Copiii au o nevoie firească de jocuri de orice fel, iar noi, învățătoarele, trebuie să le oferim cât mai multe posibilități de afirmare în acest sens. Aceștia au nevoie ca jocurile desfășurate să fie diversificate, interesante, cu acțiunea, să presupună diverse situații de comunicare. Toate acestea îl vor ajuta pe micul școlar să își dezvolte imaginația, să îi întărească reușita în forțele proprii, îi vor ridica stima de sine, și nu în ultimul rând vor contribui la echilibrarea interioară.
Acest minunat tărâm al poveștilor reprezintă pentru copil o lume imaginară, dar, în același timp, o lume reală, plină de farmec. Copiii se vor angaja cu mare entuziasm în înfăptuirea dramatizărilor și jocurilor de rol, fascinați fiind de acțiunea ce trebuie prezentată și de caracterul puternic al personajelor. Dramatizările pot fi, însă, dificile dacă nu sunt adaptate la posibilităților psihofizice ale copiilor. Reușita metodei este susținută de lecturarea anterioară a poveștilor, urmată de metoda convorbirii sun formă de dialog. Prin urmare, sunt alese povești care sunt ușor de reprodus, ușor de interpretat și repetitive.
Textele trebuie să conțină idei complicate, personajele trebuie să dea dovadă de comportamente statornice. Acestea trebuie să îl influențeze pe copil, față de care acesta își arată entuziasmul sau respingerea. Dintre aceste personaje, individul își va alege modele morale, de la care va avea multe lucruri de învățat și care vor fi definitorii în dezvoltarea personalității: „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani”, „Găinușa cea moțată”.
Dramatizarea poate fi reprodusă din povești care conțin conflicte puternice, au puterea de a emoționa puternic cititorii și sunt ușor de înțeles de către copii: „Scufița roșie”, „Povestea ariciului Pogonici”, „Povestea omului de zăpadă”. Din punct de vedere al comunicării formative, dramatizarea conține elemente din sfera comunicării orale, componente de comunicare nonverbală și paraverbală.
Atunci când copilul este pus să desfășoare exerciții de recitare expresivă a unor poezii sau unor momente în versuri din poveștile cunoscute, el devine sensibilizat de noile cunoștințe în domeniul limbii literare. Putem desfășura cu școlarii activități de receptare a conținutului unui text literar cu scopul de a scoate în evidență noile expresii frumoase, apoi se poate trece la discuții.
Se pot organiza astfel de activități sub formă de concurs, prin care să se ceară respectarea ritmului pauzelor, nuanțării vocii în timpul reproducerilor. Elocvența vorbirii este dată de mărimea – puterea cu care sunt pronunțate sunetele, cuvintele sau propozițiile.
Atât dramatizarea cât și jocul de rol pot fi utilizate pentru a dezvolta abilitățile de comunicare, vocabularul, exprimarea și înțelegerea limbajului într-un mod interactiv și captivant. Prin intermediul dramatizării, participanții pot crea și interpreta personaje în scenarii prestabilite sau pot inventa propriile povești. Această metodă le permite să-și exerseze abilitățile de exprimare verbală, să-și dezvolte vocabularul și să se familiarizeze cu structura și ritmul limbajului. De asemenea, prin interpretarea personajelor, participanții pot înțelege și explora diverse perspective și moduri de comunicare. Jocul de rol, pe de altă parte, permite participanților să se pună în pielea altor persoane și să simuleze diverse situații de comunicare. Ei pot interpreta diferite roluri, cum ar fi profesor, elev, părinte sau prieten, și pot exersa abilitățile de conversație, întrebare-răspuns, negocieri sau rezolvare a conflictelor. Prin intermediul jocului de rol, participanții pot câștiga încredere în propriile abilități de exprimare și pot învăța să comunice eficient în diverse contexte. Ambele metode pot fi adaptate în funcție de nivelul de vârstă și de nivelul de limbaj al participanților. Pot fi utilizate în clasă, în grupuri de studiu sau în cadrul unor activități interactive online. Atunci când educația se transformă într-o experiență plină de joc și dramă, participanții sunt mai motivați, iar învățarea devine mai plăcută și mai eficientă.
Textele literare reprezintă o sursă inepuizabilă de emoții pentru copil, acesta putând să audieze diferite fragmente expresive. Cu ajutorul jocurilor de rol și al dramatizărilor se urmărește evidențierea mesajelor morale și umane, se scot în evidență acțiunile pozitive și negative și în același timp acestea urmăresc dezvoltarea vorbirii și a limbajului. Cu ajutorul lor se pot aprecia capacitățile copilului de a utiliza cele mai potrivite mijloace de exprimare, capacitatea acestuia de a reproduce discuțiile dintre personaje, și nu în ultimul rând, capacitatea de a expune intr-un mod fluent și logic o parte dintr-un text literar cunoscut.