Zece minute de lectură zilnică

ȘCOALA poate fi un loc ideal pentru cele 10 minute de lectură zilnică.
Deși unora li s-ar părea desuete, lecturile suplimentare (dar și cele  obligatorii) sunt încă (și voi fi, să sperăm) sarea și piperul formării unui copil. Trăim în epoca tehnologiei, când internetul, televizorul, gadget-urile, tabletele, iPad-urile ocupă, atât pentru cei mici  cât și pentru cei mari, locul de bază în viața de zi cu zi, și, astfel, pentru un dascăl, devine din ce în ce mai greu să-i orienteze pe copii spre lectura cărților (știind că aceasta e o metodă sigură de a dezvolta creierul, metodă dovedită științific) și imposibil (uneori) să îi convingă de faptul că adevărata libertate o regăsești în cărțile pe care le citești (literatură, beletristică, știință), că echilibrul interior se formează și se menține păstrând legătura vie cu acești prieteni de nădejde: cărțile.

Sunt o parte a tot ceea ce citesc. -Theodore Roosevelt

Cultura cititului nu se obține din neant, nu e un dat din născare, ci ea trebuie cultivată în familie ,încă din primii ani de viață ai copilului, când micuții pot fi captivați de poveștile pe care mama le spune cu vocea ei blândă înainte de culcare sau în pauza unor activități pe care membrii familiei le întreprind împreună. Educatoarea și învățătoarea sunt pilonii capabili să-i determine pe elevi să continue să citească. Lectura model a textelor-suport, pe care dascălii le folosesc în procesul instructiv-educativ (mă refer aici la ciclul primar), nu trebuie să constituie o practică demodată, un nonsens sau o pierdere de vreme, întrucât cititul cu voce tare  e o  etapă importantă  în procesul învățării cititului și ocupă locul cel mai important în activitatea de învățare. În ciclul gimnazial, accentul cade pe citirea independentă, în gând, care are, de altfel, cel mai mare randament, fiind și o perioadă în care, se presupune că, elevii sunt familiarizați deja cu această practică.

Odată ajunși în gimnaziu, preocuparea elevilor pentru lectură devine din ce în ce mai mică sau, ceea ce e și mai grav, lipsește cu desăvârșire. Motivele pe care aceștia le invocă sunt multe și diverse: lipsa timpului (deh, studiul individual, temele pentru acasă sunt piedicile principale pentru care nu se citește), activitățile diverse pe care copiii le practică în timpul liber și, foarte des, inutilitatea cititului. Da, cititul, pentru foarte mulți dintre ei, reprezintă o inutilitate, atâta timp cât, mass-media românească promovează nonvalori, oameni ce au devenit vedete peste noapte, fără să fi avut nevoie în spate de ani de studii, perfecționare, chestiuni ce includ și lectura.

An de an, începeam primele ore de Limba și literatura română cu o listă de cărți suplimentare, orientative, pe care le recomandam elevilor. Strecuram, recunosc, și  titlurile unor cărți „demodate”, „plictisitoare” pe care , copil fiind, le-am citit cu drag, dar care azi nu mai sunt pe placul învățăceilor, dar și multe titluri noi, recomandate de alți copii și citite de mine  în timpul verii, cărți ale unor scriitori străini, bestseller-uri în alte țări. Unele titluri erau amuzante (Aventurile văcuței Mu, Bunicuța hoțomană, Crăciunozaurul ), altele înspăimântătoare (Vrăjitoarele, Vama fantomă), dar interesante, ușoare la lecturare și pe gustul copiilor. Le-am cerut să-și aleagă din lista de peste 30 de titluri, zece titluri care îi atrag, să le scrie pe o foaie de hârtie separată, în ordinea preferințelor și să citească, cel puțin o carte pe lună (zilnic, minimum 5 pagini). Unii elevi mi-au ascultat sfatul, dar majoritatea, din păcate, începeau cu elan și sfârșeau prin a nu mai citi zilnic și mai apoi,  nici măcar la sfârșit de săptămână.( cel mult o dată pe lună și doar din lecturile obligatorii).

