Modalităţi de stimulare şi formare a capacităţii creatoare la elevi

Gândirea critică se învaţă prin practicare şi conştientizare şi reprezintă o capacitate ce trebuie încurajată şi dezvoltată într-un mediu de învăţare adecvat în urma căruia, prin experienţă proprie sub îndrumarea cadrelor didactice elevul dobândeşte anumite capacităţi şi abilităţi.

Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori)

Învăţarea gândirii critice este eficientă dacă sunt respectate anumite condiţii:

  • crearea unor situaţii de învăţare şi alocarea timpului necesar;
  • încurajarea elevilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze
  • acceptarea diversităţii de opinii şi idei;
  • implicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi colaborare pentru găsirea soluţiilor adecvate;
  • convingerea elevilor că nu vor fi ridiculizaţi pentru opiniile exprimate ;
  • încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic;
  • aprecierea pozitivă a gândirii critice;

Eficienţa învăţării este dată de capacitatea individului de a rezolva situaţii diverse, de a face faţă oricăror solicitări, de valoarea şi utilitatea cunoştinţelor şi abilităţilor posedate la un moment dat şi ea se produce dacă:
– se oferă elevilor oportunităţi             ocazionarea
– există motive pentru a învăţa    provocarea
– se stabilesc scopuri şi obiective    direcţionarea
– există resursele necesare            sprijinirea
– conduce la achiziţii valoroase şi utile   valorificarea

Învăţarea prin cooperare, element fundamental al învățării

Este obligatoriu şi necesar astăzi ca elevii să fie educaţi unul pentru celălalt şi nu unul împotriva celuilalt,  de a găsi soluţii în mod constructiv şi nu în mod distructiv. Învăţarea prin cooperare, pe perechi sau în grupuri mici, este definită prin câteva elemente cheie: interdependenţa pozitivă( a obiectivelor, a sarcinilor, a resurselor şi a recompenselor), interacţiune „faţă în faţă” între elevi, răspundere individuală unul faţă de altul şi faţă de toţi ceilalţi, abilitate pentru relaţionarea interpersonală şi lucrul eficient în grup, alocarea de timp pentru analiză şi evaluare a eficienţei activităţii grupului.

În 1990, M. Deutsch arăta ca orice proces de cooperare se caracterizează prin:

  • comunicare deschisă a informaţiei relevante între participanţi;
  • accent pe evidenţierea asemănărilor şi minimalizarea diferenţelor dintre membrii grupului;
  • atitudine pozitivă faţă de ceilalţi ;
  • focalizarea pe sarcină.

Practicarea învăţării prin cooperare nu este deloc uşoară şi incumbă transformarea clasei de elevi   într-o comunitate de învăţare în care este înlocuită confruntarea cu colaborarea iar cadrelor didactice li se pretinde deţinerea unor abilităţi şi competenţe specifice pentru a putea îndeplini rolul de facilitatori ai cooperării şi colaborării elevilor pentru realizarea învăţării eficiente şi durabile.

În aceeaşi idee, este extrem de important şi modul în care pot fi concepute cunoştinţele: ca fiind date subiectului cunoscător sau drept construcţii personale ale acestuia. Pentru primul caz învăţarea presupune asimilarea şi reproducerea, pentru cel de-al doilea construire prin implicare personală. În prima situaţie evaluarea este predominant cantitativă, pentru ultima marcat calitativă.

Cadrul de predare-învăţare-evaluare pentru dezvoltarea gândirii creatoare

Modul de a concepe şi realiza predarea-învăţarea pornind de la cunoştinţele deja deţinute de elevi, promovând analiza şi evaluarea soluţiilor posibile pentru înţelegerea sensului celor învăţate, stimulându-se reflecţia critică asupra acestora presupune un cadru alcătuit din trei etape strâns legate între ele: evocarea (E), realizarea sensului (R), reflecţia (R).

În etapa evocării elevii sunt solicitaţi să-şi amintească ceea ce ştiu sau cred că ştiu despre un anumit subiect: prin conştientizare, implicarea activă şi evocare. Etapa realizării sensului îi determină să înţeleagă semnificaţia noilor informaţii cu care intră în contact pe diverse căi, să găsească răspunsuri propriilor întrebări. Înţelegerea poate fi interpretativă, personală sau critică şi se realizează prin întrebări formulate de învăţător sau elevi. Reflecţia aduce elevii în stadiul realizării reconsiderării a ceea ce ştiau sau credeau că ştiu, graţie realizării înţelegerii autentice. Ei îşi consolidează cunoştintele şi îşi restructurează schemele mintale prin introducerea noilor informaţii şi îşi exprimă reflecţia într-o manieră personală, în scris sau oral.

Gândirea creatoare este probabil aceea care oferă cele mai mari oportunităţi de evaluare formativă, autoevaluare şi „autoevaluare formativ-continuă” prin autocorectarea sistematică a greşelilor, remedierea lor prin programe de aprofundare, ratrapare sau dezvoltare. În acest tip de activitate metodele de predare-învăţare utilizate pun în permanenţă elevul în situaţia de a se autoevalua, autoaprecia şi autocorecta în raport cu ceilalţi alături de care învaţă în cooperare sau în raport cu modelul.

Prezentăm mai jos câteva dintre metodele gândirii critice:

1. Brainstormingul – este una dintre cele mai cunoscute modalităţi de a genera idei noi, metodă de stimulare a creativităţii bazată pe două principii:
– cantitatea determină calitatea
– anularea judecării ideilor celorlalţi
iar regulile de bază vizează stimularea unei producţii cât mai mari de idei, preluarea şi fructificarea prin ajustări şi asociaţii libere ale ideilor emise de alţii, suspendarea oricărui gen de critică, manifestarea liberă a imaginaţiei.

