Managementul furiei la școlarii mici

O parte foarte importanta din dezvoltarea emoțională și socială a unui copil o constituie învățarea identificării și recunoașterii propriilor emoții, iar furia este una dintre emoțiile cu care se vor confruntă cel puțin o data în viață. Adesea, manifestările furiei sunt percepute ca fiind dăunătoare mediului social, copiii atrăgând o atenție dezaprobatoare din partea celor din jur. Nu de puține ori, un feedback negativ îi determină pe copii să devină confuzi raportându-se la experiențele lor emoționale și sunt nesiguri în legătură cu ceea ce li se întâmplă, intensificându-se, astfel, furia resimțită.

Sentimentele de furie sunt extrem de frecvent întâlnite în rândul şcolarilor. Specialiştii le explică drept modalităţi de exprimare a emoţiilor negative de către copiii care înca nu au dezvoltat un bun autocontrol. Copiii îşi exprimă furia deseori prin comportamente agresive: ţipă, lovesc, împing sau vorbesc urât celor din jur, iar adulţii încearca de multe ori să corecteze aceste acţiuni prin pedepse sau sancţiuni. Schimbarea atitudinii nu poate fi făcută dintr-o data. Învățarea modului de a-ți controla furia este un proces de durată, care presupune multă răbdare și perseverență și care aduce după sine multe lucruri pozitive, deoarece copilul va percepe în mod diferit realitatea și va aborda situația tensionată cu mai mult calm, în mod relaxat.

STUDIU DE CAZ

Subiectul: N. T, 9 ani, este elev în clasa a III-a

Prezentarea cazului: N.T are 9 ani și este elev în clasa a III-a.El provine dintr-o familie bună, cu situaţie financiară peste medie. Până în urmă cu două luni, N.T era un copil normal, însă , de curând atât colegii, cât și eu, şi profesorii care predau la clasa au observat la el anumite schimbări de compor¬tament. N T a devenit agitat, agresiv verbal şi chiar furios cu colegii.

Istoricul evoluției problemei: După câteva investigații realizate, am constatat faptul că problemele se datorează în mare parte familiei. Ambii părinți ai copilului si-au schimbat serviciul şi lucrează până seara târziu, uneori neavând timp nici să se întâlnească cu copilul. Ca să compenseze lipsa lor, copilul a primit în dar telefon şi tabletă de ultimă generaţie , pe care i s-a permis să se joace cât de mult doreşte. Este lăsat în grija bunicii materme, care îl hrăneşte la amiază când vine de la şcoală şi îl mai supraveghează seara, de când se lasă întunericul pâna la venirea părinţilor. Comportamentul elevului: În aceste condiții, N.T. îşi petrece o mare parte din timp pe tabletă, jucându-se de multe ori jocuri care presupun violenţă, furie, limbaj agresiv. Din această cauză şi simţind lipsa şi atenţia părinţilor, el manifestă tulburări de comportament. A devenit un copil agresiv, care ţipă, își lovește colegii, îi împinge, de câte ori nu obţine ce-şi doreşte sau atunci când aceştia nu acţionează conform “regulilor” impuse de el.

PLAN DE INTERVENȚIE

Importantă a fost identificarea precoce a cauzei schimbărilor de comportament ale subiectului N.T , precum şi intervenţia rapidă.

Strategii de intervenție:

• S-a discutat cu părinţii, care nu observaseră ceva în neregulă cu fiul lor acasă. După informarea acestora privind evoluţia comportamentală negativă a copilului, aceştia au luat măsuri şi acasă. Mama şi-a scurtat programul pentru a-l supraveghea îndeaproape pe N.T, a petrecut mai mult timp cu acesta, s-au implicat împreună în diferite activităţi;

Au avut loc discuții individuale cu școlarul, care a fost încurajat să-şi monitorizeze singur comportamentul şi să să devină empatic (să se pună în locul celui agresat), să înțeleagă și să conștientizeze consecinţele propriului comportament;

• Copilul a fost antrenat în activităţi care să permită afirmarea sa, în activităti extraşcolare şi a fost stimulat şi încurajat de fiecare dată pentru comportamentele adecvate.

POVEŞTILE TERAPEUTICE au fost o altă strategie prin care am intervenit în modificarea comportamentului subiectului N.T. Povestea terapeutică este o metodă prin care transmitem copiilor modele comportamentale şi valori morale şi cu ajutorul careia putem înlătura anumite comportamente nedorite. Ele transmit întotdeauna un mesaj bine definit și au un scop precis Povestea propriu-zisă nu îi spune copilului ce să facă sau cum să sa se comporte, nici nu îl critica sau etichetează, ci îl ajută să se identifice cu personajele, cu frământările cauzate de problema ivită şi să descopere satisfacţia şi bucuria dată de găsirea soluţiei. Acţionând oarecum indirect, povestea îl ajută pe copil să transpună soluţia din poveste în viaţa sa reală. Rolul acestor poveşti este, deci, de a pune copilul in contact cu nevoile, dorințele, problemele sale. În momentul în care se întâmplă acest lucru, copilul se identifică cu personajul respectiv din poveste și găsește soluții posibile la problemele sale. În cele mai multe cazuri, poveștile sunt cele mai eficiente mijloace de comunicare cu copiii care refuză să discute direct despre problemele care îi macină. Povestea terapeutică trebuie bine aleasă, în funcție de problematica care trebuie atinsă. Povestirea DINO, DRAGONUL FURIOS este o poveste terapeutica despre managementul furiei în cazul copiilor . In acelasi timp, cu ajutorul poveştii, copiii pot dezvolta strategii pentru gestionarea eficientă a furiei, simţindu-se stăpâni pe situaţie.

