Ce ar fi să vă imaginați că sunteți detectiv și că aveți de realizat o investigație declanșată de jefuirea unei bănci? Sau că sunteți jurnalist și că trebuie să realizați o investigație jurnalistică în legătură cu arderea deșeurilor la marginea unei localități? Care sunt etapele pe care le parcurgeți?
Cu siguranță dacă elevii ar primi o astfel de sarcină vor enumera etapele care trebuie parcurse în cadrul unei astfel de investigații, etape pe care le pot transfera în cazul utilizării metodei investigației la ora de chimie.
Conform dicționarului, investigația este o cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. Investigația este o strategie didactică care se bazează pe acţiune, aplicare, cercetare, experimentare. Astfel, li se va crea elevilor ocazia de a practica o învăţare autentică, de calitate, dezvoltând gândirea critică, de a realiza achiziţii durabile care pot fi utilizate şi transferate în diverse context, în rezolvarea unor situații din viața reală.
Învățarea bazată pe investigație (Inquiry Based Learning sau Enquiry Based Learning) este o strategie centrată pe elev, cu rădăcinile în abordarea constructivistă a învățării. IBL pornește de la o întrebare sau o situație problemă din lumea reală identificată de profesor sau de elevi. Pe parcursul investigației, profesorul ghidează elevul, într-un grad mai mic sau mai mare (funcție de caracteristicile de vârstă, abilitățile și cunoștințele anterioare ale elevilor), să cerceteze, să experimenteze, să analizeze, să exploreze, să creeze, să comunice pentru a găsi răspunsul la întrebare.
În funcție de gradul de autonomie acordat elevilor, strategiile investigative pot fi: investigații limitate, investigații structurate, investigații ghidate sau investigații deschise.
Avantajele majore ale unei astfel de strategii aplicate în studiul chimiei, care se constituie și în factori motivatori pentru cadrele didactice, sunt următoarele:
- implică elevii în studiul unor situații din lumea reală, ceea ce ușurează înțelegerea, asimilarea și conferă semnificație cunoștințelor teoretice/ conținuturilor învățate;
- ajută elevii în a-și forma abilități (de a pune întrebări, de a cerceta, de a analiza, de a-și exprima eficient opiniile) și capacități (gândire critică, lucru în echipă, de comunicare, de colaborare, de luare de decizii) transferabile – necesare atât la viitorul loc de muncă, cât și în viața personală;
- formează și dezvoltă gândirea divergentă – a găsi mai multe ipoteze și soluții pentru o situație problematică – factor decisiv al celei mai înalte capacități intelectuale umane: creativitatea.
Etapele IBL sunt: întrebă, planifică, investighează/ experimentează, interpretează/ generalizează, comunică.
Întreabă este etapa în care este formulată întrebarea declanșatoare adică se provoacă un conflict cognitive de către profesor sau de către elevi. Întrebarea trebuie să motiveze elevul pentru cunoaștere, să trezească curiozitatea și dorința de studiu și să fie ancorată în realitate.
Etapa de planificare este etapa în care elevii pe baza cunoștințelor anterioare despre temă, decid direcția și metodele pe care le vor aplica în investigația lor. Este o etapă în care elevii își evaluează cunoștințele anterioare (ce cred că știu despre temă și de unde), generează ipoteze, stabilesc de ce informații au nevoie și sursele acestora, se întreabă cum ar putea testa experimental ipotezele și de ce resurse ar avea nevoie, ce rezultate se așteptă să obțină. Profesorul în această etapă adresează întrebări deschise pentru a ajuta elevii să se mențină în cadrul temei studiate și se asigură că se colectează toate datele necesare.
Investighează-experimentează este etapa de explorare în care se colectează și se organizează probele necesare soluționării situației-problemă. Se efectuează experimentele planificate, se consultă diverse surse de informație cu privire la subiect, se formulează concluzii preliminare, se pregătesc materialele necesare comunicării ideilor. Și în această etapă rolul major al profesorului este să ajute elevii fiecărei echipe prin întrebări, să îi ghideze în colectarea și organizarea datelor, să răspundă la eventuale întrebări, să încurajeze elevii să colaboreze eficient.
Reflectează-interpretează-generalizează reprezintă etapa în care se reflectează asupra rezultatelor, se corelează și se interpretează probele obținute. Este etapa în care se generează noi întrebări, astfel întregul ciclu se poate relua.
