Conversația – metodă de comunicare orală

Conversația este folosită de obicei pentru verificarea cunoştinţelor elevilor, dar şi pentru fixarea cunoştinţelor şi chiar transmiterea unor cunoştinţe noi. Folosirea conversaţiei pentru însuşirea unor cunoştinţe noi poartă denumirea de conversaţie euristică, iar când se folosește pentru fixarea dar mai ales pentru verificarea cunoştinţelor poartă denumirea de conversaţie examinatoare.

Această metodă poate fi folosită în vederea însuşirii unor noi cunoştinţe de către elevi, numai în anumite condiţii: când noile cunoştinţe pot fi desprinse de elevi prin cercetarea unui material intuitiv ce se află în faţa lor sau prin analiza unor exemple, a experienţei şi observaţiilor lor anterioare; când noile cunoştinţe pot fi desprinse din cunoştinţele însuşite anterior.

Folosirea conversaţiei ca metodă de învăţare este mai dificilă, comparativ cu folosirea altor metode. Este o artă să poți pune întrebări, pentru a stimula cu ajutorul lor participarea activă a elevilor la lecţii şi de a asigura pe această cale însuşirea volumului de cunoştinţe prevăzute de programa școlară.

Când conversaţia este folosită pentru examinarea elevilor, cele mai multe întrebări vor fi adresate celor examinaţi, însă nu trebuie pierdută din vedere participarea întregii clase la lecţie. Elevii vor fi obişnuiţi să urmărească răspunsurile date de cei examinaţi şi să fie pregătiţi oricând să completeze şi să corecteze aceste răspunsuri.

Metoda conversaţiei trebuie folosită numai când conţinutul lecţiei, tipul ei, particularităţile de vârstă şi nivelul pregătirii anterioare a elevilor o reclamă. Folosirea ei excesivă, folosirea întrebărilor sterile, lipsite de finalitate creează numai aparenţa că elevii ar fi activi la lecţie, dar în realitate nu ajută la însuşirea temeinică a cunoştinţelor şi nici la dezvoltarea gândirii lor.

Este o metodă care constă în realizarea unor schimburi de idei, a dialogului între profesori şi elevi pe parcursul predării şi învăţării. Astfel, profesorul, dar și elevii, pot formula întrebări referitoare la tema lecţiei. Primul, spre a vedea cum au fost receptate şi înţelese mesajele sale didactice, ceilalţi pentru a-şi lămuri anumite conținuturi sau pentru a-şi completa informaţiile de care dispun, în legătură cu subiectul aflat în discuţie. Important este ca profesorul să formuleze întrebările clar şi precis, fără ambiguităţi şi să-i obişnuiască şi pe elevi să procedeze la fel.

Întrebările puse de profesor trebuie să se adreseze cu precădere gândirii elevilor, nu memoriei lor şi să fie astfel formulate încăt să-i incite la dialog (şi să nu-i inhibe). Aceste întrebări formulate de profesor vor avea la bază cunoştinţele anterioare şi experienţele elevilor. In caz contrar, răspunsurile aşteptate vor veni doar de la elevii care beneficiază acasă de ajutor sau de la cei interesaţi de tema discutată, pe care au studiat-o pe cont propriu în prealabil.

Pentru realizarea obiectivelor învăţării se recomandă întrebările „deschise” care solicită inteligenţa productivă, îndeamnă la anumite acţiuni, sugerează sau anticipează anumite operaţiuni de efectuat şi lasă elevilor mai multă libertate de a căuta, de a cerceta, de a formula mai multe răspunsuri sau soluţii posibile. In acest sens o frecventă utilizare au:

  • întrebările convergente, care presupune analize, comparaţii, sinteze, asociaţii de idei, explicaţii;
  • întrebările divergente, care exersează gândirea pe traiectorii inedite, originale, evidenţiind o diversitate de soluţii la aceeaşi problemă;
  • întrebările de evaluare, prin care sunt solicitaţi elevii să emită judecăţi proprii asupra aspectelor întâlnite, în funcţie de criterii diferite.

Întrebări convergente:
– Cum apreciaţi apariţia izomeriei de funcţiune la alcooli şi fenoli?
– Ce tip de legături chimice din moleculele alcoolilor se desfac în timpul reacţiei cu metalele alcaline?

Întrebări divergente:
– Scrieţi reacţiile de oxidare a etanolului (alcool primar) şi a 2-propanolului (alcool secundar). Din ce clase de compuşi fac parte produşii rezultaţi?

Întrebări de evaluare:
– Cum explicaţi caracterul acid mai mare a fenolilor faţă de alcooli?

 

prof. Mariana Ganea

Colegiul Național Mihail Kogălniceanu, Galați (Galaţi) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mariana.ganea

Articole asemănătoare