Analiza modului de evaluare la examenul scris al concursului pentru ocuparea posturilor didactice, educație fizică, profesori

La concursul pentru ocuparea posturilor didactice în învățământul preuniversitar (titularizare) participă proaspăt absolvenți ai facultăților de profil sau profesori de educație fizică care nu au încă statutul de titulari. Unii dintre ei nu știu că există o bibliografie obligatorie pentru acest concurs, sau chiar dacă știu, preferă să studieze după cursurile din facultate. Teoretic, corectarea lucrărilor se face după bibliografia obligatorie.

Teoria și metodica educației fizice și a disciplinelor sportive, indiferent de autori, se bazează pe concepte comune. Ce diferențiază faptul că se studiază din autorii din bibliografie sau alți autori este faptul că la examenul scris pot exista itemi care solicită prezentarea unor conținuturi existente într-un singur autor. Ceilalți autori nu prezintă în lucrările lor acel conținut.

Practic o întrebare poate avea răspunsul, spre exemplu, doar în Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST nu și în ceilalți autori din bibliografie sau din cursurile universitare.

Pentru a analiza cum se evaluează o lucrare scrisă, voi folosi subiectul din anul 2021:

La subiectul I punctul 1, a: „definiți calitatea motrică rezistența”, baremul de evaluare și notare precizează că pentru definiția corectă și completă se acordă 2 puncte iar pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

În lucrarea Cârstea Gh. (1999) Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S., sunt prezentate următoarele definiții ale rezistenței: „capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare, menţinând indici constanţi de eficacitate optimă”; „capacitatea umană de a depune eforturi fără apariţia stării de oboseală (senzorială, emoţională, fizică) sau prin învingerea acestui fenomen”

În lucrarea Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST, este prezentată următoare definiție: „rezistența se definește ca fiind capacitatea psiho-fizică a organismului de a realiza un efort de o anumită intensitate, prelungit, cu învingerea oboselii specifice activității depuse.”

În cursul universitar, care nu se află în bibliografia obligatorie, Didactica educației fizice, Cristea Dana Ioana, Universitatea din Oradea, este prezentată următoarea definiție: „rezistenţa reprezintă „capacitatea omului de a efectua un lucru mecanic de o anumită intensitate, o perioadă de timp cât mai îndelungat, fără scăderea eficienţei activităţii depuse.” (Demeter A. – 1981)”

Deci, avem trei definiții în bibliografia obligatorie și una foarte asemănătoare cu celelalte într-un curs universitar care nu se află în bibliografie. Toate cele patru definiții surprind foarte corect ce înseamnă rezistența, dar în formă diferită.

Mulți dintre candidați vor prezenta definiția rezistenței folosind cuvintele proprii. Exemplu: „rezistența este capacitatea organismului de a depune eforturi medii și lungi de intensitate potrivită, menținând eficacitatea mișcărilor”. Un profesor evaluator va puncta această definiție cu maxim de puncte pentru că sunt precizate cuvintele cheie: capacitatea organismului, eforturi (de durată), intensitate, eficacitate. Definiția exemplu este asemănătoare cu cea prezentată de domnul Cârstea, dar la fel, pot fi definiții asemănătoare cu cele existente în alți autori. În corectare se vor urmări cuvintele cheie, esența conținutului.

La itemul 1. b: „specificați patru factori de condiționare a îndemânării”, lucrurile stau diferit. Candidații nu prea pot folosi formularea proprie, eventual pot reduce din conținut fără să le fie afectat punctajul.

Domnul Cârstea prezintă zece factori. Pentru un punctaj maxim sunt suficienți oricare patru dintre ei:

  • calitatea sistemului nervos central şi – mai ales – capacitatea de coor¬donare a centrilor din acest sistem;
  • plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;
  • capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;
  • calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;

Pentru un punctaj maxim răspunsurile candidaților pot fi de tipul:

  • Calitatea sistemului nervos central, în special capacitatea de coordonare a centrilor nervoși
  • Plasticitatea scoarței cerebrale (autorul prezintă în continuare o definiție a conceptului de plasticitate care nu este solicitată în cerință)
  • Capacitatea analizatorilor de a selecta informația și de a analiza situația (aici s-a putut prezenta o formulare proprie)
  • Calitatea transmiterii impulsurilor nervoase (impulsurile nervoase se transmit pe căi aferente și eferente, autorul întărind de fapt acest aspect în continuare)

În lucrarea Teoria sportului, Bucureşti, autorii Dragnea A. și Teodorescu S. doar prezintă sub o altă formulare acești factori de condiționare. Baremul nu acordă punctaj intermediar: „Se acordă câte 1 punct pentru specificarea corectă și completă a oricăror patru factori de condiționare a îndemânării.”