Comunică este etapa în care se împărtășesc rezultatele investigației. Elevii își prezintă observațiile experimentale și/sau informațiile culese și explică aspectele descoperite și ceea ce au învățat. Rolul profesorului este de a ajuta elevii să verbalizeze, să explice ceea ce au descoperit, să utilizeze, într-o cât mai mare măsură, un vocabular de specialitate. Elevii analizează, discută, primesc și oferă feedback, conceptualizează, sintetizează. Se formulează concluzia finală. Profesorul introduce noii termeni de specialitate și ajută elevii să își clarifice și să își organizeze într-o structură ordonată noile cunoștințe.
Specific investigației științifice este învățarea colaborativă, interrelaţia de învăţare care se stabileşte atât între elevi şi profesori cât şi între elev-elev. Implicarea şi creativitatea elevului au la bază procedee de construcţie a cunoaşterii, de restructurare a ideilor, de gândire critică. Cu alte cuvinte, însuşirea strategiilor metacognitive se reflectă asupra propriei identităţi, elevul ca subiect al învăţării, efectuând analize de nevoi şi aşteptări educaţionale proprii intereselor sale, în concordanţă cu particularităţile şi posibilităţile cognitive, practice şi efort intelectual şi fizic de care dispune. Metacogniţia presupune în plus analiza gradului de dificultate a sarcinilor de învăţare şi a strategiilor oportune de rezolvare eficientă a acestora. Atitudinea activă şi creatoare a elevilor este o consecinţă atât a stilului de predare al profesorului cât şi a obişnuinţei elevului de a se raporta la sarcină. Pentru asta profesorul trebuie să dețină competenţele specifice de aplicare a metodei investigației în demersal didactic. Utilizând această strategia didactică profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte competențele, abilitățile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele şi emoţiile.
Pe de altă parte, metoda investigației necesită un timp mai îndelungat de gândire acordat elevilor, timp de interrelaţionare, timp de expunerea a ideilor individuale şi comune, timp de evaluare. Sunt necesare anumite abilități ale elevilor de lucrul în echipă, dorinţă de socializare, capacităţi de comunicare şi interrelaţionare, precum şi resurse materiale adecvate. Profesorul depune un efort mai mare în proiectarea activităților de învătare de tip investigativ, este necesară corelarea atentă a resurselor în concordanţă cu metodele, tehnicile şi forma de organizare a elevilor, pentru a menţine constant şi pentru mai mult timp interesul elevilor pentru activitate.
Ţinând cont că scopul activităților investigative este cel de stimulare a gândirii critice şi de găsire a unor răspunsuri/soluţii la probleme din viața reală prin cooperare, mijloacele de învăţământ trebuie să se constituie în factori de sprijinire a lucrului în grup şi de stimulare a învăţării individuale şi colective. Lipsa resurselor materiale adecvate poate conduce la renunţări şi la disconfort cu efecte nedorite asupra învăţării.
Perspective asupra clasei de elevi:
METODE TRADIȚIONALE/ CLASICE METODA INVESTIGAȚIEI ȘTIINȚIFICE
Clasă de predare Învăţare individualizată, flexibilitate
Stil autocratic, conservator Atmosferă degajată, participativă
Accent pe disciplina predată Subliniază procesul de învăţare
Rolul profesorului este dominant Centrată pe elev
Materiale ajutătoare pentru predare Resurse audio-vizuale pentru învăţare
Disciplină Libertate, experiență, resposabilizare
Deprinderi Creativitate, descoperire
Competitivă Cooperare, crestere-dezvoltare, creșterea stimei de sine
Ce îi trebuie unui profesor să utilizeze investigația științifică în demersul didactic?
- Dorință de schimbare
- Să ridice un eșafodaj solid elevilor, prin procesul didactic. Învățarea să fie „din aproape în aproape” astfel încât aceștia să poată atinge niveluri mai înalte de înțelegere și dobândire a abilităților, pe care nu le-ar putea atinge fără asistență. Aceasta se poate prin: colaborarea in care elevul si profesorul sunt parteneri si implicarea activă a elevului ceea ce conduce la asumarea responsabilității in procesul de formare.
- Să fie bine informat, să stăpânească instrumente de lucru, Acest proces fiind continuu trebuie să încerci până reușești.
Bibliografie
– Țepeș D., Deliu G, suport curs ”Învățarea centrată pe competențe de la proiectare la evaluare”, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale;
– Boncea A. G., ” Strategii didactice modern. Metode interactive de predare-învățare-evaluare”, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi”, Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 3/2016;