Educația incluzivă se bazează pe drepturile umane. Potrivit principiilor drepturilor omului, orice copil are dreptul la o educație bună, de calitate indiferent de nivelul capacităților de dezvoltare sau de apartenența lui. o educație bună, de calitate trebuie să trebuie să conducă la dezvoltarea capacităților cognitive și de integrare socială. Diferențele școlare în funcție de apartenența la o anumită categorie socială sau în funcție de nivelul de dezvoltare intelectuală nu sunt justificate.
Școala de masă este cea care asigură mediul, nivelul de calitate al învățământului și însușirii aptitudinilor cognitive. Copiilor cu dificultăți, pentru a le ușura intrarea în școlile de masă, acestea trebuie să asigure o atmosferă primitoare și de acceptare. Conceptul de incluziune merge dincolo de conceptul de integrare. Când vorbim de integrare se sugerează un individ care este în afara grupului și, pentru care, se face un efort pentru a-l primi în grup. Totodată, incluziunea pornește și de la principiul că individul, oricât ar fi de diferit, el face parte din grupul social.
Egalitatea șanselor, în domeniul educației, sprijină școlarizarea copiilor cu deficiențe în sistemul general de învățământ. Școlile trebuie să fie dotate material, să asigure personal calificat și să cuprindă în sistemul obligatoriu de învățământ toți copii cu CES indiferent de tipul de deficiență, incluzând aici și deficiențele grave inclusiv cele multiple, asociate.
Educația integrată este definită ca fiind un ansamblu de măsuri care se aplică categoriilor de populație ce urmărește înlăturarea segregării și reprezintă o tendință dominantă în abordarea persoanelor cu dizabilități. Educația integrată constituie o modalitate instituționalizată de școlarizare a copiilor cu CES în școli și clase obișnuite sau cât mai aproape de cele obișnuite. Școala de masă adoptă ideologiile educației integrate și impune adaptări la nivelul procesului de predare-învățare-evaluare întocmind documente speciale cum ar fi programele de intervenție personalizate și programele educative personalizate. Aceste programe implică:
- curriculum adaptat realizat de un cadru didactic specializat împreună cu cadrul didactic de specialitate (profesorul de sprijin și profesorul de la clasă)
- activități individuale de învățare care să se desfășoare sub îndrumarea profesorului de sprijin care îl completează pe profesorul de specialitate de la clasă
- conținuturile învățării trebuie alese astfel încât să respecte cerințele curriculumului școlii de masă cât și posibilitățile reale de operare cu aceste conținuturi ale copilului cu CES, astfel încât să nu fie deteriorată calitatea învățării celorlalți copii.
- strategiile de predare-învățare care sun aplicate trebuie să faciliteze operarea cu conținuturile învățării pentru ambele categorii de copii (atât cei cu CES cât și ceilalți elevi).
- timpul trebuie să fie gestionat diferențiat. După cum știm fiecare copil are nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a procesa informația. La copii cu CES perioada de procesare este mai mare mai ales acolo unde este deficiență mintală.
- utilizarea resurselor atât materiale cât și umane ușurează integrarea copiilor cu CES.
- spațiul clasei trebuie să fie astfel organizat încât să țină seamă de tipul deficienței copilului cu CES.
- managementul clasei- activitățile instructiv-educative trebuie să fie organizate în forme de instruire cât mai flexibile. Activitățile pe echipe permit adaptarea obiectivelor procesului instructiv-educativ la particularitățile psiho-fizice ale copilului cu CES, prin stabilirea unor obiective operaționale diferențiate, conținuturi care sunt accesibile copilului și strategii diferențiate de predare.
- formele de evaluare continuă sunt cele mai accesibile în aceste cazuri. Acestea monitorizează progresul individual și ușurează planificarea activităților instructiv-educative pentru toți elevii.
Educația incluzivă se bazează pe modificări, transformări pentru a putea susține participarea tuturor elevilor la procesul instructiv-educativ. Presupune un proces de adaptare continua a instituției de învățământ pentru a putea fi valorificate permanent resursele materiale și umane existente și pentru a fi realizat suportul material pentru toți participanții la educație. Inserția socio-profesională și reabilitarea funcțională reprezintă un sistem de acțiuni complexe care vizează înlăturarea barierelor de natură fizică, medicală, psihologică, psiho-pedagocică, socială.
Educația integrată își construiește își construiește finalitățile cu un grad mare de generalitate. Pornește de la curentele ideologice venite din orientările umaniste ale științelor socio-umane care promovează ideile de diversitate umană, normalizare, egalizare a șanselor și de integrare. Educația integrată se vede obligată, deși are propriile finalități până la un punct, să-și alinieze aceste finalități la ale curentului și politicii generale a educației. Astfel, își operaționalizează finalitățile educaționale prin adaptări și modificări de diferite grade de complexitate ale finalităților curentului principal al educației. Educația integrată are ca obiectiv principal asigurarea accesului egal la educația de bază a tuturor membrilor unei societăți.
Bibliografie:
Alexandru C. (2008), Copiii cu dizabilități multiple, Educația incluzivă-deziderat al societății contemporane, Editura MaxPixel;
Roșan A. ( 2015), Psihologie specială, Editura Polirom
Cucoș, C., ( 1996), Pedagogie, Editura Polirom