Efecte ale exercițiilor fizice în remedierea posturilor deficiente și ale deficiențelor coloanei vertebrale, la ciclul gimnazial

Sensul pedagogic al noțiunii de educație fizică relevă faptul că educația fizică este acea latură a educației prin care se urmărește realizarea unei armonii între elementele biologice și cele psihice ale personalității umane. Importanța acestei teme este sugerată de numărul crescut al elevilor din ciclul gimnazial care au atitudini posturale deficiențe sau chiar deficiențe fizice ușoare sau medii.
În aceste condiții, educației fizice școlare îi revin nu doar sarcini de instruire și educare, ci și sarcini care vizează profilaxia și remedierea deficiențelor fizice sau a altor tulburări somatice sau funcționale.

În literatura de specialitate, organizarea activității de învățare tinde spre totala individualizare, ca urmare a priorității sau chiar a absolutizării capacităților individuale. Actualmente, tratarea diferențiată reprezintă o importantă tendință metodologică modernă, abordată și tratată în literatura de specialitate.

Cu toate că acest experiment a fost realizat în urmă cu mai bine de 10 ani, această situație este de actualitate, din păcate, pentru că este din ce în ce mai mult în creștere numărul elevilor cu reale deficiențe vertebrale și cu atitudini posturale deficiente. În continuare aplic programe de exerciții corective și urmăresc individualizarea programelor de lucru în timpul orelor de educație fizică.

Experimentul realizat a pornit din dorința de a găsi forme cât mai adecvate pentru creșterea eficienței lecțiilor de educație fizică în cazul copiilor cu deficiențe fizice ușoare și medii. În abordarea tratării diferențiate,  în vederea prevenirii sau corectării deficiențelor fizice ușoare și medii (de exemplu, cifoza) s-a pornit de la premisa că activitatea trebuie să se desfășoare în condițiile unei baze materiale adecvate și a unei foarte bune organizări a conținutului de lucru și a modalităților de organizare a exersării.

Exercițiile aplicate în mod organizat și metodic au scopul de a face trecerea elevilor de la formele individuale la activitatea obișnuită de educație fizică și sport.  În timpul activității, prin corelarea unor noțiuni de biomecanică și fiziologia efortului fizic cu forma și conținutul exercițiilor efectuate, adesea sunt provocate curiozitatea și interesul participării la lecții. Cunoscând aceste realități, profesorul poate orienta în mod obiectiv problematica realizării DFA, schimbând de la an la an dominantele, particularizând conținutul  instruirii, adaptând dozarea exercițiilor, în funcție de vârstă, sex și manifestarea unor particularități individuale.[]

Un studiu efectuat pe un eșantion de 745 de elevi a arătat că 45% dintre ei au reclamat dureri de spate, de ceafă sau de umeri, 6% – dureri puternice la nivelul gâtului și umerilor, 7% – lombalgii severe. Frecvența cifozelor este mai crescută, se pare, mai mult la persoanele de talie înaltă (longilini) și mai scăzută la cele de talie mică (brevilini), dar și scoliozele sunt din ce în ce mai frecvente ca instalare. Statisticile referitoare la frecvența pe sexe nu sunt concludente, deoarece diagnosticul de cifoză se stabilește de multe ori la examenul clinic fără precizarea  de a  realiza un control științific pe baza unor măsurători și date obținute în urma unor investigații specifice, control care să conducă la organizarea rațională a procesului instructiv-educativ.

Investigațiile preliminare ne-au orientat spre formularea următoarelor ipoteze:

  • organismul se dezvoltă corect și armonios în lecția de educație fizică, în condițiile în care influențele exercitate asupra lui sunt multiple, se înscriu polivalent, în egală măsură atât pe planul somatic, cât și pe cel funcțional;
  • prin tratarea diferențiată a elevilor, ce vizează particularitățile lor fizice, atitudinea corporală, ”răspunsul” organismului la efectuarea exercițiului fizic și dezvoltarea fizică armonioasă, se obțin rezultate mult îmbunătățite pe aceste planuri, precum și o eficiență crescută a rolului lecțiilor de educație fizică;
  • obiectivul se înfăptuiește în urma acționării deliberate în acest sens, prin intermediul unor exerciții corective ale căror influențe sunt precis localizate, vizând prevenirea și corectarea cifozelor ușoare și medii.

Sarcinile cercetării au constat în:
a) depistarea și preluarea elevilor în evidența programelor de lucru, prin mijloacele educației fizice corective;
b) înregistrarea datelor privind nivelul inițial de dezvoltare fizică a lotului experimental;
c) selectarea și adaptarea celor mai eficiente mijloace din educația fizică corectivă;
d) organizarea componenților lotului experimental privind modul de desfășurare a programului de lucru;
e) selectarea, adaptarea și structurarea celor mai adecvate mijloace;
f) urmărirea dinamică a evoluției subiecților, astfel încât să se poată realiza o adaptare și modificare permanentă a programului recuperator în funcție de reacția subiecților;
g) aprecierea progresului înregistrat de elevi pe parcursul cercetării, precum și analiza acestui progres.

