Parteneriatul grădiniţei cu familia trebuie să fie o formă de colaborare deschisă, în care fiecare poate contribui cu idei, poate sprijini progresul copilului şi poate experimenta situaţii noi de învăţare implicându-se activ în educaţie. Activităţile cu părinţii le oferă acestora ocazia să experimenteze specificul învăţării la grădiniţă, dar şi să descopere lucruri noi despre propriul copil şi despre sine. De asemenea, cadrele didactice au ocazia să îi cunoască mai bine pe părinţi şi pe copii şi să consolideze relaţia de încredere şi sprijin reciproc.
Activităţile cu părinţii pot lua diverse forme:
• ateliere de lucru cu părinţii în care aceştia să lucreze în echipă cu copiii precum: “Seara de poveste în familie” în care familiile sunt invitate să participe la ateliere educative şi distractive care au ca scop educarea interesului pentru lectură; “Atelierul de Crăciun” în care se pot confecţiona măşti populare din materiale aduse de acasă precum nasturi, lână, aţă, grăunţe etc. pe care ulterior copiii le pot folosi la serbarea de Crăciun, păpuşi pe linguri de lemn care ulterior pot să intre în dotarea grupei şi să fie folosite la jocurile de rol, teatru de masă, decoraţiuni de Crăciun cu care se poate împodobi sala de grupă sau bradul de Crăciun din clasă; “Festivalul fructelor şi legumelor” în care se pot face jucării, machete din fructe şi legume sau seminţele acestora, felinare sau pictură pe dovleac, plăcinte, murături etc.;
• proiecte în care părinţii să fie “invitaţi speciali” la grădiniţă precum:“O zi la grădiniţă cu mama/tata/bunicul/bunica” etc. în care câte un membru al familiei unui copil să participe, pe rând, la o zi/activitate din gradiniţă, să îi înveţe pe copii un joc pe care şi-l aminteşte din copilărie, să se joace sau să lucreze alături de copii, să le citească o carte, să le povestească ce face la serviciu sau să îi înveţe ceva legat de meseria sau de pasiunile lui etc.;
• proiecte în care copiii să continue acasă, împreună cu familia, o temă pe care au început-o la grădiniţă precum: “Sunt de ajutor acasa”, în care copiii să-şi ajute familia la treburi gospodăreşti precum spălatul vaselor, ştersul prafului, îngrijirea unei plante sau a unui animal, gătit etc. şi apoi să completeze un calendar al acestor activităţi timp de o săptămână, cu ajutorul fotografiilor sau desenelor acestor activităţi; “Vacanţa de Crăciun/Paşte” în care copiii completează acasă împreună cu părinţii un album cu fotografii sau desene ale activităţilor cele mai frumoase şi importante pe care le-au făcut în timpul vacanţelor; părinţii pot face şi mici note cu explicaţii pe marginea fotografiilor/desenelor; “Ziua Pământului/ Apei /Pădurii etc.” în care copiii pot face împreuna cu familia diverse activităţi precum jucării din materiale refolosibile, plantare, eccologizare de spaţii verzi etc.;
• excursii, plimbări sau vizite în aer liber, la muzee, biblioteci, teatre, obiective turistice etc.;
• activităţi de voluntariat al părinţilor la grădiniţă în diverse situaţii în care familiile pot ajuta copiii şi personalul grădiniţei.
Aceste tipuri de activităţi au avantaje pentru toţi cei implicaţi: copii, părinţi, cadre didactice, grădiniţă.
Astfel, părinţii observă materialele şi modul în care se lucrează la grădiniţă; se distrează alături de copii făcând ceva nou împreună; interacţionează şi fac cunoştinţă cu colegii copilului lor şi cu părinţii acestora; pot să înveţe că timpul petrecut acasă cu copilul poate fi folosit într-un mod distractiv şi educativ implicându-se împreună în activităţi sau jocuri creative, fără cheltuieli costisitoare, ci folosind materiale pe care pur şi simplu oricine le are prin casă; observă cum decurge o zi la grădiniţă şi care este specificul activităţilor de aici; observă ca jocurile şi jucăriile sunt folosite pentru a învăţa şi că preşcolarii învaţă prin joc.
Experienţele de lucru alături de copii pot conduce la schimbarea obiceiurilor şi mentalităţilor familiei despre ceea ce poate însemna învăţarea şi modul în care se pot implica în educaţia copiilor, iar copiii pot fi agenţi de schimbare pentru familiile lor.
Cadrele didactice, în special, şi grădiniţa, în general, construiesc o relaţie de încredere şi respect cu familia; capătă sprijinul şi susţinerea acesteia în proiecte educaţionale.
Copilul percepe membrii familiei ca pe nişte parteneri de joc şi învăţare; îi creşte respectul pentru grădiniţă şi educatori fiindcă observă că grădiniţa este ceva important şi pentru părinţi de vreme ce aceştia se implică în activităţile de aici.
Se construieşte astfel o punte între grădiniţă şi familie pe care se circulă în ambele sensuri; cei implicați sunt parteneri în învăţare aducându-şi fiecare aportul prin competenţele şi priceperile pe care le au având ca unic scop interesul superior al copilului.