Etică și integritate academică: Plagiatul

Etica și integritatea academică reprezintă una dintre cele mai mari probleme dezbătute de-a lungul timpului din mai multe puncte de vedere, cum ar fi din punct de vedere filozofic, pedagogic, social etc. Cuvântul etică provine din grecescul ethos și scoate în evidență caracterul și modul de viață al indivizilor, conform spuselor lui Platon și Aristotel. Din punct de vedere pedagogic și didactic, etica și integritatea sunt doua valori importante care sunt puse în discuție cu scopul de a determina schimbări în modul de viață, a modela comportamente pozitiv sociale ale persoanelor.

Prin această disciplină de studiu, se încearcă șlefuirea caracterelor și alegerea corectă din punt de vedere moral și imoral. Este important ca de la cele mai timpurii vârste sau perioade ale vieții să ne implementăm un mod de viață sănătos, atât fizic cât și psihic, religios, etc. Toate acestea fiind astfel în strânsă legătură cu mentalitatea societății în care trăim, în funcție de modul de dezvoltare al acesteia. Odată cu secolul XXI se impune un mod de viață specific, în care indivizii societății să își coordoneze activitățile și acțiunile după reguli moral-sociale pozitive, pentru dezvoltarea atât a lor cât și a celor din jur a sentimentelor pozitive, morale, de întelegere, compasiune, voință, generozitate etc.

Citind cele trei teorii ce stau la baza imoralității, respectiv teoria deontologică, teoria utilitaristă și teoria virtuții, ce au la bază mari filozofi precum Kant, Aristotel, etc., deduc urmatoarele informații: Cele trei elemente esentiale pe care se bazează exisțenta noastră sunt urmatoarele: adevărul, drepatatea și iubirea. Prin adevăr se înlătură elementele imorale, ce determină comporamente negative, informații distorsioate asupra unui fapt, eveniment, prin iubire se arată sentimentul de solidaritate, generozitate, compasiune și întelegere iar prin dreptate, omul dă dovadă de curaj, acesta fiind sincer atât cu sine cât și cu ceilalți din jurul său.

Altfel spus, condiția umană a existenței raționale se realizează prin îmbinarea celor trei elemente fără de care societatea nu ar fi una solidă, bazată pe caractere libere, integrale și armonioase.

Dintre discuțiile puse pe masa de critică a oamenilor de știință în domeniul pedagogiei, una dintre disputele cele mai necesar impuse este plagiatul. Plagiatul reprezintă una dintre cele mai grave probleme ce stau la baza societății în care trăim. Obiectivul principal care se urmărește este acela de combatere a acestei acțiuni de întrebuințare de merite nefolositoare și dăunătoare societății, cu scopul de a dezvolta liber, integral și armonios al individului de mâine.

Datorită dezvoltării societății în care trăim, si datorită schimbărilor din toate punctele de vedere, mai ales în ceea ce privește mass-media, și circulația informațiilor, de cele mai multe ori uităm sau ne agățăm de comoditate și omitem utilizarea bibliotecilor în sensul informării asupra unor informații, căutarea de materiale directe ce ne aduc informații concrete si nu pierdute datorita uzării acestora din mână în mână. Astfel apare acest „curent”, mijloc, modalitate, prin care comoditatea iși pune amprenta si utilizăm informații, uneori eronate, uzate, erodate, alteori spuse corect în sine, însa spuse de către alți oameni de știință, etc. Circulația aceasta continuă si ciclică, ne amesteca informațiile în cap, și nu mai reușim sa le cernem, să le asociem sau să le clasificăm, și tindem să ni le întrebuințăm, ca fiind idei, informații, concepte sau poate ipoteze proprii, efectul fiind apoi acela că intenționat sau neintenționat ne lovim de eșec.

Un lucru important este acela al faptului ca acest lucru se poate întâmpla voluntar sau involuntar. Voluntar se întâmplă atunci când acțiunea de copiere se realizează în mod deliberat, conștient, uneori încercând să ascunzi anumite elemente prin modificarea sensului sau ordinii elementelor în fraza, propoziție, însă avantajul este acela că datorită unor programe speciale, acest fapt poate fi verificat simplu prin introducerea textului în acel program, iar acesta va detecta dacă textul este plagiat sau nu. Involuntar, plagiatul se poate realiza atunci când citești sau te informezi cantitativ mult, și nu se lasă o perioadă de timp de stocare a informațiilor, prelucrarea și analizarea lor, pentru a emite astfel judecăți, păreri, opinii, avantaje sau dezavantaje asupra unui fapt sau a unei probleme. Informația astfel proaspăt culeasă te poate pune în dificultate, deoarece studierea și emiterea proprie de raționamente asupra acesteia poate fi deja emisă de către altcineva, structurată asemănător sau poate doar nuanțată într-un alt mod.

Conform analizării studiilor atât cele ale studenților cât și cele ale elevilor și nu numai, plagiatul, din punctul meu de vedere, reprezintă copierea, informarea conștienta și reproducerea informațiilor, în aceeași manieră sau modelate într-o structură asemănătoare, de definire a unui concept, cu scopul atingerii unui obiectiv personal.

Aceste obiective sunt de ordin personal, exemplu în acest sens fiind elevii, care au drept scop, stima părinților față de sine, aprecierea profesorilor, autoaprecierea conștient negativă precum și alte atribute explicate şi menţionate pe parcursul acestui eseu.

Plagiatul reprezintă o acțiune conștient dăunătoare atât pentru sine cât și pentru societate din multe punte de vedere, cum ar fi: moral, social, cultural cât și în ceea ce privește funcțiile gândirii, memoria, creativitatea, etc. Din punct de vedere moral, cei în cauză suferă disfuncționalități în ceea ce privește conviețuirea prin respectarea regulilor de bună conduită și respect, atât față de sine cât și față de cei din jur. Din punct de vedere social, plagiatul reprezintă un virus ce s-a rșspândit în masă asupra societății, personalității și dezvoltarii mentale ale indivizilor. Cultural vorbind, această acțiune, respectiv plagierea, atacă și distruge dovezi importante în ceea ce privește originalitatea și veridicitatea unui document, act, eveniment etc., prin modificarea structurii lexicale a unui cuvânt sau idee, cu scopul atrubuirii acestuia în diferite scopuri. In ceea ce privește gândirea, plagiatul atribuie merite negative, improprii, menite să ducă în eroare, cu scopul atribuirii de merite necuvenite.

„Toți se plâng de memoria lor, dar nimeni nu se plânge de propria judecată.” (Francois de la Rochefoucauld)

Prin aceasta acțiune, memoria rămâne în stare latentă, pe plan secund, întrucât creierul nu mai stochează informații noi, nu se mai șlefuiește prin funcțiile gândirii, nu mai caută noi soluții sau ipoteze prin care să găsească noi posibile rezolvări de situație, cercetări directe, etc. Altfel spus, plagiatul reprezintă o forma de atribuire a meritelor ce nu ne aparțin, o ipostază mai putin obositoare atât fizică, prin faptul că nu mai cautăm informații prin cercetare directă, observare subiectivă, palparea situațiilor prin întâmpinarea de probleme sau eventuale eșecuri, și nici psihică, prin faptul că nu mai folosim gândirea creatoare, prin prelucrarea și stocarea informațiilor la un nivel ridicat.

 

Articole asemănătoare