La următorul punct, I. 1. c: „prezentați trei forme de manifestare a calității motrice viteza”, „se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă și completă a oricăror trei forme de manifestare. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct”.

Cerința este foarte clară, candidații trebuie să prezinte tot conținutul sau rezumatul acestuia folosind conceptele cheie.

Domnul Cârstea prezintă șase forme de manifestare a vitezei. Trei forme sunt prezentate într-o manieră scurtă care îi avantajează pe candidați: viteza de execuţie, viteza uniformă şi neuniformă , viteza în ritmul altor calităţi motrice

Subiectul I. 2. a.: „menționați trei caracteristici ale deprinderilor motrice”, „se acordă câte 2 puncte pentru menționarea corectă și completă a oricăror trei caracteristici. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct”.

La această cerință, profesorii evaluatori au trebuit să fie foarte atenți, pentru că, verbul menționați se referă la o descriere foarte scurtă a caracteristicilor, candidații nefiind obligați să prezinte în întregime fiecare caracteristică.

O caracteristică prezentată de domnul Cârstea este următoarea: ”deprinderile motrice se însuşesc prin repetări multiple, care au ca rezultat formarea legăturilor temporale, a stereotipurilor dinamice şi – ca atare – a reflexelor condiţionate. În baza fenomenului fiziologic al conexiunii dintre anumiţi centri din scoarţa cerebrală. Dacă dispare excitantul, dispar – în timp – şi reflexele condiţionate, deşi, pe plan motric, se păstrează serioase «urme».”

Un punctaj maxim se acordă dacă candidatul scrie cuvintele cheie în rezumatul primei fraze: „repetări multiple”, „legături temporale”, „stereotipuri dinamice”. Reflexele condiționate sunt un rezultat al reptărilor multiple, deci sunt suficiente și cuvintele cheie: „repetări multiple”, „reflexe condiționate”.

În Teoria activităților motrice, Dragnea A., Teodorescu S. (2002), carcteristicile deprinderilor motrice sunt prezentate foarte scurt fiind mult mai ușor de reținut de către candidați.

Subiectul I. 2. b.: „prezentați etapa perfecționării deprinderilor motrice”, „se acordă 3 puncte pentru prezentarea corectă și completă a etapei perfecționării deprinderilor motrice. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte”.

Cea mai scurtă prezentare o găsim în Teoria activităților motrice, Dragnea A., Teodorescu S. (2002):
„etapa a IV-a: a perfecționării şi «supraînvățării» – e caracterizată de efectuarea mișcării în condiții variate, cu indici superiori de eficiență. Mai poate fi numită și etapa declanşării «priceperilor superioare», în care subiectul poate să-si adapteze execuția în funcție de cerințele mediului sau contextul problematic în care trebuie efectuată mişcarea.”

Concepte cheie: „condiții variate”, „indici superiori de eficiență”, „priceperi superioare”

Subiectul I. 2. c: „prezentați cele două tipuri de deprinderi motrice în funcție de gradul de automatizare”, „se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă și completă a fiecărui tip de deprinderi motrice, în funcţie de gradul de automatizare. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 2 puncte.”

Candidații trebuie să fie atenți la cerință, verbul prezentați semnificând scrierea întregului conținut sau a rezumatului folosind conceptele cheie inclusiv exemplele deprinderilor elementare și complexe.

Subiectul II. 1. a: „definiți efortul fizic”, „se acordă 3 puncte pentru definiţie corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.”

În bibliografia pentru examen avem o definiție a efortului fizic în lucrările: Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST, Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică și în lucrarea: Șerbănoiu S., Tudor V. (2007) Teoria și metodica educației fizice și sportului , care nu se află în bibliografie, dar autorul Șerbănoiu S. are în bibliografie lucrarea Şerbănoiu S. (2004), Metodica educaţiei fizice, Bucureşti, Editura Cartea Universitară (din păcate această lucrare nu există în bibliotecile marilor centre universitare).

O definiție clară este următoarea: „Efort fizic – stimul predominant biologic adecvat care obligă organismul să răspundă prin manifestări electrice, biochimice, mecanice, termice etc., acestea conducând la forme diverse de solicitare, corespunzătoare parametrilor săi.” Dragnea (2002)

Subiectul II. 1. b: „prezentați volumul efortului”, „se acordă 4 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a volumului efortului. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.”

