Teoria inteligenţelor multiple aplicată în învăţământul preşcolar prin metoda proiectelor

„Orice individ îşi poate dezvolta o inteligenţă dacă este bine motivat, dacă trăieşte într-o cultură care preţuieşte acea inteligenţă şi dacă există resurse umane şi artefacte  pe care le poate folosi.” Prin metoda proiectelor se poate oferi fiecărui copil posibilitatea de a trăi succesul şi de a fi motivat.

Metoda proiectelor permite copiilor să întâlnească materialul ce trebuie stăpânit într-o varietate de forme şi contexte, facilitând astfel înţelegerea.

„Şi cel mai bun mod e a realiza acestea este să se recurgă la toate inteligenţele care sunt relevante pentru acest subiect, în cât de multe moduri legitime posibile.”

Proiectul oferă contexte în care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoştinţe şi deprinderi sociale şi intelectuale, pe lângă cele de bază furnizate de curriculum.

M-am gândit la o acţiune prin care să le stârnesc copiilor interesul : o vizită la Muzeul Satului. În cadrul acestei excursii, copiii au ocazia de a descoperi lumea satului de altădată, o mulţime de construcţii, majoritatea din lemn, unele case de locuit, biserici, altele cu diverse utilizări: mori de apă, hambare, hanuri, crame. La realizarea lor s-au folosit materiale diverse, pe care copiii le pot descoperi. Ei pot vizita majoritatea acestor construcţii, îşi pot exprima impresiile, entuziasmul, pot realiza diversitatea locuinţelor, pot face o călătorie imaginară în timp: copiii îşi pot imagina că în acele case au trăit oameni, familii cu copii ca şi ei.

După ce au descoperit o parte a trecutului, este timpul să-i punem pe copii în contact cu principalul conţinut al unui subiect generos: oraşul în care ar vrea să trăiască. Dacă şi-ar imagina că ar putea să construiască împreună un oraş, cum ar fi ? Se propune proiectul tematic :”Oraşul nostru”. Pentru că ceea ce au văzut în excursie le-a plăcut, se pare că au şi ei dorinţa să facă ceva frumos – dorinţa de a construi un oraş, fie el şi în miniatură. Dacă satul pe care l-au vizitat e desprins din trecut, ei vor imagina ceva din viitorul apropiat, pentru că analogiile implică întotdeauna atât diferenţe, cât şi asemănări.

Imaginaţia şi dexteritatea manuală se va îmbina cu exprimarea sentimentelor, a trăirilor şi creativitatea. Obiectivele urmărite ar fi :

  • Dezvoltarea capacităţii de comunicare;
  • Formarea şi perfecţionarea abilităţilor şi dexterităţii manuale;
  • Dezvoltarea creativităţii;
  • Creşterea stimei de sine şi a respectului de sine;
  • Autocunoaşterea şi cunoaşterea mediului înconjurător;
  • Facilitarea spontaneităţii.

Utilizare: permite copiilor să-şi exprime sentimentele, trăirile, nevoile, părerile, curiozităţile, opiniile; antrenează munca în grup; ajută participanţăă să se cunoască pe ei şi colegii de grupă; îi relaxează pe copii şi îi ajută să-şi creeze un spaţiu propriu; facilitează lucrul în echipă; le dezvoltă abilităţile motrice şi creative; le dezvoltă strategii de rezolvare a conflictelor şi a problemelor din cadrul grupei; antrenează imaginaţia şi atenţia distributivă.

Metode utilizate: pictura, modelaj, dialog, colaj, muzica, povestirea, lucrul în grupul mare, exerciţiul, problematizarea.

„Plecând de la teoria inteligenţelor multiple, cu demnitate şi nu cu capul plecat, se pot găsi cel puţin şapte puncte de plecare semnificative pentru diferite concepte.”

• Punctul de acces narativ

„Cea mai eficientă cale de a implica un număr mare de elevi este prin intermediul naraţiunii dramatice vivace.”
Se activează inteligenţele lingvistice, cât şi cele personale printr-o poveste:”A fost odată un Oraş în care trăiau copii de vârsta voastră … Într-o zi copiii s-au gândit să schimbe numele oraşului. Toţi copiii s-au întâlnit şi au început să facă propuneri. Unul a zis să se numească Oraşul Veseliei, altul Oraşul Florilor, altcineva Oraşul Fericirii. Voi cum aţi vrea să se numească oraşul dacă aţi trăi acolo ? … (Poveste cu început dat – copiii trebuie să continue firul naraţiunii) Oraşul va trebui să aibă o şcoală, un dispensar, poştă, primărie, magazin, biserică şi voi, copii, veţi lucra în toate aceste locuri… Dar, mai întâi, acest oraş trebuie construit …”
Poate fi folosită şi mima -altă formă simbolică a naraţiunii – fiecare copil poate mima activitatea pe care o va desfăşura/ar vrea să o desfăşoare în Oraşul lor.

