Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în cazul programei școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele negative și să facă față agresiunii și bullying-ului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea emoțională a elevilor.
În calitate de profesori sau specialiști în domeniul educației, ni se cere să fim activi atât în prevenirea bullying-ului și a violenței în școală, cât și în intervenții adecvate în cazul în care apar situații de bullying. Fiind atenți la semnalele din partea unor elevi sau grupuri din cadrul clasei/școlii, vom putea să recunoaștem și să identificăm timpuriu semnele situațiilor de bullying. Recurgerea la observație sensibilă a interacțiunilor sociale din clasă, fiind în același timp deschiși, nepărtinitori, dând dovadă de tact și susținere în reacțiile noastre, vom fi îndrumați în evaluarea situației. Astfel putem evita subestimarea și reacțiile exagerate la potențialele semne ale cazurilor de bullying.
Păstrarea dinamicii grupului în centrul atenției ne va ajuta de asemenea să deosebim comunicarea zilnică și relațiile interpersonale, respectiv conflictele legate de bullying. Mai frecvent decât ar fi de dorit, răspunsul adecvat vine prea târziu în cazul în care se stabilește, sau chiar se escaladează, incidența bullying-ului. În cele ce urmează voi da răspunsul la câteva probleme legate de bullying:
DE UNDE ȘTIM CĂ UN ANUMIT ELEV ESTE AFECTAT DE BULLYING?
• Lipsește des de la școală sau întârzie;
• Are probleme cu temele școlare și o scădere vizibilă a notelor;
• Este deseori singur și exclus de către restul elevilor din activitățile de grup în timpul pauzelor;
• Este pârît și nu este luat în serios de către ceilalți, de exemplu: neapreciat din cauza aspectului său;
• Este ales ultimul în jocurile de echipă;
• Devine retras, pare supărat, nefericit, încordat, înlăcrimat, abătut sau neajutorat;
• Arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție, de exemplu: este tăcut, ursuz, retras;
• Devine deosebit de emoționat când trebuie să vorbească în fața întregii clase;
• Apare cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte personale rupte sau deteriorate;
• Deseori stă în apropierea unui adult;
• Refuză să spună ce nu este în regulă.
CUM PUTEM SĂ GESTIONĂM ÎN MOD EFICIENT SITUAȚIILE DE BULLYING?
Modelul simplu în șase pași al lui Olweus:
Pasul 1: Oprim bullying-ul;
Pasul 2: Sprijinim victima agresiunii în așa fel, încât să-i permită redobândirea controlului asupra emoțiilor sale și „menținerea imaginii” (“save face”);
Pasul 3: Abordăm agresorul, spunându-i comportamentului de bullying pe nume și explicându-i de ce este inacceptabil acest tip de comportament;
Pasul 4: Responsabilizăm spectatorii/observatorii prin apreciere sau informații referitoare la felul în care să acționeze în viitor;
Pasul 5: Impunem consecințe logice, non-violente;
Pasul 6: Dacă este posibil, discutăm ulterior cu victima agresiunii pentru a ne asigura că bullying-ul s-a oprit.
CUM SĂ INTERVENIM?
În fiecare școală din România există o comisie specială cu responsabilitatea principală de prevenire a tuturor formelor de violență în cadrul școlii. Comisia are în componență: un profesor, un membru al echipei de conducere a școlii, un membru din cadrul personalului auxiliar al școlii și un reprezentant al elevilor. Această comisie trebuie informată ori de câte ori are loc un incident de bullying în cadrul școlii, care trebuie abordat. Cu toate acestea, când vine vorba de bullying, trebuie să luăm în considerare că foarte puțini profesori din România sunt conștienți de problemele legate de acest fenomen. Deseori acesta este motivul pentru care ignoră comportamentul de bullying, care nu este abordat în mod adecvat la nivel de școală.
CUM ABORDĂM PĂRINȚII?
