Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să medieze între elev și lumea ce-l înconjoară. El trebuie nu numai să organizeze spaţiul și activitatea, ci şi să participe alături de elevi la elaborarea cunoştinţelor; să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi; să-i îndrume cum să-şi folosească timpul, spaţiul, echipamentul si materialele; să ajute individul sau grupul să extragă din experienţe informaţiile necesare, valorile şi să le interpreteze şi evalueze.
„Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice” (Jacque Fresco). Există multe definiții date creativității, termenul „creativitate” avându-și originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă „a zămisli”, „a făuri”, „a crea”, „a naşte”. Creativitatea defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârșește şi cuprinde atât originea cât şi scopul. Unele definiții se axează pe caracteristici ale persoanelor a căror muncă este menită sa fie creativă, în timp ce alții iau în considerare produsul creativității. În oricare dintre cele două cazuri, majoritatea definițiilor au la bază două criterii majore pentru stabilirea creativității: produsul trebuie să fie nou și adecvat. O persoană creativă este o persoană care produce rezultate creative în mod frecvent.
Este important de știut că termenul “creativitate” poate fi folosit pentru a descrie acte de nivele diferite. Creativitatea fluidă este tipică fiecărei ființe umane și caracterizează activități primare precum conceperea unor propoziții originale, durând doar câteva momente. În acest model, creativitatea cristalizată este sinonimă cu rezolvarea de probleme și depinde mult de complexitatea problemei care trebuie rezolvată. Creativitatea eminentă diferă de creativitatea matură, vizând probleme substanțiale care revoluționează disciplina careia i se adresează și cerând recunoaștere într-un anumit domeniu. În cadrul școlii, primul tip de creativitate este promovat de majoritatea profesorilor și are cele mai multe șanse de reușită.
Ca profesori, ne dorim ca elevii noștri să fie creativi pentru că știm cu toții de efectele benefice ale creativității asupra indivizilor, efecte care depășesc inovațiile societății. Creativitatea de zi de zi a fost asociată cu sănătatea fizică și mentală, starea de bine și satisfacția. Dacă oamenii sunt creativi în orice sarcină depinde de factori multipli precum: cunoștințele lor, folosirea unor tehnici pentru a crește creativitatea și motivația (în special motivația intrinsecă), factori care pot fi influențați și de factori externi precum instruirea si notarea. Și concepția elevilor despre creativitate le poate influența capacitățile creative și rezultatele școlare. Cercetările întreprinse în privinţa identificării factorilor care explică nivelul rezultatelor şcolare au condus la determinarea capacităţii de învăţare a elevilor ca fiind un ansamblu de însuşiri individuale ca: nivel de dezvoltare intelectuală, interes şi motivaţie pentru activitatea şcolară, stare de sănătate, capacitate de efort. Conceptul de maturitate şcolară arată faptul că rezultatele şcolare nu sunt dependente doar de aptitudinile elevului ci reprezintă, ”eficienţa şcolară” a acestora, condiţionată de interese, motivaţie, perseverenţă, stabilitate emoţională şi atitudinea elevului faţă de învăţare.
