Practica pedagogică în școala online – inovare didactică sau imposibilitate pedagogică? Studiu asupra impactului pedagogic

Și anul școlar 2020-2021, ca și cel de dinainte, a stat sub semnul pandemiei – o problemă mondială, căreia nimeni nu  i s-a putut sustrage și pentru care nimeni nu a fost pregătit. Fie că vorbim de sisteme avansate de educație, precum cele din țările nordice sau de un învățământ riguros organizat (german, francez), fie de sistemul de învățământ românesc – contextul pandemic și-a pus amprenta asupra tuturor. Copii din oricare dintre țările europene s-au bucurat, la început,  de posibilitatea de a folosi mai mult timp mijloacele moderne de comunicare (în sfârșit, adulții intră pe teritoriul lor!), până când, probabil, au obosit.

De la vârsta preșcolară până la ultimul an de liceu, au învățat, cu toții, ce înseamnă școala online. Și poate că n-a fost un dezavantaj pentru vreo categorie, pentru că noutatea era pentru toți factorii implicați în procesul de educație. Unele probleme au fost comune – pentru cei educați și pentru educatori: lipsa dotărilor tehnice, a experienței de utilizare a resurselor digitale (utilizare în scop pedagogic, și nu de entertainment – cu care elevii erau deja obișnuiți), neconcordanța dintre conținuturile clasice și formele moderne de reprezentare a lor, oboseala fizică și lista poate continua.

Ca profesor la un liceu pedagogic, am putut urmări impactul trecerii de la școala în format fizic la școala online la diferite categorii de vârstă. În calitate de profesor metodist, am coordonat practica pedagogică a elevilor de la clasa a XII-a, profil pedagogic, specializarea învățător-educatoare, atât la activitățile de Educare a limbajului (la preșcolari), cât și orele de Limba și literatura română ( de la clasa pregătitoare până la clasa a IV-a). Cu riscul de a folosi un cuvânt demonetizat, pot spune că a fost o experiență deosebit de interesantă.

Am descoperit împreună – eu și elevii practicanți – modalități de desfășurare a acestor lecții în format online. Primii pași au fost mici; pe platforma Google Classroom ne-am adunat – elevi practicanți, educatori/ învățători, profesor metodist și profesor coordonator de practică pedagogică – pentru a îndruma conceperea și realizarea proiectelor didactice. Am constatat (poate cu surprindere) că era o formă mai ușoară decât până acum, cel puțin pentru practicant, care avea un feedback mult mai rapid. Dificultățile au fost mai degrabă vizibile la susținerea propriu-zisă a lecțiilor.

Pentru clasa pe care am coordonat-o, semestrul I a fost dedicat activităților preșcolarilor. Elevii practicanți au ținut activități online, în fața colegilor  de clasă care jucau rolul preșcolarilor (și care, uneori, intrau prea mult în acest rol). Au învățat, încetul cu încetul, să folosească tehnologia în acest scop – didactic; materialele didactice clasice (machete, desene, obiecte, planșe etc.) au fost completate de cele în format electronic – filmulețe, jocuri interactive, cântece ș.a. Dificultatea pe care au mărturisit-o a fost inserarea acestora din urmă în activitate.

Internetul oferă resurse aproape nelimitate și în domeniul didacticii, dar lipsa experienței de predare online a constituit, în primă fază, o limitare majoră pentru elevii practicanți. Însă rezultatele din ce în ce mai bune pe care au început să le aibă odată cu trecerea timpului i-au făcut să capete încredere în ei, astfel încât concluzia a fost pentru mine, ca profesor metodist, că – iată – nu doar este posibilă, ci poate fi și de calitate o practică pedagogică realizată online. Este adevărat, sarcina a fost mult mai dificilă atunci când elevii practicanți au ținut lecțiile nu cu colegii lor, ci cu elevii din clasele primare. S-au lovit atunci de problemele oricărui cadru didactic: conectare dificilă a unor elevi, probleme tehnice, de atenție a elevilor, menținerea interesului acestora, care se află în fața sau în spatele camerei etc.

Dar rezultatele chestionarului pe care l-am aplicat sunt dovada că, deși realizată în cea mai mare parte în acest an școlar în format online, practica pedagogică a elevilor de la această specializare și-a atins scopul.

Chestionarul a fost aplicat la sfârșitul anului școlar pe 28 de respondenți – elevi de clasa a XII-a, specializarea învățător-educatoare. Rezultatele sunt următoarele:
1. Am fost sprijinit în realizarea proiectului didactic. 27 DA, 1 NU
2. Am fost încurajat pentru abordarea creativă. 27 Da, 1 NU
3. Am primit feedback la sfârșitul lecțiilor predate. 28 DA
4. Modul în care am fost evaluat m-a ajutat să-mi îmbunătățesc performanțele. 27 Da, 1 NU
5. Am fost ajutat să-mi dezvolt capacitatea de autoevaluare. 26 Da, 2 NU
6. A fost mai dificil să țin lecții online decât față în față. 28 DA
7. Am susținut online activități bune și foarte bune. 26 Da, 2 NU
8. Practica pedagogică realizată a fost determinantă pentru exercitarea profesiei după terminarea liceului. 28 DA

Așadar, impactul pedagogic a fost benefic; elevii practicanți au contribuit – e adevărat, forțați de împrejurări – la inovarea didactică, formându-și competențe de predare-învățare-evaluare în mediul online, creând ei înșiși materiale didactice, observând comportamente ale copiilor de vârstă școlară mică aflați în alt mediu decât sala de clasă, pregătindu-se, de fapt, să fie educatori într-o  școală a viitorului.

 

prof. Lăcrămioara Solomon

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/lacramioara.solomon

Articole asemănătoare