 DINO, DRAGONUL FURIOS

Dino dragonul stătea în peștera sa. Niciodată nu se mai simțise atât de furios ca acum. Nu reușea să mai facă nimic. Se simțea furios fiindcă prietenii săi din peșterile apropiate îi furaseră mingea de fotbal. Simțea că ia foc de furie și scotea flăcări pe nări. Când s-a liniștit puțin a privit în jur. Toată iarba și copacii arseseră din cauza flăcărilor pe care le scosese pe nari de furie. „Ohhh, nu !!!”, gândi Dino. „Mi s-a întamplat din nou”, spuse cu regret amintindu-și de frumoasele flori care nu cu puțin timp în urmă erau în apropiere. Dino știa că niciun dragon nu voia să se joace cu el pentru că putea fi foarte rău atunci când se înfuria.Ce putea să facă? Chiar își dorea să fie un bun prieten, însă trebuia să se tempereze. Tocmai atunci, mama sa, dragonul Flora a apărut. S-a așezat în fața lui, iar Dino a început să plângă. Credea că va fi certat pentru că a distrus florile, însă mama sa i-a spus: -Dino,știu că îți este greu să te controlezi când te enervezi, însă putem găsi soluții. Mulți dragoni au această problemă la început, însă învață în timp să se descurce. Cum crezi că ai putea să te controlezi atunci când te înfurii? Dino știa că îndată ce avea să își controleze furia, toți ceilalți dragoni se vor juca cu el. Astfel că s-a decis să încerce. În ziua următoare, s-a gândit: „Oare ce m-ar ajuta să mă controlez?”. S-a așezat și a început să se gândească fiindcă nu prea știa ce să facă. Voia să se schimbe și să fie la fel ca ceilalți dragoni. „Totul e bine acum când sunt calm, dar ce se va întâmpla atunci când mă voi înfuria și voi da din nou drumul la flăcări? Cum aș putea să mă controlez?”.

În dimineața următoare, Dino s-a dus la școală. Putea să îi audă pe ceilalți dragoni cum încearcau să îl supere și simțea că dintr-o dată începe să se încălzească din nou. Și-a amintit că dacă nu se va controla, va arde din nou totul în jur. A numărat până la trei şi a respirat adânc şi şi- a spus în sinea lui:” Sunt calm şi numeni şi nimic nu mă poate supăra”. Apoi s-a hotărât să meargă la unul dintre profesori să îi ceară sfatul.Acesta l-a ascultat și pe măsură ce îi povestea, simțea căe mai bine. Profesorul a intervenit și ceilalți dragoni nu l-au mai supărat în acea zi pe Dino.Seara i-a povestit mamei sale ce s-a întamplat, iar aceasta i-a spus: -Dino, e normal ca uneori să te înfurii, însă cel mai important este să știi cum anume să te controlezi. Eu voi fi mereu aici sa te ascult –amintește-ți asta întotdeauna.

Într-una din zile, ceilalți dragoni au început să strige la el și să îl jignească. Deși simțea că se înfurie din nou, s- ahotărât sănu îi mai bage în seamă și să plece.Povestindu-i mamei despre cum a gestionat situația, aceasta l-a felicitat. Deși au mai fost zile în care ceilalți dragoni au râs de el și s-a întâmplat să mai scoată flăcări, Dino a continuat să depună eforturi pentru a-și controla furia.Într-o zi chiar a fost suficient de calm încât să îi abordeze pe dragonii care îl supărau: „De ce vă legați mereu de mine? Sunt la fel ca si voi, doar că îmi plac alte lucruri decât vouă”.Dragonii nu au știut ce să îi răspundăsi s-au îndepartat. A doua zi însă, dragonii și-au cerut iertare, iar Dino s-a simțit mândru că a făcut un pas înainte pentru a deveni un dragon mai bun și mai calm.

Sursa: www.suntparinte.ro/poveste-terapeutica-despre-furie

La finalul lecturii, am purtat discuţii cu copilul despre personajul cu care s-a identificat, despre cum altfel ar fi putut dragonul să îşi stăpânească furia şi l-am provocat să găsească similitudini între el şi Dino, dragonul, exemplificând situaţii în care s-a simţit la fel ca acesta. Rezultate obţinute în urma implementării planului de intervenţie:

  • Povestirea de faţă l-a ajutat pe copil să se identifice cu personajul si problemele lui şi astfel să înţeleagă ce înseamnă acest sentiment de furie, cum să îl recunoască şi mai ales cum sa îl exteriorizeze într-o maniera adecvată.
  • Povestea şi discuţiile purtate pe baza ei au stimulat imaginaţia copilului şi l-au încurajat să ia propriile decizii, precum personajul din poveste şi să înveţe să-şi rezolve problemele, găsind diferite soluţii sau apelând la ajutorul celor apropiaţi.
  • Toate strategiile prin care s-a intervenit au dus la reducerea frecvenţei comportamentului neadecvat şi rezolvarea într-o mare măsură a problemei pentru care s-a intervenit.

 

Accesări: 137

Articole asemănătoare