Pornind de la constatarea că unii elevi învaţă mai repede şi alţii mai lent, B. Bloom şi John Carrol au considerat că se pot obţine rezultate mai bune de la cei din urmă dacă li se acordă un timp de învăţare mai îndelungat, atât cât au nevoie. Şi alţi cercetători au fost de părere că orice elev poate asimila conţinuturi dacă se utilizează căile adecvate pentru acest lucru. Din această perspectivă, pentru a avea succes şcolar, nu este suficient să stabilim dacă un elev obţine rezultatele vizate la şcoală, trebuie să găsim mijloacele şi metodele potrivite în acest scop. Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi aceeaşi persoană. (Arthur Koestler)
În ceea ce priveşte cadrele didactice, experţii afirmă că acestea pot îmbunătăţi creativitatea copiilor prin stimularea experimentării şi a perseverenţei, prin apelarea la întrebări cu răspuns deschis şi prin încurajarea copiilor care oferă răspunsuri inedite la întrebări. De asemenea, cercetătorii recomandă profesorilor să încurajeze copiii să îşi construiască propriile interpretări ale evenimentelor. Majoritatea profesorilor vor să-și ajute elevii sa-și dezvolte capacitățile creative ale gândirii elevilor. Din păcate, unele eforturi ale lor nu au fost productive pentru că profesorii nu au înțeles natura creativitații, specifică unui anumit domeniu și nici impactul pe care constrângeri extrinsece precum recompensele și evaluările le pot avea asupra creativitații. Daca au grijă să exerseze abilitățile gândirii creative în domenii diverse și importanța promovării motivației intrinsece a elevilor, profesorii își pot ajuta elevii să devină adulți care gândesc creativ, fără să sacrifice nevoia transmiterii de cunoștințe și achiziționarea de deprinderi.
În lumea de azi, care se schimbă rapid, cunoștințele singure nu mai sunt suficiente. Oamenii trebuie să găsească permanent soluții creative pentru probleme neașteptate. Succesul nu se bazează doar pe ceea ce știi sau cât vrei să știi ci și pe capacitatea de a gândi si acționa creativ. Tehnologiile noi joacă un rol dual în societatea creativă. Pe de o parte, proliferarea noilor tehnologii accelerează pasul schimbării, accentuând nevoia de gândire creativă în toate aspectele vieții. Pe de altă parte, noile tehnologii au potențialul de a-i ajuta pe oameni să se dezvolte ca gânditori creativi. Dan Pink, autorul cărţii „A Whole New Mind”, afirma: „Ultimele decenii au aparţinut programatorilor care pot sparge un cod, avocaţilor care ştiu să întocmească un contract sau economiştilor care ştiu să lucreze cu cifrele. Viitorul aparţine unui gen de persoană cu un anumit tip de minte: creatori capabili să empatizeze, persoane care pot recunoaşte tipare, persoane care pot da sensuri şi semnificaţii lucrurilor, artişti, inventatori, consilieri, gânditori care văd „peisajul general” – ei vor culege laudele şi bucuriile societăţii.”
Creativitatea implică și asumarea unor riscuri intelectuale, sociale, psihologice și emoționale. Oricând propune o abordare sau o opinie unică, individul creativ riscă să fie respins sau chiar izolat. Nu sunt surprinzătoare expresii precum „implicare totală”, ”interes pasionat”, ”dedicare intensă” în descrierea unei persoane creative. O astfel de energie și perseverență se evidențiază încă din copilărie și se mențin până la vârsta adultă. Pe lângă creativitate apar și curiozitatea și punerea de întrebări. Curiozitatea este o trăsătură pe care majoritatea profesorilor o apreciază. Umorul este și el asociat cu abilitatea de a aborda problemele si viața in general într-o maniera veselă, jucăușă, copilărească. Numeroase invenții și creații au rezultat din jocul cu idei și opinii, în contrast cu abordarea tradițională, dependentă de reguli stricte.
Creativitatea nu este un proces sau un concept simplu. Încercările creative leagă adesea domenii, discipline, stiluri, materiale, tehnici, culturi și perioade. Persoanele creative sunt dispuse sa ia în considerare posibilități diverse, sunt deschise și pot tolera ambiguitatea când analizează o idee. Sa fii deschis nu înseamnă să fii nehotărât sau incapabil să gândești singur ci să iei în considerare toate alternativele înainte de a lua o decizie.
Bibliografie
Mary Banks Gregerson, Heather T. Snyder , James C. Kaufman, Teaching Creatively and Teaching Creativity, Springer, 2013
Alane Jordan Starko, Creativity in the Classroom. Schools of Curious Delight-Fourth Edition, Routledge, 2010
D. Popovici, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998