Privind cu atenție creșterea numărului de cazuri de violență în școală încă de la clasele primare și rezultatele fatale pe care le poate duce absența detectării precoce a unor astfel de episoade, observăm pattern-uri și factori care precipită și mențin acest tip de evenimente deranjante. Articolul enumeră acești factori, concluzionând cu amintirea câtorva măsuri de prevenire a agresivității în școală.
Bullying-ul este un concept derivat din limba engleză pentru a denumi un comportament sau o serie de comportamente și situații în care se exercită o agresiune (care poate fi de mai multe tipuri), stabilită între persoane (de obicei minori, dar nu exclusiv) în mediul școlar.
Diversitatea comportamentelor care pot fi incluse în această categorie, în cadrul căreia există aceste tipuri de acțiuni (fizice în mod direct, dar și ascunse), se pot exemplifica prin: intimidare, agresiune, stigmatizare, izolare, amenințări, insulte etc. – acest lucru fiind observat încă de la ciclul primar, chiar la clasa pregătitoare.
Deși în mare parte probele de intimidare trec neobservate în prezența învățătorilor sau a părinților. există între elevii implicați, în afară de agresorul și victima principală, mulți alți actori care joacă un fel de rol în situația de hărțuire care o agravează și o perpetuează (de obicei susținând figura agresorului, poate chiar învățătorul – în unele excepții sau chiar părinții). Diferitele tipuri de agresiune observate până în prezent (atât din studii, dar și din experiența proprie la clasă) corespund următoarelor tipologii:
- Fizic: împing, lovesc cu piciorul, aruncă obiecte asupra victimei etc.
- Verbal: insultă, critică sau batjocorește aspectul fizic al victimei etc.
- Psihologic: deteriorează stima de sine a victimei, o înspăimântă etc.
- Social: marginalizează sau izolează victima de grupul de semeni.
Se observă, de asemenea, o particularitate care nu trebuie trecută cu vederea și anume că, în cazurile de agresiune-bullying, atât victima, cât și agresorul prezintă o alterare emoțională provenită din anumite probleme psihologice care duc la exercitarea acestor roluri – de agresor, respectiv de agresat. Conform studiilor făcute de cercetători, există o teorie prin care se afirmă faptul că există anumite trăsături pe care agresorii le împărtășesc mai frecvent, cum ar fi: stima de sine scăzută sau efectiv lipsa de sine, sentimentele de inferioritate, de neputință și nevoia de reafirmare prin agresivitate (motivator al agresiunii față de celălalt), atitudine provocatoare în situații sociale în general, precum și existența unor frustrări, prezența unor modele de comportament agresiv apropiate lui (în mediul familial, cel mai frecvent, dar și a anturajului apropiat – prieteni de vârsta lor, pe care îi folosesc drept model), alături de o capacitate empatică redusă. În urma celor menționate mai sus, putem observa cu oarecare ușurință că un copil agresor este de obicei autoritar, violent, iritabil, impulsiv, intolerant, cu dorință de dominare a grupului, folosind aceste caracteristici pentru a exercita puterea (și a se afirma) înaintea celorlalți.
Dacă încercăm să investigăm factorii care au determinat un copil să exercite un astfel de tip de comportament, observăm că, în cele mai multe cazuri, mediul familial de creștere nu este foarte afectiv, existând o oarecare violență între părinți (verbală, fizică sau chiar ambele în același timp), existând o absență totală a unor orientări educaționale sănătoase. Din acest motiv, copiii agresivi pun de obicei în practică ceea ce observă ei înșiși în figurile lor de referință în familie: comportament ostil și agresiv. Aceste medii familiale se caracterizează și printr-o mare pretenție din partea părinților pentru proprii copii în ceea ce privește performanța la școală, după școală sau în relațiile sociale.
Dintre factorii numiți mentinători ai agresivității, putem aminti în mediul familial, tendința părinților de a prezenta o atitudine de afecțiune negativă și chiar respingerea fiului, gradul de permisivitate ridicat în fața comportamentelor agresive ale copilului și absența limitelor în stabilirea normelor și aplicarea consecințelor după acestea. Stilul educațional este de obicei autoritar, folosindu-se pedepsele fizice și emoționale foarte frecvent.
Pe lângă factorii din mediul familial, se pot amintiți și alți factori de risc în favorizarea comportamentului gresiv:
- Relatile cu prietenii și colegii de școală
- Agresivitatea în mediul școlar
- Factorii socio-economici
- Starea de sănătate
- Problemele psihiatrice
- Experiențele neplăcute
- Profilul psihologic
Concluzionând, amintesc mai jos câteva măsuri de prevenire a agresivității în școală, și anume: asigurarea unui climat sigur și nedescriminator prin care să încurajăm respectarea persoanelor, nediscriminarea, motivarea pentru învățare prin aplicarea unor activități captivante și asigurarea stării de bine în școală; intoleranță sau toleranță zero față de acțiunile de violență; implicarea părinților în prevenirea actelor de agresivitate prin acțiuni de informare, de conștientizare a fenomenului, prin măsuri de comunicare, încurajarea respectării valorilor, atragerea părinților în participarea la dezbateri și sesiuni de informare, precum și activități de măsurare a impactului acțiunilor.