Părinții sunt contactați și informați despre fiecare situație de bullying care intră în atenția personalului școlii. Principalele persoane responsabile pentru abordarea părinților sunt profesorii de la clasă și consilierul școlar. De asemenea, părinții sunt informați direct de către copii, în special în cazurile în care copiii sunt victimele bullying-ului. Uneori directorul școlii este cel care informează familia.
Se dovedește utilă o activitate desfășurată la clasă pentru sensibilizarea la bullying, precum în exemplul următor.
ȘOARECELE ȘI PISICA
VÂRSTĂ: 6 –10 ani
DURATĂ: 20 de minute
OBIECTIVE:
• Să înțeleagă cum se simte să fi cel care vânează și cel care este vânat, într-un mod neamenințător.
• Să pregătească grupul/ clasa pentru subiectul bullying.
PREGĂTIRE: Spațiu suficient în clasă pentru a te mișca liber.
PAS CU PAS:
• La început, fiecare stă într-un cerc. Explicați-le elevilor că aceasta va fi o activitate fizică, în care vor crea un labirint cu punți cu brațele lor, în timp ce doi elevi, care se vor oferi voluntari, vor juca leapșa în labirint.
• Cereți-le elevilor, care doresc să se ofere voluntari să joace rolurile vânătorului (pisica) și prăzii (șoarecele) să vină în față.
• Aliniați restul grupului în rânduri egale. Toată lumea din rânduri întinde brațele pentru a-și atinge vârfurile degetelor cu persoanele de lângă ei pentru a crea o punte sau stă cu mâinile pe lângă corp pentru a crea labirintul.
• Faceți un semn când să înceapă jocul. Pisica și șoarecele joacă leapșa, alergând printre perechile de elevi și pe sub punțile pe care aceștia le-au creat.
• Jocul continuă până când pisica prinde șoarecele sau durează o anumită perioadă de timp (un minut).
• Apoi, pisica poate alege elevi noi pentru a crea mai multe pisici (până la trei) pentru a vâna șoarecele.
• Dacă timpul o permite, pisica și șoarecele pot alege noi perechi de elevi să alerge și să se vâneze până când toată lumea a fost o într-unul din roluri.
DE REFLECTAT! (Concentrându-vă pe elementul bullying)
Înainte ca jocul să înceapă, cereți-le elevilor să fie conștienți la ceea ce simt în fiecare situație și rol în timpul jocului. La sfârșitul jocului, puneți aceste întrebări pentru a începe discuția despre bullying:
• Cum v-ați simțit să fiți alergați prin labirint?
• Cum v-ați simțit să alergați pe cineva prin labirint?
• Cum v-ați simțit să fiți pereții străzilor și aleilor?
• Ce a reprezentat persoana care era alergată?
• Ce a reprezentat vânătorul?
• Ce au reprezentat pereții?
• Ați fost vreodată într-o situație care v-a făcut să vă simțiți astfel?
SFATURI:
Ideea este să extragem cum se simte să fie izolat/exclus și atacat (să fie vânat – șoarece), și cum se simte să fie persoana care atacă pe altcineva (vânătorul – pisica) și cum se simte să fii observator (pereții și punțile). Pereții și punțile reprezintă observatorii pasivi, elevii care văd bullying-ul dar adesea se simt fără puterea de a face ceva legat de acesta pentru că sunt îngrijorați că li s-ar putea întâmpla și celor care se implică.
Bibliografie
1. Animus Association Foundation (2016). LISTEN! What children have to tell us about bullying and safety at school. Produced in the frame of the EU Daphne project “Early identification and prevention of bullying in school setting, JUST/2013/DAP/AG/5372. Online: animusassociation.org/wp-content/ uploads/2014/03/LISTENENGLISHbookwebversion2. pdf, accesat in: June 15, 2016
2.Rigby K (1996). Bullying in schools – and what to do about it. Melbourne: ACER. (Adapted from Dr Judith Dawkins) Rigby K (2003). Stop the bullyi
3. Save the Children Romania (Ed. 2016). Bullying among Children. A national research.
4. https://www.arcadiamedical.ro/articol/cum-se-manifesta-bullying-ul-cum-reactionam-pentru-a-diminua-efectele-lui/