Valențele formativ-educative ale metodelor interactive de învățare în grup

În învăţarea tradiţională profesorul deţine controlul total al activităţii didactice, el fiind cel care prezintă noile conţinuturi, rolul elevilor fiind aici doar ca un receptor de informaţii. În schimb, învăţarea centrată pe grupuri de elevi pune în plan principal elevul, acesta fiind prezent, participând activ la propriul proces de formare. Acest lucru este posibil pentru că în interiorul grupului membrii lui cooperează, învaţă împreună, discutând între ei, aceste acţiuni având drept rezultat o învăţare temeinică a noilor conţinuturi, mult mai mult timp decât ceea ce învăţau în mod tradiţional. Metodele şi mijloacele, organizarea clasei, pe care le întâlnim în învăţarea centrată pe grupuri de elevi îi fac pe elevi să urmărească cu interes şi curiozitate lecţiile, să dorească să cerceteze noile conţinuturi, să ajungă să găsească soluţii noi la probleme propuse.

Eficienţa învăţării centrate pe grupuri de elevi depinde foarte mult de puterea cadrului didactic de a se autoreforma, de a îmbrăţişa această nouă direcţie în procesul de predare-învăţare-evaluare, unde înfloreşte inter-relaţionarea de toate felurile: profesor-elev, elev-profesor, elev-elev. Ce este foarte bine este că timpul necesar pentru ca elevii să se obişnuiască cu aceste metode şi mijloace noi de învăţare este compensat de eficienţa lor ca şi metode. Aceste metode facilitează învăţarea noilor conţinuturi de către elevi în ritm propriu, fără a fi în vreun fel acceleraţi de la acest ritm al lor. În acelaşi timp, aceste metode sunt foarte atractive pentru elevi, unele având şi un caracter ludic, de joc didactic. Se pot folosi pentru orice vârstă, la orice disciplină de studiu. Ele pot fi abordate din punct de vedere al stilurilor de învăţare, avându-se în vedere particularităţile de vârstă ale elevilor. Lucrându-se în grupuri, membrii lui cooperează în vederea găsirii celei mai bune şi sustenabile soluţii la problema pusă, iar în acest fel ei se obişnuiesc să fie toleranţi cu colegii, să asculte pe fiecare pentru a vedea ce au de spus. Toţi elevii au răspundere, responsabilităţi în interiorul grupului pentru a găsi soluţii viabile şi corecte.

Se cunoaşte faptul că, după ce trece mai mult sau mai puţin timp, odată cu creşterea volumului de noţiuni de reţinut, se păstrează în memorie din ce în ce mai puţină informaţie. Învăţarea centrată pe grupuri de elevi îşi propune ca, prin metodele interactive, conţinuturile noi să fie temeinic învăţate şi să poată fi folosite timp îndelungat pentru situaţii diferite, punându-se accent pe aplicabilitatea practică a ceea ce învaţă elevii. În aceste activităţi didactice, se stimulează învăţarea personală, dezvoltarea creativităţii şi spontaneităţii, se favorizează schimbul de idei între elevi, pentru a găsi toate soluţiile la problema propusă. Învăţarea centrată pe grupuri de elevi contribuie, prin metode, mijloace, forme de organizare folosite, la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, şi implicit, la îmbunătăţirea actului didactic în sine.

Pentru o utilizare a metodelor activ-participative corectă, este necesar ca profesorul să cunoască foarte bine aceste metode, să le mai fi folosit, dar să le integreze corect în proiectul didactic, alături de metode tradiţionale care se pretează la activitatea respectivă, şi, implicit, în procesul de predare-învăţare-evaluare. Acest mod de predare îl transformă pe elev din receptor pasiv de conţinuturi noi în actor principal în propriul proces de formare educativă, care îşi însuşeşte singur conţinuturile, prin efort propriu, mobilizându-l în acest sens. Aceste metode interactive, bogate în valenţe formativ-educative, sunt folosite cu succes în orice moment al activităţii didactice.

Aceste valenţe formativ-educative ale metodelor folosite în învăţarea centrată pe grupuri de elevi sunt:

  • Se stimulează implicarea activă a elevului în propriul proces de formare, acesta fiind conştient de responsabilitatea mare pe care o are;
  • Se stimulează cooperarea în grup şi iniţiativa fiecărui elev de a rezolva sarcina primită, luându-se decizii precise şi spontane;
  • În predarea centrată pe grupuri de elevi cunoştinţele dobândite sunt puse mult mai uşor în practică;
  • Unele metode de evaluare oferă o mai amplă perspectivă asupra activităţii elevului pe o perioadă mai îndelungată, depăşind astfel neajunsurile metodelor de evaluare tradiţionale;
  • Se are în vedere un demers didactic interactiv, adaptat nevoilor şi particularităţilor elevilor, stimulând mult cooperarea în grup, creativitatea, spontaneitatea, comunicarea;
  • Încearcă să se elimine speculaţiile elevilor şi învăţarea doar pentru notă;
  • Se încurajează elevii să îşi împărtăşească experienţele personale cu ceilalţi colegi.

Prin aplicarea metodelor interactive de grup la clasă, elevii au posibilitatea de a selecta singuri informaţii, de a comunica, de a discuta cu colegii şi de a deprinde comportamente de învăţare necesare în postura de elev, dar şi mai târziu. Aplicarea acestor metode la clasă trebuie, este indicat, să se facă sub formă de joc, un joc unde bineînţeles avem şi reguli. Astfel, elevii se vor prinde în acest joc, vor învăţa în mod activ, prin cooperare şi comunicare în grup, obişnuindu-se cu responsabilităţi.

Aceste metode cer din partea profesorilor adaptarea stilului lor de a preda în funcţie de personalitatea şi particularităţile elevilor. Deci, pentru fiecare elev în parte, profesorul trebuie să potrivească: întrebarea, sarcina de lucru, lauda, aprecierea. Deci elevul este mult mai avantajat dacă în procesul intructiv-educativ se folosesc metode interactive de grup, acestea obişnuindu-l cu situaţii de lucru, responsabilitatea de a găsi răspunsul căutat, dar mai ales cu folosirea în practică a noţiunilor învăţate.

 

prof. Veronica-Gabriela Găină

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/veronica.gaina

Articole asemănătoare