2. Tehnica Gândiţi/ Lucraţi în perechi/ Comunicaţi – presupune o activitate de învăţare prin colaborare parcurgând următorii paşi:
– fiecare elev dintr-o pereche scrie despre un anumit subiect
– cei doi parteneri îşi citesc reciproc răspunsurile şi convin asupra unuia comun
– profesorul pune două – trei perechi să rezume conţinutul discuţiilor şi concluziile la care au ajuns partenerii de comun acord.

3. Termenii cheie iniţiali – tehnică ce stimulează reactualizarea unor cunoştinţe anterioare,creând motivaţie pentru activitate. Profesorul alege 4-5 termeni cheie pe care îi scrie pe tablă. Timp de 4-5 minute elevii discută despre relaţia ce există între aceştia. Tehnica este utilizată în fazele de evocare şi realizare a sensului,iar sub forma termenilor cheie revizuiţi şi în faza de reflecţie

4. Tehnica Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat- presupune o procedură simplă:
– elevii inventariază individual, prin discuţii în perechi sau în grup, ideile pe care consideră că le deţin despre tema investigaţiei ce va urma; notează aceste idei într-un tabel la rubrica „Ştiu”.
– notează ideile despre care au îndoieli la rubrica „Vreau să ştiu”.
– după învăţarea noilor cunoştinţe, în faza de realizare a sensului, inventariază noile idei în rubrica „Am învăţat”.

5. Metoda SINELG(sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a gândirii) – menţine implicarea activă a gândirii elevilor în citirea unui text şi observarea gradului de înţelegere. Mai întâi li se cere elevilor să noteze tot ceea ce cred că ştiu despre tema ce va fi prezentată în text; ideile sunt inventariate şi scrise pe tablă. Pentru a direcţiona gândirea elevilor profesorul pune anumite întrebări. Elevii sunt invitaţi să citească textul cu atenţie şi să facă pe marginea lui semne având anumite semnificaţii:
„√” pentru idei care confirmă ceea ce ştiau deja
„-„ pentru informaţii citite care contrazic sau sunt diferite de ceea ce ştiau deja
„+” informaţia citită este nouă
„?” idei confuze, neclare sau despre care doresc să ştie mai multe.
Pentru a observa ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora se recomandă realizarea unui tabel cu patru coloane corespunzătoare semnelor utilizate.

6. Metoda Mozaic – promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare şi presupune următorii paşi:
– construirea grupurilor iniţiale formate din 4-5 elevi
– profesorul împarte textul în atâtea părţi câte grupuri de lucru s-au constituit
– se formează grupuri de „experţi” ce vor rezolva sarcina de lucru – a studia o parte de text, a înţelege şi a preda-o altor colegi.
– se revine în grupurile iniţiale şi se predă conţinutul pregătit celorlalţi.

Algoritmul proiectării unei lecţii pentru dezvoltarea gândirii critice

Înainte de a începe lecţia …
MOTIVAŢIA
De ce este importantă şi valoroasă această lecţie? Cum se leagă ea de ceea ce am predat deja şi de ceea ce voi preda mai departe? Ce ocazii de exersare a gândirii critice oferă această lecţie?
OBIECTIVELE
Ce cunoştinţe şi semnificaţii vor fi explorate sau transmise? Ce vor putea face elevii cu acestea?
CONDIŢII PREALABILE
Ce trebuie să ştie şi să poată face un elev deja pentru a putea învăţa această lecţie?
EVALUAREA
Ce dovezi vor exista că elevul a învăţat lecţia?
RESURSELE MATERIALE ŞI MANAGEMENTUL TIMPULUI
Cum vor fi gestionate resursele materiale şi timpul pentru diversele  activităţi?
Lecţia propriu-zisă…
EVOCAREA
Cum vor fi conduşi elevii către formularea unor întrebări şi stabilirea unor scopuri pentru învăţare? Cum vor ajunge să-şi examineze cunoştinţele anterioare?
REALIZAREA SENSULUI
Cum va fi explorat conţinutul de către elevi? Cum îşi vor monitoriza ei înţelegerea acestui conţinut?
REFLECŢIA
Cum vor utiliza elevii cunoştinţele dobândite în cadrul lecţiei? Cum vor fi îndrumaţi să caute informaţii suplimentare, răspunsuri la întrebările care mai există şi rezolvări pentru neclarităţile rămase?
ÎNCHEIERE
La ce concluzii trebuie să se ajungă până la sfârşitul lecţiei? În ce măsură este de dorit să se rezolve problemele ridicate?
După lecţie…
EXTENSIE
Ce alte lucruri pot fi învăţate pornind de la această lecţie? Ce ar trebui să facă elevii odată ce s-a terminat lecţia?

Bibliografie
1. Amabile, T.M. , 1997 , Creativitatea ca mod de viata , Educația Știinta și Tehnică,București
2. Bonchis , E. ( coord.),2002 , Învatarea școlara , Editura Universității Emanuel , Oradea
3. Capalneanu , I. , 1978 , Inteligența și creativitate , Editura Militara
4. Cerghit , I., 2006 , Metode de învățământ , Editura Polirom , Iasi
5. Garboveanu,M., Victoria Negoescu , Gr. Nicola , Adrian Onofrei , Mihaela Roco , Al. Surdu , 1981 , Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ , E.D.P.,București
6. Matei , C., 1982 , Educarea capacităților creatoare în procesul de învățământ , E.D.P. , București

 

prof. Maria Boborel

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/maria.boborel

Articole asemănătoare