Clasificarea jocurilor didactice de educare a limbajului

Jocul didactic intră în rândul formelor de organizare a activităţii didactice, este creat de educatoare şi condus de aceasta. În comparaţie cu jocurile cu subiecte şi reguli, jocul didactic se deosebeşte prin conţinut şi prin faptul că accentul cade pe rezolvarea unor sarcini de joc dar acestea urmăresc sarcini ale educaţiei intelectuale.

Prin jocul didactic copiii învaţă să recunoască mărimi, forme, relaţii spaţiale, învaţă cuvinte, semnificaţia unor noţiuni, ceea ce lărgeşte sfera folosirii acestor cuvinte şi dezvoltarea operaţiilor gândirii: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea. Prin intermediul jocului se fixează, se precizează şi se activizează vocabularul copiilor; jocul este un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronunţiei şi însuşirea unor construcţii gramaticale. Eficienţa jocului didactic în dezvoltarea vorbirii depinde de modul în care educatoarea ştie să selecteze jocul, în raport cu situaţiile concrete existente în grupa de copii. Aceasta presupune o foarte bună cunoaştere a copiilor sub raportul nivelului atins în dezvoltarea limbajului, precum şi sub aspectul defectelor de vorbire. Jocul didactic îşi aduce contribuţia la precizarea, consolidarea, adâncirea, sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor.

Având în vedere exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar, cunoscându-se cerinţele programei clasei I, ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari, se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează:

  • jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;
  • jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical;
  • jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului;

Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate, copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii:

  • să pronunţe correct toate sunetele limbii române;
  • să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător ( substantive), cuvinte care ţin locul unor nume ( pronume), cuvinte care exprimă un  număr, o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare ( numerale, cuvinte care denumesc acţiuni ( verbe), cuvinte de legătură;
  • să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ;
  • să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale;
  • să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului ( present, trecut, viitor);
  • să exprime correct acordurile gramaticale;
  • să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică, analitico-sintetică;

Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari, se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale, cât şi pe cele moderne, activizante. Dintre procedeele folosite pot fi amintite:

  • repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului;
  • repetarea formei corecte de către copil;
  • adresarea cererii de a-şi reformula singur răspunsul într-o formă corectă;
  • corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit;
  • activizarea tuturor copiilor;
  • tratarea diferenţiată a copiilor;
  • prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical;

Folosindu-se de asemenea procedee, se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari, greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia pentru corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală.

Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic, ştiind că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă, dat fiind caracterul concret- situativ al gândirii preşcolarilor. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştiinţele copilului şi limbaj, de interacţiunea dintre obiect – imagine mentală – cuvânt. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv, şi anume ca intuiţia să fie dirijată, sistematică, activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului.

Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă, e necesar să se asigure un cadru stimulativ, în scopul participării, antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare – copil, copil – copii, copil – grupă.

Atât în cadrul desfăşurării jocurilor, cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice, se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse, nivelul de însuşire a conţinutului, de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor.

 

prof. Andreea Pop

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/andreea.pop

Articole asemănătoare