Cea mai scurtă prezentare a volumului efortului se află în Șerbănoiu S., Tudor V., (2007) și respectă în totalitate cerința: „volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanțe parcurse, greutăți ridicate, timp de lucru (efectiv și pauze), execuții parțiale sau integrale ale unui exercițiu, execuții ale structurilor tehnico-tactice, acțiuni complexe, număr de lecții.”

Subiectul II. 1. c: „prezentați intensitatea efortului”, „se acordă 4 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a intensităţii efortului. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.”

În lucrarea autorilor Șerbănoiu S., Tudor V., (2007) intensitatea efortului este doar definită, fiind imposibil de evaluat cu maxim de puncte: ” intensitatea efortului este definită drept cantitatea de lucru mecanic efectuată în unitatea de timp”. În schimb, un rezumat al prezentării realizate de Dragnea A. (1999) folosind cuvintele cheie asigură punctajul maxim: „Intensitatea efortului este factorul cel mai important de progres in dezvoltarea capacității de performanță. Se definește ca fiind cantitatea de lucru mecanic efectuat pe unitatea de timp. Adică numărul de acte și acțiuni motrice efectuate într-un timp dat.

Intensitatea este factorul care permite aprecierea efortului în trepte, pornind de la valorile mici, medii, submaximale și maximale.
Pentru măsurarea intensității efortului se folosesc valorile consumului maxim de oxigen (VO2 max) și se calculează echivalentul mecanic al acestuia. În domeniul sportului intensitatea este apreciată prin viteza de execuție, viteza de deplasare, tempoul de desfășurare al luptei sau acțiunilor tehnico-tactice etc.”

Subiectul II. 1. d: „prezentați complexitatea efortului”, „se acordă 4 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a complexităţii efortului. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.”

Conținutul pentru punctaj maxim se regăsește în Dragnea (1999): ” Complexitatea efortului este reprezentată de numărul acțiunilor motrice efectuate simultan în timpul unei activități motrice și așa cum spune Neumann și Moles, ”originalitatea configurației topologice a elementelor”. Apreciem că numărul și diversitatea actelor motrice, aparatele și sistemele organismului, ce intră in activitate, procesele biochimice și sursele energetice determină complexitatea efortului.”

Subiectul II. 2. a: ”clasificați lecția de educație fizică în funcție de etapele învățării motrice”, „se acordă câte 1 punct pentru fiecare tip de lecţie, corect clasificat în funcţie de etapele învățării motrice.”

Din bibliografie, domnul Cârstea prezintă clar răspunsul corect: ”lecţii de însuşire-iniţiere primară; lecţii de consolidare; lecţii de perfecţionare; lecţii de verificare; lecţii mixte/combinate”

Subiectul II. 2. a: ”menționați durata și trei obiective ale verigii influiențarea selectivă a aparatului locomotor”, „se acordă 1 punct pentru menţionarea duratei verigii. Se acordă câte 2 puncte pentru menţionarea corectă şi completă a oricăror trei obiective ale verigii. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct.”

În lucrările autorilor din bibliografia pentru examen nu este precizată durata și obiectivele verigilor lecției. Autoarea Firea E. a cărei lucrări  Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, Universitatea Ecologică (2003) nu se găsește în bibliotecile marilor centre universitare, notează durata verigii în cursul Didactica specialității în educație fizică și sport. Răspunsul este 6-8 minute, dar Stănescu M. autoare din bibliografia pentru definitivat precizează că durata verigii este de 7-10 minute. Profesorii evaluatori ar trebui să considere răspunsuri corecte ambele variante pentru că durata unei verigi nu este fixă, depinzând de foarte multe variabile (vârsta elevilor, bagajul motric, etc).

Ca obiective, Firea E. prezintă următoarele: ”prelucrarea („încălzirea”) masei musculare şi a articulaţiilor, astfel încât să se poată evita orice gen de accidente; educarea atitudinii corporale corecte; educarea reflexului neuro-psihic postural; tonificarea musculaturii de postură; autocunoaşterea propriului corp, a „schemei corporale”; ”educaţia respiratorie”; ”educarea percepţiilor spaţiale şi a capacităţii de orientare spaţială”. În mod asemănător sunt prezentate și în Dragnea 2006, lucrare care teoretic nu se află în bibliografia pentru titularizare.

Subiectul II. 2. b: „prezentați dinamica efortului pe parcursul primelor trei verigi”, „se acordă 3 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a dinamicii efortului pe parcursul primelor trei verigi. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.”

Prezentarea dinamicii efortului făcută de domnul Cârstea este suficientă pentru punctajul maxim: „În primele trei verigi, dinamica efortului înregistrează o curbă continuu ascendentă. Se pleacă, în efort, de la valori ale FC în jur de 70-80 pulsaţii pe minut şi ale FR în jur de 16-18 respiraţii pe minut, ajungându-se la aproximativ 120-130 pulsaţii pe minut şi 20-22 respiraţii pe minut.”

