Familia reprezintă primul mediu de învățare al copilului, iar grădinița devine continuarea firească a acestei formări. Relația de colaborare dintre cele două medii educaționale este esențială pentru dezvoltarea echilibrată a copilului. Experiența mea la grupa combinată m-a ajutat să observ cât de diferite pot fi stilurile educaționale ale părinților și cât de mult influențează acestea comportamentul copilului în colectivitate. De aceea, consider că educatoarea are un rol esențial în ghidarea părinților, prin activități de consiliere sistematică, întâlniri tematice, ateliere și discuții individuale.
Lucrarea de față abordează importanța consilierii părinților în contextul educației timpurii, subliniind rolul parteneriatului educațional dintre familie și grădiniță în formarea armonioasă a copilului preșcolar. Se prezintă modalități concrete de implicare a părinților, activități de consiliere și beneficii observate în planul comportamental și emoțional al copiilor.
„Educația copilului începe în inimile părinților și se continuă cu răbdarea și pasiunea educatorului.”
Fundamentele teoretice ale consilierii părinților în educația timpurie se înscriu în paradigma abordării sistemice a dezvoltării copilului, care recunoaște interdependența dintre factorii biologici, psihologici și sociali. Conform cercetărilor în domeniul psihopedagogiei, implicarea părinților în procesul educativ determină creșterea retenției cunoștințelor cu 50-75%, comparativ cu situațiile în care educația se realizează exclusiv în mediul formal (Jigău, 2015). Modelul partenerial dintre familie și instituția de educație timpurie se fundamentează pe principiile reciprocității și responsabilității comune, prin care educatoarea devine agenție de mediere între nevoile de dezvoltare ale copilului și resursele parentale. În acest context, consilierea nu se limitează la transmiterea de informații, ci constituie un proces bidirecțional de negociere și construcție comună a strategiilor educative, adaptate particularităților fiecărei familii.
Printre modalitățile de consiliere aplicate în cadrul grupei se numără ședințele tematice lunare, cu teme precum:
„Limitele și regulile în viața copilului mic”, „Comunicarea empatică în familie” sau „Cum învățăm copilul să-și gestioneze emoțiile”, atelierele părinte–copil, activități practice precum realizarea unei jucării, a unui tablou comun sau jocuri de rol, chestionare de feedback pentru identificarea nevoilor părinților, consilierea individuală pentru situații speciale și colaborarea interdisciplinară cu consilierul școlar sau psihologul unității atunci când este necesar.
Rezultatele observate includ creșterea gradului de implicare a părinților în activitățile educaționale, o mai bună comunicare între părinți și educatoare, diminuarea comportamentelor problematice ale copiilor și consolidarea încrederii reciproce între familie și grădiniță.
Efectele acestei abordări parteneriale depășesc sfera comportamentală și se materializează și la nivel metacognitiv și emoțional. Observațiile sistematice au evidențiat că copiii ai căror părinți sunt activi în procesul de consiliere prezintă o mai mare capacitate de autocontrol emoțional, o adaptabilitate crescută la schimbări și o dezvoltare accelerată a competențelor sociale. De asemenea, atingerea unui nivel ridicat de congruență între modalitățile de disciplinare și strategiile de recompensă utilizate acasă și la grădiniță favorizează construirea unui sens de securitate și predictibilitate pentru copil, factori decisivi în dezvoltarea sănătoasă a atașamentului și a încrederii de sine. Această consistență educațională contribuie, pe termen lung, la reducerea fricțiunilor interpersonale și la creșterea autodeterminării copilului.
Consilierea părinților este un proces continuu, bazat pe respect reciproc, comunicare deschisă și colaborare. Prin implicarea activă a părinților în educația copiilor, grădinița devine un spațiu al parteneriatului, nu doar al instruirii. Astfel, educatoarea nu mai este doar un cadru didactic, ci un mediator între copil și familie, un consilier educațional care contribuie la formarea unei generații echilibrate, empatice și responsabile.
Cu toate beneficiile documentate, implementarea unui program de consiliere parentală eficient necesită o investiție considerabilă de resurse: timp de pregătire, formare continuă a educatoarelor în abilități de comunicare și consiliere, dar și o receptivitate variabilă din partea părinților, influențată de factori socio-economici și culturali. Prin urmare, succesul acestei abordări depinde de înțelegerea contextului familial și de adaptarea strategiilor de consiliere la realitățile diverse ale fiecărei comunități, evitând standardizarea și promovând sensibilitate culturală.
Bibliografie orientativă
– Ministerul Educației – Curriculum pentru educație timpurie, 2019
– C. Cucoș – Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2017
– M. Jigău – Consilierea în educație, Editura Institutul European, Iași, 2015