În acest an am venit cu o altă idee: le-am propus elevilor să citim, la fiecare început de oră, 10 minute (excluzând orele în care li se aplică teste predictive, sumative, lucrări semestriale). Toate clasele la care predau au fost entuziasmate de această provocare și, fără să ezite, la început de semestru II, fiecare elev a venit cu câte o carte în ghiozdan din care citește zilnic 10 minute. Ba mai mult de atât, când intru în clasă, liniștea e una pe care o regăsești doar în sala de lectură a vreunei  biblioteci; fiecare se concentrează pe lectură , iar eu, mă așez sfioasă (ca să nu deranjez lectorii) la catedră, îmi iau cu grijă cartea din geantă, să nu fac vreun zgomot și mă alătur  clasei. Avem o lună de când citim zilnic 10 minute. Unii dintre noi și-au citit cartea într-o săptămână, și-au luat o alta, la recomandarea colegilor. Împrumutăm cărți între noi, ne achiziționăm cărți de pe diferite site-uri, pândim reduceri, facem comanda în grup (ca să nu plătim individual taxa de expediere), rezumăm subiectul cărții preferate, avem apetit mai mare în a interpreta texte autonome studiate la clasă, căutăm în dicționare cuvinte necunoscute, călătorim prin lumi nebănuite, facem cunoștințe cu personaje interesante și, cel mai important, gustăm zilnic din cea mai de preț hrană spirituală: LECTURA.

În încheiere, vă propun să  citiți câteva rânduri ale copiilor, după o lună de citit zilnic.

G.A. (clasa a VI- a): „Cele 10 minute de lectură sunt foarte importante pentru mine, chiar dacă citesc si acasă, întrucât îmi place atmosfera creată, seriozitatea colegilor, consecvența noastră.” G. A-N (clasa a VI-a): „Înainte de a citi în acele 10 minute din fiecare oră , eu nu citeam acasă deloc, pentru că nu îmi plăcea și mi se părea plictisitor. Acum, după ce am început să citim în clasă (eu în mod forțat, supunându-mă majorității), mi-am dat seama că cititul poate fi distractiv. Citesc și acasă peste 30-40 de pagini zilnic.“  Ț. A (clasa a VI-a): „De o lună de când citim,mă simt mai puternică la oră, adică e total diferit. Nu pot explica acest sentiment, pentru că nu știu cum să o fac, dar știu sigur că :mă exprim mult mai bine, e clar, înțeleg textele, mi-am îmbogățit vocabularul, am început să discutăm în pauze despre subiectul cărților pe care le citim. E  un altceva de care am avut nevoie.” Ț .M.  (clasa a VI-a): „De când  citim la fiecare început de oră, a început să-mi placă să citesc și am ajuns să îmi cumpăr cărți în locul altor obiecte pe care nu le-aș fi refuzat înainte.” M.I. (clasa a V-a): „Consider că , cele 10 minute de citit sunt benefice, fiindcă înainte nu îmi plăcea deloc să citesc, dar acum o fac zilnic și îmi dau seama cât am pierdut în anii în care nu am făcut-o. E o ideea foarte bună și sper să o continuăm.“ Ș. D. (clasa a V-a) „De când am început să citesc 10 minute, înainte de începerea orei ( trebuie să menționez că acasă nu citeam foarte des), simt că am un vocabular mai bogat, că mă exprim mult mai ușor, citesc cursiv, iar partea cea mai bună e că, citesc zilnic și acasă. Totul datorită celor 10 minute de citit. Mulțumesc pentru idee!“. D.D. (clasa a V-a): „Mi se pare o idee bună să citim la fiecare început de oră, deoarece e foarte important și am prins drag să citesc acum . O fac și acasă cu plăcere sau în pauze, fiindcă vreau să văd ce se întâmplă în poveste.

Suntem la început de drum, însă cu fiecare zi ce trece realizez că elevii încep să aibă o altă atitudine față de lectură, sunt mult mai interesați să dezvolte anumite idei, preocupați să povestească ceea ce au citit, entuziasmați de cărțile pe care le au. Stima lor de sine e una crescândă, vor să fie evidențiați când se exprimă, sunt mult mai atenți la detalii, pun preț pe exprimare, au un chip luminos pe care ar trebui să-l întâlnim la toți deopotrivă.

Așadar, trebuie să găsim mijloacele necesare pentru a-i determina pe elevi să citească. E de datoria noastră să-i atragem  de partea lecturii, să le formăm gustul pentru carte,  discutând despre cărțile pe care le-au citit; să ne manifestăm interesul citindu-le și noi , provocându-i la discuții pe baza subiectelor textelor, să le fim prieteni, să le deschidem calea. Simțindu-ne aproape, copiii se deschid și au curajul să se exprime, au curajul și puterea să creadă îi ei.

Conduita (normele de conduită) reprezintă, de fapt, lucrul cel mai  de preț pe care copilul îl poate descoperi în cărțile pe care le citește. Să le fim exemplu personal. Nu ne constă bani, ci timp. Iar timp pentru ei trebuie să avem oricând, în orice condiții.

Accesări: 232

Articole asemănătoare