Desfăşurarea firească a procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute în cadrul acestuia depind în mare măsură şi de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.
„Prin metode active-participative înţelegem toate situaţiile şi nu numai metodele active propriu-zise în care elevii sunt puşi şi care-i scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării şi-i transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.’’ Elena Joiţa, („Locul şi rolul metodelor activ-participative în învăţământul actual“, în Revista de pedagogie, numărul 10).
Aceste metode au o contribuție importantă în formarea elevilor, îmbinându-se armonios cu metodele tradiționale, sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la cele mai mici vârste, sunt „unelte” didactice care avantajează schimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Orice metodă interactivă folosită trebuie să devină un exerciţiu de interacţiune dintre minţile copiilor, să ofere feed-back, iar progresul realizat de elevi reprezintă eficienţa acestor metode.
Metodele activ–participative provoacă şi încurajează munca desfăşurată pe echipe, elevii participanţi la activitatea desfăşurată învăţând mereu ceva nou, ceva interesant.
Elevii sunt participanţi activi, deoarece întâlnesc anumite situaţii complexe pentru capacităţile lor intelectuale, însă în grup, prin analize, discuţii, găsesc răspunsuri la toate întrebările, rezolvări la situaţiile problemă, se simt responsabili şi mulţumiţi la sfârşitul lecţiei.
De asemenea, metodele activ-participative îi pun pe elevi în situaţii diferite de învăţare, situaţii în care noul, ineditul sunt factori motivanţi de învăţare.
Metodele activ participative sunt modalităţi moderne de stimulare, activizare a actului didactic.
Prin abordarea acestei teme, îmi propun să demonstrez că utilizarea metodelor active-participative în procesul instructiv-educativ din ciclul primar contribuie la eficientizarea însuşirii de cunoştinţe, formarea de priceperi şi deprinderi, având un rol esenţial în dezvoltarea proceselor psihice ale elevilor.
Consider că un învăţător trebuie să aibă permanent în vedere alegerea demersurilor optime pentru implementarea şi modernizarea strategiilor de predare-învăţare, astfel încât să provoace şi să menţină interesul elevilor pentru procesul de învăţare dar şi să valorifice nivelul de dezvoltare al fiecărui copil.
Prezentul studiu de caz a pornit de la ipoteza că folosirea metodelor active-participative în activitatea la clasă va stimula interesul elevilor şi implicarea activă a acestora în activităţile de învăţare, având drept finalitate o creştere semnificativă a rezultatelor şcolare.
În demersul meu am pornit de la următoarele obiective:
- creşterea nivelului de implicare/ învăţătură al fiecărui elev în parte;
- dezvoltarea motivaţiei intrinseci a fiecărui elev din clasă;
- asigurarea unui caracter conştient al învăţării;
- diminuarea numărului de elevi care rămân în urmă la învăţătură.
Pentru început, am procedat la desemnarea a două eşantioane:
– un eşantion experimental (clasa a III-a A, 15 elevi)
– un eşantion de control (clasa a III-a B, 13 elevi)
În prima etapă a experimentului am aplicat celor două eşantioane de elevi un test de evaluare iniţială. Rezultatele obţinute au fost următoarele:
Evaluare iniţială:
Calificative Număr elevi Calificative Număr elevi
Fb 3 Fb 2
B 5 B 5
S 5 S 4
I 2 I 2
În etapa intervenţiei ameliorative, am aplicat metodele activ-participative elevilor din eşantionul experimental în toate tipurile de lecţie.
În mijlocul anului şcolar am aplicat celor două eşantioane un test de ameliorare din care am constatat că elevii din primul grup (cel experimental) au obţinut rezultate mai bune cu 18% faţă de testele iniţiale, dar şi cu 10% faţă de eşantionul de control. Aici am observat că doar doi elevi au reuşit să obţină calificativul „Bine” din ,,Suficient”.
Metodele active-participative aplicate la lecţii au fost: Brainstorming, Ştiu-Vreau să ştiu-Am învăţat, Cubul, Mozaicul, Cadranele, Ciorchinele, Explozia stelară, Diagrama Venn.
În urma aplicării tuturor paşilor descrişi anterior, am aplicat ambelor eşantioane un test de evaluare finală,în urma căruia am constatat că elevii din eşantionul experimental şi-au îmbunătăţit semnificativ rezultatele, pe când cei din eşantionul de control au reuşit o ameliorare nesemnificativă a rezultatelor, fără variaţii majore de la un calificativ la altul.
În acest studiu, după evaluarea finală, rezultatele au fost următoarele:
Evaluare finală:
Calificative Număr elevi Calificative Număr elevi
Fb 6 Fb 2
B 5 B 6
S 4 S 3
I – I 2
În urma analizei acestor rezultate, am concluzionat că progresul elevilor din eşantionul experimental este semnificativ şi că metodele activ-participative utilizate în demersul didactic timp de un an, au avut drept rezultat accelerarea procesului de însuşire a cunoştinţelor, a dezvoltării capacităţilor, a formării de priceperi şi deprinderi, contribuind în mod evident la dezvoltarea tuturor proceselor psihice.
„În spirala modernizării strategiei didactice, metodele activ-participative reprezintă un nivel superior. Ele nu sunt noi, dar au devenit actuale în faţa cerinţelor puse învăţătorului, ele nu apar pe un gol metodic, ci reprezintă un salt calitativ.” (R. Dottrens)
Cu ajutorul metodele interactive elevii creează deprinderi, învăţare în ritm propriu fiind uşurată, stimulează cooperarea şi nu competiţia, sunt atractive, pot fi tratate în funcţie de stilurile de învăţare.
Metodele activ-participative mobilizează energiile elevului, captează atenţia acestuia, reuşesc să-l determine să urmărească cu maxim interes lecţia, să-i câştige afectivitatea faţă de cele învăţate. Îl îndeamnă să să-şi folosească imaginaţia, creativitatea, memoria, logica, înţelegerea. Acestea pun accentul pe procesele de cunoaştere pentru o participare reală a elevului în procesul de învăţare.