Beneficiile implementării programelor Erasmus+ în școli. Partea I – Considerente generale

Parteneriatele europene pot fi promotoarele unor direcții inovative de dezvoltare instituțională, cele care pot conferi o dimensiune europeană ofertei educaționale. Educația contemporană trebuie să evolueze spre o abordare centrată pe individ și pe aptitudinile acestuia și să îl consilieze cum să ajungă la potențialul său maxim. Proiectele de schimb interșcolar sunt cadrul perfect pentru o astfel de abordare, pentru că se bazează pe expertiza educațională a mai multor parteneri ce conlucrează pentru identificarea celor mai optime scenarii didactice care să ducă la îndeplinirea acelor deziderate.

La doi ani de la reluarea implementării proiectelor Erasmus în instituția noastră, s-au cristalizat câteva beneficii educaționale care merită a fi evidențiate, în scopul declarat de promovare a acestora ca un factor coagulant organizațional al orientării spre inovație şi creativitate didactică, manifestat pe toate nivelurile. Procesul de implementare este unul de durată, care necesită un grup de inițiativă, cu deschidere vădită spre utilizarea aplicațiilor digitale în procesul de predare-învățare-evaluare, un grup adaptabil şi receptiv la cerințele de colaborare internațională.

Primul pas îl presupune identificarea unei nevoi educaționale ce poate fi abordată prin angrenarea tuturor resurselor organizaționale dispuse să conlucreze pentru soluționarea ei. Grupul de lucru adaptează această nevoie formatului aplicației europene, prin formularea unui plan de dezvoltare instituțională, cu ținte precise şi obiective SMART, prin identificarea grupului țintă şi a activităților colaborative ce pot duce la îndeplinire obiectivele stabilite. Se impun planuri bine articulate, cu responsabili cu experiență profesională considerabilă, pe trei paliere cruciale, implementarea, monitorizarea şi evaluarea proiectului.

Diseminarea este o țintă intrinsecă a proiectelor, prin faptul că grupul țintă facilitează lărgirea concentrică a experienței acumulate, prin replicare la nivel de clasă de elevi, comisie metodică şi comisie județeană. Se cumulează cu o diseminare pe verticală, de la local până la internațional, prin promovarea în presa locală şi națională a unor articole, prin publicarea exemplelor de bună practică în grupurile media, jurnale didactice sau pe website-urile proiectelor. Comunitatea Erasmus+ însăși este un focalizator al creativității şi, de aici, un singur pas în identificarea de oportunități diverse de diseminare: bloguri şi concursuri tematice, webinare sau sesiuni interactive online. Diseminarea nonformală este şi ea un punct forte, câteodată, cu efecte la fel de bine țintite ca şi cea programată structurat.

Odată devenită eligibilă, aplicația dă startul unor schimbări fundamentale: coordonatorul mentorează echipele astfel încât organizația să identifice resursele cele mai potrivite, pentru a face față cu succes provocărilor ce vor apărea. Experiența şi comunicarea sunt elemente cheie: prima guvernează multitudinea acțiunilor ce trebuie întreprinse, pe când cealaltă este un liant necesar depăşirii sincopelor ce apar, invariabil, în implementarea aceste proiecte.

Rolul coordonatorului este crucial în a racorda cerințele interne la cerințele parteneriatului internațional. Orice proiect este în sine un unicat, şi nu ne referim la tematica propusă, ci la combinația de parteneri, care vine cu o singularitate definită de împletirea culturilor naționale, particularități sistemice şi, mai ales, inefabilul personal al contributorilor.

Actorii, odată definiți, îşi încep rolul care, spre deosebire de scena dramatică, unde își cunosc scenariul, au o interpretare condiționată de distribuția internațională. De altfel, dacă mergem mai departe cu această comparație, putem spune că scena este parteneriatul, actorii sunt echipele de proiect, cadre şi elevi, auditoriul imediat organizația, dar și, prin multiplicare, comunitatea locală, națională şi chiar cea internațională. Aplicația proiectului devine scenariul, iar regizorii sunt coordonatorii naționali. Piesa, însă, este deschisă spre o interpretare polimorfă, cu ajustări interne. Acestea pot părea aride, dar sunt necesare pentru a păstra nucleul tematic.

Pe măsură ce implementarea avansează, apar oportunitățile educaționale de soluționare a nevoilor organizației ce au constituit punctul de pornire. Simultan conturării acestora, se creează o rețea educațională multiformă, în care comunicarea funcționează transversal. Cea mai optimă este mentorarea grupelor mixte internaționale în perechi de cadre provenite din sisteme diferite. Astfel, elevii dispun de o coordonare diferită decât cea cu care sunt obişnuiți în curriculumul național, conlucrează cu parteneri care au un profil educațional distinctiv, ies din aria lor de confort, utilizând tehnici, metode, abordări şi aplicații digitale colaborativ-inovative.

Parteneriatul are o evoluție internă concentrică: pe măsură ce avansează, abilitățile formare sunt baza următoarelor inițiative, aşa încât, pe parcursul celor doi ani de manifestare, se dezvoltă un repertoriu vast de scenarii didactice ce se nasc din colaborarea partenerilor. De multe ori, suntem tentați a crede că se ajunge astfel, la punctul final. Totuşi, obiectivul scontat este inițierea altor parteneriate, cu aceiaşi sau alți parteneri, pe teme variate, pentru o multiplicare a experinței dobândite prin schimbul de bune practici.

Am delimitat, în ceea ce am formulat până acum, şablonul unui parteneriat eurupean de schimb interşcolar. Vom vedea, în partea a doua acestui articol, cum s-au metamorfozat cele doua proiecte KA229, STEAM like Leonardo şi TLOWP, să devină promotoarele inovaţiei didactice în Școala Gimnazială George Emil Palade din Buzău.

 

prof. Camelia Timofte

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/camelia.timofte

Articole asemănătoare