Educația media – o necesitate în era informației

Lectura și literația ocupă un spațiu generos în cercetările ultimului deceniu în domeniul pedagogiei, al didacticii și nu numai. Lectura nu se referă doar la catharsis, la actul cu implicații spirituale, prin care ființa rațională își dezvoltă orizontul de cunoștințe și experiențe. Lectura se asociază literației și pornește de la acțiunea primă, de a citi și înțelege concomitent sensurile mesajului transmis, de a decripta mesajul, de a-l decodifica rapid și corect. Cu mult mai serioase sunt implicațiile literației, dacă ne gândim că examenele naționale relevă, an de an, capacitățile slabe ale elevilor de a citi și înțelege mesajul textului.
Competențele de literație ale elevilor se dimensionează în funcție de contextul larg al sistemului educațional, dar și de premisele sociale, economice, astfel încât se impune reconfigurarea paradigmei educaționale, de la rădăcini. Formatorii trebuie să conștientizeze necesitatea dezvoltării competențelor de literație pentru a putea combate în mod real analfabetismul funcțional.

În ceea ce privește literația media (principiul traduttore-traditore este evident, iar transferul semantic al sintagmei media literacy are de suferit în limba română: educația media, media literație), se constată aceeași nevoie acută de inițiere și dezvoltare a unor competențe fără de care omul secolului în care trăim nu se poate descurca cu multitudinea și varietatea de mesaje, cu fluxul informațional continuu care definește existența.

Libertatea de exprimare, de accesare corectă a informației, dreptul la proprietate intelectuală, democrația, tehnologia informațiilor, participarea activă la viața comunității – sunt imperative ale omului modern. Sistemul educațional românesc implică aprofundarea acestor problematici, însă viziunea tradițională ar trebui reorganizată și ancorată la dinamica accentuată a tehnologiei și a informației.

Modalitatea de a accesa informația, de a recepta în mod corect mesajul nu se rezumă la literația clasică, ci implică deschiderea spre toate canalele prin care fluxul informațional devine perpetuu. Este necesar ca inclusiv formatorii, adulții (părinți, tutori, profesori, experți, metodiști etc.) să își extindă aria de competențe prin raportarea la media, nu doar în formatul tradițional, ci și în cel modern, pentru a asigura premisele unei educații adecvate pentru generațiile tinere.

Conform recomandării Comisiei Europene nr. 6464/2009, „democrația depinde de participarea activă a cetățenilor la viața comunității din care fac parte, iar educația în domeniul mass-media le poate oferi acestora abilitățile de care au nevoie pentru a înțelege fluxul zilnic de informații diseminate prin intermediul noilor tehnologii de comunicare‟.

Este evidentă nevoia omului contemporan de a învăța cum să se descurce în era informației, cum să selecteze, să înțeleagă și să valorifice informațiile care îi parvin, printr-un act voit, determinat de nevoile individului, ori fără voia acestuia.

Cetățeanul care consumă media în mod adecvat, rațional și asumat este tiparul vizat de nevoile emergente ale lumii în care trăim. Dacă tinerii vor avea abilități de analiză și dacă se vor raporta critic la toate mesajele furnizate de media, atunci vor avea capacități reale de a lua decizii și de a și le asuma, nu vor avea de suferit de pe urma propagandei ori a manipulării.

Un studiu  apărut cu un deceniu în urmă a relevat fapte demne de atenția formatorilor, între care: persoanele cu un nivel educațional superior sunt mai puțin interesate de televiziune; ele preferă, în schimb, radioul, și, mai ales, presa scrisă; pentru tineri, internetul este mai credibil decât televiziunea; reclamele sunt considerate a fi principalul agresor de la televizor; accidentele, politica și infracțiunile sunt considerate a fi excesiv de prezente în programele TV, publicul este neprevenit asupra influenței mass-media, asupra propriilor atitudini și comportamente. Este un semnal de alarmă cu privire la nevoia de formare a unui consumator critic de media.