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul a doua semestre, în anul școlar 2006 – 2007, cu începere în luna octombrie 2006 și finalizare în luna mai 2007. În septembrie 2006 am realizat (în colaborare cu cabinetul medical al școlii) măsurătorile antropometrice și somatoscopice, după care am elaborat programul ce vizează corectarea deficiențelor fizice de coloană vertebrală, potrivit condițiilor și bazei materiale existente. Studiul a cuprins în total 13 elevi (11 fete și 2 băieți) de la diferite clase VI-VIII din „Liceul Teoretic Jean Monnet”, sector 1, București.

În urma investigațiilor preliminare ce au vizat statura în ortostatism, în așezat, perimetrul toracic în repaus, inspir și expir și capacitatea vitală, am întocmit programul special pentru subiecții cu deficiențe ușoare și medii, program executat individual, de două ori pe săptămână și de două ori în cadrul lecțiilor, sub supravegherea profesorului de educație fizică. Pentru conștientizarea efectelor mijloacelor tehnice preventive și corective incluse în schema generală de lucru,  activitatea s-a efectuat în afara programului școlar, o lună și jumătate. Începând cu luna noiembrie, programul a fost aplicat în timpul lecțiilor de educație fizică, respectându-se principiul tratării diferențiate.

La interpretarea rezultatelor obținute am folosit metoda prelucrării statistice și metoda comparativă, care are la bază diferența testării inițiale și a celei finale, precum și metoda reprezentării grafice. Datele inițiale și cele finale au fost înregistrate și apoi centralizate în tabele și reprezentate grafic, atât valorile inițiale și finale ale grupurilor de experiment și de control, cât și diferențele între valorile finale ale indicatorilor ambelor grupuri.

În vederea desfășurării lecțiilor de educație fizică cu program corectiv am elaborat teme și obiective operaționale specifice educației fizice corective. Fiecare plan de lecție a fost aplicat pe parcursul a trei săptămâni, timp de șase lectii. Timpul tematic al primelor șapte planuri de lecții a fost de 25 minute, iar al ultimelor trei lecții a fost de 30 minute, crescând durata și volumul de lucru. Pentru grupul de control, programele efectuate au fost reprezentate doar de anumite complexe de exerciții pentru educarea atitudinii corecte a corpului, complexe prezentate copiilor și efectuate de aceștia în timpul liber – de două ori pe săptămână. Prin aplicarea programului de lucru și în cadrul orelor de educație fizică, scopul acestor exerciții a fost nu numai de prevenire dar și de corectare a atitudinii deficiente ușoare și medii, executându-se într-un regim mai bine supravegheat și mult mai intens efectuat, acesta repetându-se de 4-5 ori pe săptămână.

Creșterea și dezvoltarea fizică sunt procese care se întrepătrund, se condiționează reciproc și se pot dirija. Dirijarea lor se obține numai printr-o supraveghere metodică, de zi cu zi, care trebuie să se facă în familie – de către părinți  și în școală – de către educatori.

Profesorul de educație fizică trebuie să cunoască procesul creșterii și dezvoltării fizice și să evite executarea unor exerciții fizice care ar putea să accentueze și să înrăutățească starea acestuia.

Dar această muncă de corectare poate avea rezultate pozitive numai atunci când se realizează o colaborare între profesorul de educație fizică și cabinetul medical al școlii, pentru a putea elucida diagnosticul precis al deficienței, cauzele determinante ale acesteia și mijloacele corespunzătoare de tratament.

Rezultatele obținute în corectarea cifozelor ușoare și medii prin aplicarea mijloacelor din educație fizică corectivă conduc la confirmarea ipotezei formulate anterior demarării experimentului. Astfel, instituirea măsurilor corective a condus la obținerea unor rezultate bune, aceasta în strânsă legătură cu asigurarea continuității, ritmicității și consecvenței în cadrul lecțiilor de educație fizică. Metodologia folosită în timpul experimentului a permis urmărirea dinamicii evoluției subiecților, evidențiindu-se componentele pozitive ale activității corective.

S-a constatat că au apărut îmbunătățiri semnificative ale valorii indicatorilor aleși: statura, statura din așezat pe scaun, greutatea, perimetru toracic în repaus – inspir – expir și capacitatea vitală, la grupul experimental, în raport cu grupul de control. Activitatea pe „grupe de nivel” (în funcție de deficiența existentă) rezolvă eficient o serie de probleme cum ar fi: adecvarea volumului, intensității și complexității efortului la posibilitățile diferențiate ale elevilor din aceeași clasă; îmbunătățirea densității lecțiilor datorită ritmului de lucru corespunzător posibilităților fiecăruia.

Folosirea mijloacelor din  educație fizică corectivă în cadrul programului complex de redresare își dovedește eficiența în corectarea deviațiilor coloanei vertebrale, atât prin influențele pozitive exercitate de procedeele tehnice adecvate, cât și prin creșterea atractivității lecțiilor de educație fizică, la care subiecții participă cu un interes mai mare.

Bibliografie
Avram, M. – Lecția de educație fizică și realizarea atitudinii corecte a corpului, E.F.S. nr. 3, 1973, pag. 34.
Birtolon, St. – Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport-Turism, București, 1978.
Dragnea, A.;Bota, A., Iancu H.- Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea Școlii, București, 2000.
Scarlat B.M,.; Scarlat E. – Educație fizică și sport-învățământ liceal, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2002.

 

prof. Marinela Pantea

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/marinela.pantea

Articole asemănătoare