Cultura românească predată de la cele mai fragede vârste, în grădinița de copii

Copilul intră în grădiniţă , fără a şti foarte  multe lucruri despre societatea în care creşte, despre lumea înconjurătoare, despre ceea se cheamă cultură, tradiţie, port sau perpetuare. Odată intrat pe porţile grădiniţei i se deschid fel de fel de oportunităţi ca, acel copil plăpând, necunoscător de multe, să poată participa alături de copiii ceilalţi la activităţile grupei, unde prin implicare şi dorinţa de cunoaştere, pătrunde pe tărâmuri greu de digerat de la această vârstă, cum ar fi cel al culturii româneşti.

„Adevărata cultură este aceea care ne permite să lucrăm pentru îmbunătăţirea vieţii întregii societăţi.” Henry  Ward Becheer

Ce este mai frumos decât să-ţi cunoşti originile, să-ți cunoşti tradiţiile neamului tău, să-ţi cunoşti istoria şi cultura patriei şi neamului românesc? Aşa că noi, acele modelatoare de suflete, educatoarele vom găsi soluţii ca şi aceşti” pui de Făt Frumos ”să ştie unde s-a născut Mihai Eminescu,cine este el? De ce poeziile sale sunt unice? Cine a fost George Enescu? Cum a cântat pentru prima dată la o vioară confecţionată dintr-un ogrijen de propriul tată,cum a compus acele nestemate muzicale , la lumina lămpii cu petrol, să cunoască faptul că nu departe de noi, la Liteni putem vizita casa memorială a lui George Enescu, unde -i putem admira bustul, unde-i putem asculta acordurile de vioară în cămăruţele pline de încărcătură spirituală.

Spunem Eminescu, spunem cultură, spunem fără pereche. Poetul Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850, este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi”). Este autorul inegalabilului ”Luceafărul ”, ”Sara pe deal ”, ”Pe lângă plopii fără soţ”, etc.

În grădiniţă, este foarte dificil să-l faci pe copil să priceapă că Eminescu este poetul fără de pereche, dar poţi să-l determini prin metode tradiţionale sau moderne să-şi însuşească textul liric al acestuia, poezii accesibile lor ca ”Sara pe deal”, ” Somnoroase păsărele ” şi basmele fără de care copilăria ne-ar fi mai şubredă : ”Făt Frumos din lacrimă ”, ”Calin file de poveste”. Copilul este atras de opera lui accesibilă, limbajul popular şi rămâne cu multe cunoştinţe după audierea acestor poveşti. Poveştile lui cu un profund caracter educativ , sădesc în conştiinţa copilului dragostea pentru lectură, dragostea de vitejie şi neînfricare, dorinţa de a face bine.

Un principiu din “Teoria literaturii” afirmă că orice scriere are un izvor sau mai multe: “… orice text este o absorbţie şi o transformare a unui alt text” şi “o poezie nu se naşte din nimic, ea are izvoare”, aşa că bine-ar fi să pastrăm viu acest  izvor, pentru ca să putem duce zi de zi la transformarea noastră ca naţie.

Este un mare privilegiu pentru noi, cei născuţi pe locuri binecuvântate ca cele a Botoşaniului, să putem călca pe urmele marelui marelui poet ,pe urmele compozitorului  şi muzicianului George Enescu, mult mai uşor decât compatrioţii noştri din ţară , cărora le este destul de greu s-o facă.

Ciprian Porumbescu, născut la 14 octombrie 1853 într-o comună din judeţul Suceava, pe nume Şipotele Sucevei, a fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări amintim : „Balada pentru vioară si orchestră” op.29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festiva a Gimaziului Românesc din Braşov (astazi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883,),în plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, de asemeni a scris şi melodia fostului imn Trei culori.

La casa memorială Ciprian Porumbescu, compozitorul inegalabilei ”Balade”, care încă de la intrarea pe drumul îngust din pădurea spre locaţie te face parcă să vibrezi, te  întâmpină un ghide remarcabil, o doamnă , cadru didactic pensionar, care atât de frumos şi la obiect îţi face cunoscută viaţa compozitorului, de ai impresia că totul se petrece aievea.

”În grădiniţă prin activităţile de Educaţie muzicală, din cadrul Domeniul Experenţial şi Creativ, mereu ne axăm pe o cultivare curată a genului muzical, pe prelucrarea acelor timbre care pot aduce un plus de valoare muzicii româneşti.Culegerile de cântece pentru copii ne sunt un real suport pentru o transmitere cât mai calitativă a liniei melodice, a ritmului şi măsurii, dar şi pe o memorizare  corectă a textului de interpretat. Copiii noştri sunt izvoare nesecate de cultură, care poartă în ei valorile culturale de mâine, aşa că educaţia lor, implicarea lor în acţivităţi şi compeţii extraşcolare, pun în valoare potenţialul lor creativ, interpretativ şi perpetuează ceea ce se numeşte ”arta interpretativă”.