Informații preluăm de peste tot, aproape în orice moment de activitate zilnică, voluntar sau involuntar. Texte, reclame, postere, afișe, ziare, televiziune, radio etc. reprezintă tot atâtea medii informaționale cu care venim în contact. Mai mult, trăim în era publicității, a consumerismului, iar omul înmagazinează informații de tot felul, fără a fi neapărat atent la canalul de transmitere, la vocea delegată cu inculcarea unor idei, la unghiul de abordare a temei respective, la manipulare, propagandă etc.

Tipurile de mesaje media diferă sensibil în funcție de canalul de comunicare, de apartenența politică a proprietarului de trust, de substratul și contextul lansării unei știri. Orice postare publică făcută de o persoană poate atrage după sine consecințe serioase, dacă nu respectă legea drepturilor de autor. De asemenea, orice distribuire, preluare a unor piese/mesaje/compilări etc. se supune acelorași reglementări, în situația în care nu se respectă dreptul de autor. Câți dintre elevi verifică credibilitatea sursei și câți respectă/cunosc drepturile de autor?

În noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție din București a stabilit că Facebook este un spațiu public. Prin urmare, orice postare/remarcă poate conduce, în funcție de conținut, la un proces civil. În concordanță cu Codul Civil, articolul 72, Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia. De aceea, orice conținut postat în spațiul online, dacă aduce atingere demnității, reputației, imaginii sau vieții private a unei persoane se supune rigorilor legii.

În mod asemănător, distribuirea unor fotografii fără acordul persoanei respective, surprinse în acel conținut, poate conduce la procese și la daune serioase. Fotografierea unei persoane aflate în mediu privat, fără acordul acesteia, reprezintă un delict, indiferent dacă această acțiune este urmată sau nu de publicare.

Cele câteva aspecte amintite relevă nevoia implementării unor demersuri constante de educație media. Pentru lumea digitală și profesorii trebuie să dobândească noi competențe, pentru a răspunde nevoilor particulare de învățare ale elevilor. Există câteva acțiuni transformatoare, menite să evidențieze necesitatea unei reconfigurări a educației, a unor practici noi educaționale (Erasmus+, Orizont 2020, Resurse Educaționale Deschise – OER). Conectivitatea, cooperarea, inovarea – nu sunt simple deziderate, ci conturează sfera educațională, din nevoia de a reduce decalajul digital dintre viziunea tradițională asupra școlii și modul în care trăiesc elevii în afara orelor de curs. În acest sens, un exemplu demn de atenție îl oferă Centrul pentru Jurnalism Independent (www.cji.ro) care face eforturi susținute de formare a cadrelor didactice în spiritul educației media, prin programe cu finanțare externă (Predau educație media- Laboratorul de educație și cultură media, 2017-2018, Educație pentru cetățenie Smart, 2018).

Profesorii pot insera (infuza) educația media în curriculumul urmărit la o serie de discipline mai ales din ariile limbă și comunicare, socio-umane, cu atât mai mult cu cât noile tehnologii prezintă avantaje semnificative: formabilii pot căuta singuri informații care să completeze suportul oferit de profesor, pot colabora deschis cu alți cursanți, pot crea și partaja conținuturi. Tinerii accesează independent tehnologia, pentru un număr de ore pe zi apreciabil.

Tehnologiile noi nu ar trebui văzute doar ca unelte în procesul educativ, ci ar trebui să constituie un permanent eșafodaj reflexiv, interogativ, deoarece ele creează și distribuie conținuturi, influențează acțiunile noastre, ale tuturor.

Așa cum alfabetizarea implică actul cititului și al scrisului în mod conștient, educația media și educația digitală se asociază gândirii critice și producției creative, deci constituie un obiectiv pentru toate acțiunile adulților care se află în ipostaza de formatori. Cu atât mai mult, școala ar trebui să insereze competențele media care vin să completeze, nu să îngreuneze procesul didactic. Multe dintre cadrele didactice dezvoltă aceste competențe în rândul formabililor, chiar dacă nu în mod consecvent, asumat, dat fiind faptul că utilizarea noilor tehnologii, trimiterile la evenimente, fapte reale, la diverse evenimente sociale, folosirea pentru ilustrare a unor imagini, texte, opinii – toate semnifică apelul, implicit, consumul de media.

Accesări: 417

Articole asemănătoare