Atașamentul copiilor de vârstă ante-preșcolară

Ainsworth și colaboratorii (1971) au descris inițial trei tipuri de modele de atașament care se cristalizează în urma interacțiunii cu persoana de referință: sigur, nesigur – evitant, și nesigur ambivalent. Mai târziu a fost descoperit și al patrulea tip de atașament, numit dezorganizat, acest ultim tip se manifestă prin dificultatea sau chiar imposibilitatea de atașare a copilului față de o persoană.

a) Atașamentul sigur  se manifestă asupra copilului direct, atunci când părinții îl lasă la creșă acesta devenind supărat sau atunci când îl iau de la creșă, devenind dintr-o dată fericit. Acest copil deși primește afecțiune și din partea altor persoane, preferații lui rămân părinții, renunțând la primele persoane când părinții își fac simțită prezența. Părinții acestui copil, îi acordă mai multă atenție, se joacă mai mult cu copilul decât o fac alți părinți cu copiii lor. Acești copii sunt mai puțin distructivi, mai puțin agresivi, dar și mai maturi decât alți copii de vârsta lor.

Acest tip de atașament s-a dezvoltat datorită modului în care mama a răspuns nevoilor copilului său în primul an de viață. Atașamentul sigur este foarte important în dezvoltarea creierului copilului. Copilul cu astfel de atașament poate crea relații de lungă durată cu persoanele din jurul său.

b) Atașamentul nesigur – evitant. Copilul este nesigur în explorare, se desprinde greu de mamă, este timid, la plecarea mamei se calmează greu. Copiii incluși în această categorie au tendința de a-și evita părinții. Acest sentiment apare atunci când părintele nu a fost prezent în viața copilului, spre exemplu atunci când copilul este lăsat de mamă la creșă, plecarea părinților la muncă în străinătate, divorț. Acest tip de copil nu va mai căuta prezența părinților în viața lui, îi va respinge. Devenind adult, acesta tinde să aibă dificultăți într-o relație.

c) Atașamentul nesigur-ambivalent. Copilul este stresat, la plecarea mamei acesta nu explorează mediul în care este lăsat, iar la întoarcerea ei nu se lasă luat în brațe încercând să scape. Acest copil are un comportament suspicios față de străini, se simte stresat când părinții nu sunt lângă el, dar în momentul în care sunt împreună acesta nu caută să stea în preajma părinților. La creșă acești copii sunt foarte dependenți și „lipicioși”.  Ca adulți, suferă adesea despărțiri deoarece relația lor tinde să se răcească, iar odată ce relația ia sfârșit aceștia se întâlnesc cu sentimentul de mâhnire.

d) Atașamentul dezorganizat/ dezorientat. Copilul explorează mediul fără un scop, se plimbă prin grupă haotic, fără a căuta ceva anume. La plecarea mamei, acesta se lasă consolat de persoane străine prezentând un comportament de lipire sau indiferent, atât față de persoanele străine cât și față de părinți. Acest tip de copil nu se atașează de persoane fiind confuz și prezentând un amalgam de comportamente. Cercetătorii că părinții sunt vinovați pentru acest tip de comportament al copilului, acesta simțindu-se în siguranță dar și amenințat. (Pelivan, V., Zotea, N., 2017, p. 35-36)

Dintre toate aceste tipuri de comportament, cel mai bun tip de atașament este atașamentul sigur, acesta ajutându-l pe copil să se dezvolte normal. Copiii cu un atașament sigur au la creșă și grădiniță un comportament social adecvat, dând dovadă de mai multă afectivitate pozitivă la joacă, se pot concentra mai bine, au o mai mare încredere în sine, manifestând rar simptome depresive.

Bibliografie
1. V., Pelivan, N., Zotea, (2017), Ghid pentru cadrele didactice de la grupele de creșă, CNETIF, Chișinău.

 

prof. Adina-Ionela Topală

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/adina.topala

Articole asemănătoare