Subiectul III. 1.: „creați un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din opt exerciții executate la scara fixă”
„a. Se acordă câte 1 punct pentru menționarea corectă şi completă a acțiunii motrice aferente fiecărui exerciţiu. (8 x 1 punct = 8 puncte) b. Se acordă câte 1 punct pentru menționarea corectă şi completă a dozării aferente fiecărui exerciţiu. (8 x 1 punct = 8 puncte) * Se acordă 2 puncte pentru eşalonarea metodică corectă a exerciţiilor în complex.”

În lucrarea Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren, sunt prezentate și aspecte metodice privind alcătuirea complexelor de dezvoltare fizică generală și exemple de asemenea complexe. ”Descrierea și scrierea exercițiilor de dfg, nu se face oricum, ci într-o succesiune care trebuie respectată, astfel: poziția inițială; timpul (ii) de execuție care se scrie sub poziția inițială, la început. Timpul este multiplu de 2; denumirea mișcării, care este partea cea mai importantă în descriere și este legată nemijlocit de următoarele părți ale descrierii, cum sunt: segmentul care efectuează mișcarea; direcția mișcării; poziția finală (care de cele mai multe ori, este aceeași cu cea inițială)”

Subiectul III. 2.: „Creaţi o secvenţă de proiect didactic pentru o verigă tematică destinată dezvoltării vitezei de reacție (clasa la alegere, condiţii materiale optime, aceeași formație de lucru). Secvența trebuie să cuprindă cinci exerciții.”
”a. Descrierea exercițiilor. 5 puncte. Se acordă câte 1 punct pentru descrierea corectă şi completă a fiecărui exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte) b. Precizarea dozării efortului. 5 puncte. Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a dozării efortului pentru fiecare exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte) c. Specificarea formației de lucru 2 puncte. Se acordă 2 puncte pentru specificarea corectă a formației de lucru.”

Autorul din bibliografia pentru definitivat (dar probabil și alte lucrări) Tudor V. (2000) prezintă metodica dezvoltării vitezei de reacție: ”Pentru dezvoltarea vitezei de reacție, de regulă, se folosește și se exersează ”reacția” la diferite semnale (sonor, tactil, vizual) și, de cele mai multe ori (dar nu este întodeauna obligatoriu), trecerea în alergare accelerată pe distanțe scurte 10-15 m.

Pentru ca varietatea și eficiența exersării să crească, de asemenea, se mai folosesc și diferite poziții de plecare, cum ar fi: culcat facial sau dorsal, sprijin ghemuit, așezat, fandat înainte, așezat cu spatele la direcția de alergare etc.)

Pentru dezvoltarea vitezei de reacție a anumitor segmente se mai pot folosi și alte mijloace, care, în principiu, se bazează tot pe reacția la diferiți stimuli, fără însă a mai fi urmate de alergare.”

Așadar, dacă nu se confundă viteza de reacție cu perechea viteza de reacție și deplasare, și sunt respectate cele trei cerințe ale itemului, candidații sunt evaluați cu punctaj maxim.

Concluzie

Programa pentru examen este realizată conform unor conținuturi existente în mai mulți autori. După cum s-a observat, unele răspunsuri se regăsesc doar într-un singur autor. Candidații care studiază după un singur autor vor întâlni subiecte necunoscute pentru ei. Pentru ca răspunsurile să fie considerate corecte este suficient un rezumat al fiecărui conținut dar care să cuprindă conceptele sau cuvintele „cheie”. Acest lucru este valabil în cazul cerințelor de prezentare, de detaliere, de definire, unde se pot face rezumate.

Bibliografie
1. Cârstea Gh. (1999) Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S.
2. Cârstea Gh. (2000) Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura AN DA
3. Cristea D. I. Didactica educației fizice, curs, world wide web
4. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST
5. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
6. Firea E. Didactica specialității in educație fizică și sport. Sinteză de curs, world wide web
7. Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren
8. STĂNESCU, M., 2012.  Didactica educației fizice. Editura Universitară, București
9. Şerbănoiu S. Tudor V (2007) Teoria și metodica educației fizice și sportului,
10. TUDOR, V., 2000. Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare – componente ale capacității motrice. Editura Rai-Coresi, București

* * *

Claudiu Conțiu este profesor metodist al Inspectoratului Școlar Județean Cluj.

 

prof. Claudiu-Dan Conțiu

Școala Gimnazială, Călărași (Cluj) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/claudiu.contiu

Articole asemănătoare