„Pentru că povestirile stârnesc interesul, ele oferă un punct de acces tentant (…) Trebuie să stârnească curiozitatea şi să ajute la menţinerea interesului pentru un subiect.”

• Punctele de acces numerice

Unora dintre copii le place să aibă de-a face cu numere şi relaţii numerice: pot pune numere caselor, pot număra aleile, pot număra casele, ferestrele, uşile, pomii, pot face colectarea datelor în tabele.

Copiii cu înclinaţii spre matematică găsesc o mulţime de subiecte cu care să-şi încerce puterile:
– figurile geometrice plane pe care le vor construi la construirea căsuţelor (machetelor)
– număratul pomilor din macheta oraşului, a caselor care au grădină…

• Punctele de acces logice

Legată de interesul pentru numere, deşi deosebită de acesta, este preocuparea pentru propoziţiile logice, pentru relaţiile dintre ele şi implicaţiile lor.

Exemple: dacă copiii doresc mai multe locuri de joacă, spaţii verzi şi nu au prevăzut acest lucru de la început, ei trebuie să renunţe la alt spaţiu (parcare, restaurant), pentru ca acel loc să fie transformat în zonă verde.
Cei cu o gândire logică sunt atraşi de provocarea creată de alegerile locale, la care vor participa unii dintre copiii de la grădiniţă – alegerea primarului Oraşului Viitorului (candidaţii sunt aleşi după anumite criterii).
Dacă este un oraş nou – el trebuie să aibă un steag nou, o stemă nouă, un imn/cântec nou. Copiii sunt antrenaţi în crearea acestora.

• Punctele de acces existenţiale/fundamentale.

Deşi sunt micuţi, există posibilitatea abordării unor întrebări profunde despre existenţă: necesitatea morţii (mai ales dacă le-a murit animalul preferat) şi iubirea. Copiii se pot gândi la un moment dat să construiască un monument despre trecut, despre eroi , mai ales că au unuol în cartier, la care depun flori de Ziua Eroilor, în fiecare an. Ei se pot gândi să realizeze o construcţie asemănătoare unei biserici.

• Punctele de acces estetice.

Copiii pot decora oraşul în miniatură cu flori, copăcei, gărduleţe, indicatoare, semafoare, diverse elemente din natură pictate, modelate de ei. Pot crea scurte poezii despre viaţa în oraş, despre locuitori. Pot organiza serbarea de ziua oraşului, pe care o aleg ei(de ex. 1 Iunie – ar fi o propunere) în care să cânte, să danseze, să interpreteze roluri. De asemenea, fiecare casă poate fi dotată cu un clopoţel, un sunet diferit pentru fiecare casă.

• Puncte practice de acces

„Copiii, în special, sunt stimulaţi de posibilitatea de a lucra cu materiale fizice.”

În proiectul tematic Oraşul Viitorului copiii vor folosi: lut, acuarele, cutii de rame foto, instrumente muzicale, scotch sau capse, sfoară, bucăţi de lemn, cartoane colorate, vopsea, lipici, apă, plante de mici dimensiuni, bucăţi de pânză, pietricele, alte elemente din natură : conuri de brad, seminte, ghindă, fulgi etc.
Copiii pot asambla, pot ordona elementele asamblate.
Iată câteva din elementele care pot fi folosite în mod practic în proiectul „Oraşul Veseliei”.

• Puncte de acces interpersonale

Unii copii vor să înveţe în compania semenilor lor „unora le place să coloreze, iar altora le place să dezbată, să argumenteze, să prezinte interese contradictorii şi să ocupe diferite roluri.

„Când proiectele conţin o dramă, elevii îşi pot asuma diferite roluri şi pot învăţa cum li se pare o anumită situaţie altor participanţi şi ce anume simt aceştia în legătură cu ea.”

În cadrul acestui proiect copiii pot dezbate în cadrul „alegerilor locale”, pot realiza experimente cu diferite elemente de construcţie, pot asambla diferite machete bidimensionale, pot realiza dramatizarea poveştilor: „Căsuţa din oală”, „Coliba iepuraşului”, „Cei trei purceluşi”.

S-au dat aceste exemple pentru că o abordare variată duce la creşterea şanselor de a implica o serie de elevi, şi de a-i face să se angajeze într-o cursă pe termen lung şi să se îndrepte spre performanţe de înţelegere. Dar, aşa cum menţionează H. Gardner: „Nu există o formulă pentru a genera puncte de acces tentante şi trebuie să fie folosit un amestec judicios de analiză şi imaginaţie, urmat de o experimentare bine chibzuită.”

Bibliografie:
1. Howard Gardner, Mintea disciplinată, Editura Sigma, 2005.
2. Howard Gardner, Inteligenţe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, 2006.
3. Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.

Accesări: 317

Articole asemănătoare