Activități de management în clasa de elevi

Trăim într-o societate în care totul evoluează cu rapiditate, în care totul este controlat şi coordonat prin diferite metode şi totuşi, în care apar o serie de probleme de dificultăţi diferite. În această societate în care adaptabilitatea individului se prevede dificilă, şcoala ca formator şi modelator de personalităţi trebuie să adopte măsuri necesare în situaţii din cele mai neprevăzute. Apare astfel profesorul-manager, capabil să gestioneze în aşa fel clasa încât să domine armonie şi eficienţa procesului instructiv-educativ, realizată pe toate planurile.

Managementul reprezintă „ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico-metodologice furnizate de ştiinţa managementului sunt operaţionalizate în practica socială”(O.Nicolescu, 1995, p. 52).

Fiind manager în clasa de elevi, cadrul didactic trebuie să ducă la îndeplinire  o sarcină complexă, ce priveşte atât formarea de competenţe pe plan educaţional, cât şi dezvoltarea psiho-individuală şi socială a elevului, dar vizează şi aspecte morale, estetice, comportamentale etc.  Profesorul-manager gestionează şi planifică eficient atât activităţile de învăţare ale elevilor cât şi activităţi ce duc la formarea de atitudini şi comportamente pozitive.

Aşadar, cadrul didactic îmbină două roluri importante, acela de manager şi de educator; cele două roluri sunt văzute într-un raport de complementaritate şi împreună reuşesc să creeze o personalitate de excepţie.

Activitatea de manager este foarte importantă, ea acţionând atât asupra clasei de elevi cât şi asupra fiecăruia în parte. Cadrul didactic transmite un model de viaţă pe care elevii trebuie să-l urmeze, atitudini, judecăţi de valoare, comportamente pe care elevii le asimilează. Un bun manager reuşeşte prin activitatea sa să le imprime copiilor aceste „calităţi” .   În zilele noastre, comportamentul se numără printre cele mai importante probleme care apar în instituţiile de învăţământ. Cadrul didactic poate avea un impact foarte mare în ceea ce priveşte orientarea comportamentală a  elevilor pe care îi coordonează.

În ceea ce priveşte problemele copiilor legate de comportament, cadrul didactic poate juca un rol important. Referindu-ne la situaţia în care copilul se simte izolat şi chiar se află în această postură, putem afirma că folosirea unor anumite metode şi procedee în actul didactic pot intensifica  interacţiunea dintre copii, realizându-se astfel de noi conexiuni prin care va fi înlăturat statutul de copil izolat. Interacţiunile dintre elevi generează efecte în plan psihocomportamental, adică dezvoltă fenomene de grup precum: competiţie, cooperare, solidarizare, şi structuri mentale colective: atitudini, opinii, mentalităţi. Ca metode eficiente în acest caz putem aminti:  Pălăriile gânditoare, Cubul, Mozaicul.

Tot în privinţa comportamentului, cadrul didactic poate stabili la nivelul clasei o serie de reguli de grup ce vor fi respectate de întregul colectiv de elevi. El trebuie să găsească modalităţi care să-i stimuleze pe elevi să respecte regulile de grup stabilite. Aceste reguli sunt stabilite de către manager împreună cu copiii, când este posibil, şi reamintite de câte ori este nevoie.

Pentru ca regulile să fie eficiente, trebuie respectate anumite criterii:

  • Să fie stabilite la începutul anului şcolar;
  • Să fie stabilite, pe cât posibil, împreună cu copiii;
  • Să respecte particularităţile de vârstă ale copiilor în stabilirea lor;
  • Să fie clare, formulate în termeni simpli, pentru a fi înţelese de către copii;
  • Să fie formulate în termeni pozitivi, specificându-se comportamentul aşteptat;
  • Să fie afişate într-un loc vizibil;
  • Periodic să fie reamintite şi reanalizate împreună cu copiii;
  • Să fie precizate consecinţele nerespectării lor;
  • Consecinţele nerespectării regulilor să fie în concordanţă cu gravitatea comportamentului;
  • Când se aplică consecinţele, nu se critică copilul, ci comportamentul;
  • Să fie aplicate cu consecvenţă, fără excepţii;
  • Regulile să fie respectate atât de către copii, cât şi de către adulţi.

Astfel, am stabilit, pentru desfăşurarea optimă a activităţilor, următoarele reguli:
De comunicare:
– Pentru a înţelege ceea ce spune cineva ( cadru didactic, coleg sau altă persoană), trebuie să- l ascultăm cu atenţie;
– Nu vorbim toţi odată, ci pe rând;
– Nu întrerupem pe cel care vorbeşte, ci aşteptăm să termine;
– Nu vorbim cu colegii atunci când vorbeşte cadrul didactic sau alt coleg;
– Nu acaparăm o discuţie, încercăm să spunem ceea ce avem de spus clar, scurt, pentru a da posibilitate şi celorlalţi să vorbească;
– Ne anuntăm intenţia de a vorbi ridicând două degete;
– În timpul activităţilor în echipă, pentru a colabora cu membrii echipei, vorbim în şoaptă, pentru a nu- i deranja pe ceilalţi.
De comportare:
– Nu alergăm prin clasă!;
– Nu aruncăm jucăriile!;
– Nu rupem jucăriile!;
– Facem ordine la locul de joacă!;
– Dacă dorim o jucărie a unui coleg, o cerem politicos!;
– Nu ne lovim, nu îmbrâncim colegii!;

Pentru o înţelegere eficientă a regulilor, este indicată exemplificarea prin imagini, când este posibil, a comportamentelor stabilite.
Într-o societate cu dezvoltare şi transformare „fulger”, educaţia este singurul ajutor ce poate oferi copiilor resursele necesare unei dezvoltări durabile. Odată cu dezvoltarea societăţii, se perfecţionează şi educaţia. Comportamentul sau aspectul moral, etic al omenirii şi caracteristicile sale pozitive vor dainui peste veacuri. Managerul devine prin acţiunile sale asupra laturii comportamentale a individului un modelator şi un îndrumător de valoare.

Bibliografie:
1. Gongea Elena, Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela- Metode interactive şi de grup, Editura Arves, Bucureşti, 2002;
2. Revista Învăţământul Preşcolar nr. 1- 2/ 2008;
3. Joiţa Elena, Management educaţional, Editura Polirom, Bucureşti, 2000.

 

prof. Andreea-Maria Tufenescu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/andreea.dragomirescu

Articole asemănătoare