Suntem puşi de bunul Dumnezeu pe locuri sfinte, pe locuri presărare de valori culturale , istorice şi spirituale incontestabile. Vorbim la Botoşani de Nicolae Iorga,  născut la 17 ianuarie  1871, la Botoşani, cel care-a fost istoric, critic literar, scriitor, dramaturg,ministru , parlamentar dar şi primministru al Romaniei, la acea vreme ,vorbim de pictorul Piliuţă, născut la data de 4 februarie 1929 , la Botoşani,este unul dintre cei mai mari pictori contemporani , care ”în pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împleteste cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structura poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunarii, de pamântul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară”.

Suntem urmaşii lui Eminescu, Enescu ,Luchian, Creangă, Sadoveanu, Alecsandri, Goga, Grigorescu,Brâncuşi, Porumbescu ,la orice pas se simte spiritualitatea şi cultura, de aceea încercăm an de an să contribuim la transmiterea acestor tradiţii şi valori cultrale ,preluate de la mai marii  noştri, de la buneii noştri , cum ar spune fraţii de peste Prut şi să le oferim noilor generaţii şi cum am putea s-o facem mai bine decât împlicând copii preşcolari, în activităţi culturale, în activităţi artistice, plastice, astfel încât prin creaţiile şi prestaţiile lor, copiii să poată duce mai departe ştafeta inconfundabilă a  culturii româneşti.

Cum să nu amintim de Creangă, chiar dacă nu este din Botoşani, este de aici, din vatra noastră strămoşescă, unde ”prichiciul cu motocei şi pupăza din tei vor trăi veşnic„.

Când spunem Creangă spunem poveşti, poveşti pentru copii, poveşti pentru orice vârstă, când spunem Creangă spunem tot ce cuprinde cuvântul ”om al bătăturii.Creangă a văzut lumina la 1 martie 1837 , la Humuleşti , judeţul Neamţ,Este foarte bine cunoscut prin opera sa ”Amintiri din copilărie”, operă cu care a cucerit orice inimă indiferent de vârstă.

În grădiniţă Creangă este studiat încă de la nivelul I, adică de către copii de 3 ani,Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe ” şi continua spre cei de nivel II cu operele :”La cireşe, Pupăza din tei”,”fata babei şi fata moşneagului”.Prin tot ceea ce aprofundează copiii,  este un izvor  nesecat de  cunoştinţe şi deprinderi  vis a vis de viaţă, de lume, de ceea ce-ţi oferă societatea,latura educativă, morala este cea care de fiecare dată îi îndeamnă să facă doar lucruri bune şi plăcute.

De cultura şi arta botoşăneaană, şi numai este legat şi numele marelui pictor ”Ştefan Luchian , născut la data de 1 februarie 1868, la Botoşani. Opera sa picturală, inclusiv cea a florilor, se caracterizează prin fineţe, simplitate, sinteză cromatică, colorit strălucit şi delicat.Tehnica uleiului şi pastelului lui Luchian sunt de neegalat, de o măiestrie unică. Florile lui Luchian au o intensitate aproape dramatică a sentimentului, o lumină interioară, discretă şi gingaşă. Din opera sa reţinem mai multe lucrări: peisaje – Ultima cursă de toamnă, Bătălie cu flori la şosea, Mahalaua dracului, Corturi de pe Bărăgan, Gheretele din Filantropia, Lunca de la Poduri; 12 autoportrete, flori – Anemone, Dumitriţe, Părăluţe, etc

Cu copiii de foarte mici,încercăm să descoperim frumosul prin aplicarea pe suprafeţe date a culorii, pentru obţinerea de spaţii plastice estetice, cu o acurateţe aparte,mai întâi în contur, apoi pictură liberă, prin amprentare, stampilare, suflare, suprapunere şi fuzionare.de mici le insuflăm dragostea pentru frumos, artă, cultură, pentru că ceea ce defineşte o naţie este însăşi cultura ei, iar Marin Preda, în opera ”Cel mai iubit dintre pământeni”spunea:” Cultura e o formă de viaţă prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare.”

Bibliografie:
Curriculum pentru învăţământul preşcolar , 2009
Limbaba și literatura română, aprecieri critice.
V. Cristea, Despre Creanga, 1989;
www.intercogito.ro
en.wikipedia.org
Botoşaninews

 

prof. Liliana Pricopi

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/liliana.pricopi

Articole asemănătoare