Finlanda s-a remarcat, începând cu anul 2000, prin rezultate din ce în ce mai bune la testele PISA. În ultimii 40 de ani, sistemul de învățământ din Finlanda a trecut prin mai multe reforme. Din anul 1972, în Finlanda a fost adoptat un cadru de bază al curriculumului școlar. Educația fizică este o disciplină obligatorie, necesară creșterii și dezvoltării fizice, psihologice, sociale și etice armonioase. Astfel, obiectivul general al educației fizice finlandeze vizează promovarea practicării activităților fizice pe tot parcursul vieții.
Obiectivele specifice ale educației fizice școlare sunt acelea de a dezvolta competențele elevilor în ceea ce privește abilitățile motorii, de a promova un stil de viață activ din punct de vedere fizic, de a promova un comportament personal și social responsabil, de a promova valori adecvate și de a promova bucuria față de activitățile fizice și exprimarea personală față de acestea.
Transformările pe care le-au suferit orele de educație fizică se referă atât la modul de organizare a activității cât și la modul de evaluare. Sistemul de învățământ finlandez oferă o mare independență școlilor (deci directorilor și profesorilor) în ceea ce privește modul de organizare, mai ales a orelor de educație fizică, acestea fiind adaptate la condițiile materiale specifice fiecărei instituții de învățământ în parte. Astfel, deși toți elevii din Finlanda trebuie să parcurgă același număr de ore de educație fizică pe an (număr care diferă în funcție de ciclul de învățământ și de specializarea școlii), atât temele alese pentru orele de educație fizică cât și modul de organizare poate varia foarte mult:
1. În general, un elev trebuie să participe la minim două ore de câte 45 de minute, pe săptămână. În clasele primare, mai poate fi adăugată o oră pe săptămână. La gimnaziu, un elev are posibilitatea să mai adauge o unitate ( o unitate are 38 de ore), dintr-un set de unități propuse în curriculum de către școală.
2. În ceea ce privește modul de organizare al claselor, la clasele primare se practică destul de des organizarea în clase mixte, în timp ce la gimnaziu se organizează clase separate pentru fete și băieți. Clasele de fete au coordonatori de sex feminin, iar cele de băieți sunt coordonate de profesori.
3. Și în ceea ce privește temele abordate în orele de educație fizică, acestea diferă destul de mult în funcție de clasă (de sex): fetele învață mai mult gimnastică acrobatică, fitness (antrenamente în circuit), dans și activități care se desfășoară pe muzică (patinaj, activități pe piste sau teren, orientare, tehnici de relaxare). În schimb, programul băieților include mai mult soccer, fotbal în sală, tenis de câmp și tenis de masă, frisbee, handbal, ski și jocuri pe gheață (hockey).
4. Evaluarea este de asemenea, un aspect mult combătut în timpul reformelor și care, în momentul de față, oferă o foarte mare libertate profesorilor. Au fost foarte multe dezbateri pro și contra păstrării notelor în evaluarea elevilor. La ora actuală, evaluarea elevilor se face atât prin note – una singură la sfârșit de semestru, cu valori între 4 – forte slab și 10 – foarte bine) cât și prin evaluări verbale și rapoarte scrise. În primii șapte ani de studii raportul de evaluare al elevilor poate fi atât sub forma unei descrieri scrise a progresului elevului, cât și sub forma unei note. După clasa a șaptea, raportul trebuie să cuprindă o notă care să fie însoțită de comentarii scrise.
Evaluarea elevilor la educație fizică vizează atât competențele în practicarea diferitelor sporturi, motivație personală, abilități sociale, cunoștințe și comportament fair – play. În plus, un elev trebuie să înțeleagă relația dintre activitățile fizice și starea de sănătate. Prin urmare, evaluarea elevilor nu este focusată pe atingerea unor standarde, ci pe progres personal și evaluarea este făcută ținând cont de abilitățile personale ale fiecărui elev. Profesorul atribuie multe responsabilități elevilor și îi implică în procesul de auto – evaluare. Feed – back-ul pe care profesorii îl oferă elevilor are scopul de a-i responsabiliza pe elevi vis – a – vis de atingerea obiectivelor din curriculum, de a le crește stima de sine și de a-i orienta sper atingerea potențialului maxim de dezvoltare. În timpul evaluării la educație fizică, elevii trebuie să demonstreze atât cunoștințe teoretice, practice, dar și să demonstreze o atitudine pozitivă față de activitățile fizice.
Întrucât prin orele de educație fizică se urmărește dezvoltarea unei atitudini pozitive față de activitățile fizice, Sistemul de Educație finlandez a investit foarte mulți bani în crearea unor programe de după amiază (dat fiind faptul că un procent foarte mare din populația adultă lucrează și elevii sunt lăsați după – amiaza acasă). Aceste programe sunt gratuite și pun la dispoziția elevilor o mare varietate de activități sportive. Ministerul Sănătății din Finlanda, în colaborare cu Ministerul Educației dezvoltă permanent programe prin care să monitorizeze starea de sănătate a elevilor și să îi încurajeze în practicarea activităților fizice pe termen lung, ceea ce demonstrează că rolul sistemului de învățământ nu este doar acela de a educa mintea elevilor, ci și de a oferi instrumente și motivație pentru îmbunătățirea stării de sănătate prin activități fizice.
Prin urmare, evaluarea în educația fizică din școlile finlandeze nu vizează atingerea unor standarde de performanță, ci este adaptată caracteristicilor individuale ale fiecărui elev în parte, urmărindu-se progresul. Educația fizică vizează creșterea motivației elevilor de a practica activități fizice (de aceea elevii au libertatea de a-și alege tipul de activitate fizică pe care vor să o practice în timpul orelor: activități individuale sau de echipă) și se bazează foarte mult pe implicarea elevilor atât în evaluarea progresului personal cât și pe dezvoltarea calităților morale și civice.
Bibliografie
1. CHROININ, D. N., COSGRAVE, C., (2013), Implementing formative assessment in primary physical education: teacher perspective and experiences, Journal Physical Education and Sport Pedagogy, Vol. 18;
2. PÜHSE, U, GERBER M., (2005). International Comparison of Physical Education. Concepts – Problems – Prospects. Meyer & Meyer Sport. UK;
3. YLI PUHSE – PIIPARI, S., (2015). Physical Education Curriculum Reform in Finland. Quest Journal