Dezvoltarea Curriculumului National determină orientările și metodologia schimbării curriculare. Aceasta nu poate fi eficientă fără a ține cont de provocările lumii contemporane, de contextul naţional, de starea curriculumului actual. Competența școlară este un sistem integrat de cunoștințe, abilități, atitudini și valori, dobândite, formate și dezvoltate prin învățare, a căror mobilizare permite identificarea și rezolvarea diferitor probleme în diverse contexte și situații.
În plan conceptual, Curriculumul „conferă” rol prioritar finalităților exprimate în termeni de competențe, care devin și criterii pentru selectarea și organizarea conținuturilor, alegerea strategiilor de instruire și de evaluare. Sistemul de competențe abordat prin Curriculum se structurează pe 3 niveluri:
Competențele cheie/ transversale/ transdisciplinare
– Competențele-cheie constituie o categorie curriculară esențială, fiind definite la un nivel înalt de abstractizare și generalizare (a se vedea Codul Educației al Republicii Moldova, Art. 11(2)).
– Transversalitatea și transdisciplinaritatea pot fi evidențiate drept caracteristici importante ale competenețelor-cheie, deoarece acestea traversează diferitele sfere ale vieții sociale, precum și frontierele disciplinare.
Competențele specifice disciplinei Educație fizică. Derivă din competențele-cheie/ transversale/ transdisciplinare, se formează și se dezvoltă progresiv și gradual pe tot parcursul studierii disciplinei la toate treptele:
– primară,
– gimnazială,
– liceală.
Competenţa în diferite forme ale sale de manifestare şi de complexitate reprezintă finalitate, care poate fi măsurată/ evaluată prin descriptorii respectivi.
Competenţa poate fi privită:
- ca obiectiv proiectat (ceea ce profesorul intenţionează să realizeze în procesul de predare,
- ca obiectiv final (ceea ce trebuie să atingă elevul în procesul de învăţare),
- ca obiectiv de evaluare (performanţă, ceea ce real a achiziţionat elevul).
În acest sens, obiectivul este privit ca şi finalitate.
Competenţa reprezintă o achiziţie comportamentală (abordare psihologică a competenţei). În acest sens, competenţa este una complexă, nesecabilă, indivizibilă, neoperaţionabilă.
Competenţa de un grad mai mic de complexitate poate fi privită ca descriptor al competenţei cu un grad mai înalt de complexitate, care, la rândul său, se caracterizează prin descriptorii proprii.
Sunt trei abordări cu referire la conceptul de competenţă
1) Competenţa reprezintă finalitate de diferit grad de complexitate, care poate fi evaluată în baza descriptorilor respectivi.
2) Competenţa este oportună noţiunii de finalitate. În acest caz, competenţa este privită ca o calitate, capacitate sau calificare, este dezvoltată de elevi şi aparţine acestuia (acest aspect noi îl caracterizăm ca achiziţie comportamentală, aspect psihologic al competenţei), iar finalitatea reprezintă o performanţă măsurabilă al unei experienţe de învăţare care permite să stabilească gradul/nivelul de competenţă format la elev (acest aspect al competenţei de unii cercetători este denumit ca fiind competenţă specifică unităţii de învăţare, de alţii – ca descriptori ai competenţei respective), având, în acelaşi timp, şi funcţia de finalitate, performanţă.
3) Competenţa este contrapusă noţiunii de obiective sau privită ca sinonim al acestui termen.
De fapt, nici contrapunerea, nici sinonimizarea noţiunilor de competenţe şi obiective nu este justificată. Or, competenţele proiectate preiau forma de obiective la intrare în sistem și în acest caz, prin obiectivul final de integrare, se descrie o competenţă sau un ansamblu de competenţe, care la ieşire deja obţin statutul de finalitate/performanţă.
De regulă, competenţele proiectate de diferit grad de complexitate corelează cu acelaşi tip de obiective. Spre exemplu, obiectivele generale şi obiectivele specifice – competenţe generale şi competenţe specifice. În acelaşi timp, obiectivele se află în permanentă operaţionalizare, pe când competenţele sunt complete, integralizate, standardizate (ca achiziţii comportamentale).
Obiectivele şi competenţele pot realiza funcţii identice, dar şi diferite sau realizează mai accentuat una sau altă funcţie.
De exemplu, obiectivele asigură mai clar funcţia de orientare a activităţii didactice, de selectare a strategiilor şi metodelor didactice de evaluare curentă a performanţelor academice.
În calitate de finalităţi educaţionale, competenţele ghidează proiectarea curriculară, dar şi realizarea activităţilor de învăţare şi cercetare
Competențele specifice disciplinei
1. Recunoașterea noţiunilor elementare specifice educaţiei fizice în situații de învățare și cotidiene, manifestând interes pentru cunoașterea și dezvoltarea propriului organism, practicarea unui mod sănătos de viaţă.
2. Aplicarea achiziţiilor dobândite la disciplină în diverse activităţi individuale şi colective, dând dovadă de interes pentru sporirea potențialului motric.
3. Adoptarea unui comportament adecvat în cadrul activităţilor motrice educaţionale, competiţionale şi recreative, demonstrând implicare şi dorință de a-și ajuta colegii.
• Unitățile de competențe sunt constituente ale competențelor și facilitează formarea competenţelor specifice, reprezentând etape/„pietre de temelie” în achiziţionarea/construirea acestora.
Unitățile de competențe se formează și se dezvoltă pe parcursul modulelor, al anilor de studii.
Matricea generativă. Curriculumul propune o nouă formă de organizare a unităților de competențe – matricea generativă a unităților de competențe. Această matrice este structurată:
• pe nivelurile studierii Educației fizice la nivelul gimnazial-liceal al sistemului de învățământ:
A. Începător;
B. De bază;
C. Independent;
și subnivelurile corespunzătoare anului de instruire la respectivul modul/probă/ joc sportiv: A1, A2; B1; B2; B3; C1; C2; C3.
Bibliografie
1. Anatol Gremalschi. „Formarea competenţelor-cheie în învăţământul general: provocări și constrângeri”
2. Boian I. Aspecte praxiologice de formare la elevi a competențelor în cadrul lecțiilor de educație fizică. În lucrarea “Calitatea educației: teorie, principii și realizări” (materialele conferinței internaționale), Chișinău, 2008, pag.110-114.
3. CURRICULUM DE BAZĂ pentru Școli sportive domeniul Sport, Turism și Agrement. Învățământ extrașcolar/Nicolae Bragarenco, Constantin Ciorbă, Ivan Carp, Alina Nistrean.
4. Codul Educației al Republicii Moldova, modificat LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art. 401,intrat în vigoare 01.07.16.
5. Curriculum pentru învățământul primar, aprobat la Consiliul Național pentru Curriculum, Ordinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr. 1124 din 20 iulie 2018.