În contextul actual, se remarcă o necesitate a schimbării în didactica tuturor disciplinelor, inclusiv în didactica limbii franceze, accentul punându-se pe strategiile şi metodele de predare-învăţare folosite.
Pentru a face cât mai plăcută ora de limba franceză, este recomandabil a se folosi mai mult metodele informative- participative (conversaţia, dialogul, demostraţia) şi formative- participative (învăţarea prin joc, prin cercetarea individuală, prin descoperire). Cântecele, jocurile, dramatizările, cuvintele încrucişate, şaradele, rebusurile sunt foarte apreciate de elevi.
Potrivit orientării tradiţionale, rolul elevului constă in a urmări prelegerea sau explicaţiile profesorului, de a reţine şi a reproduce ideile auzite, de a accepta în mod pasiv ideile transmise şi de a lucra izolat. La polul opus, orientarea modernă atribuie alte roluri elevului. Acesta trebuie să-şi exprime puncte de vedere proprii, să realizeze schimburi de idei cu ceilalţi, să argumenteze, să-şi pună şi să pună intrebări cu scopul de a înţelege, să coopereze cu alţi elevi în vederea rezolvării problemelor şi a sarcinii de lucru.
Cheia unei ore reuşite constă în colaborarea şi înţelegerea profesorului cu elevii, în participarea efectivă a acestora, strategia şi metodele folosite de profesor fiind esenţiale. Astfel, se recomandă o „împletire” a metodelor tradiţionale de predare-învăţare cu cele noi şi nu o respingere totală a acestora, cât şi o adaptare a metodelor tradiţionale la contextul actual.
Prelegerea, metodă didactică tradiţională, poate fi modernizată şi îmbunătaţită prin preocuparea profesorului de a stimula interesul elevului prin introducerea unor poveşti sau a unor glume, a unor imagini captivante în legătură directă cu ceea ce urmează a fi prezentat, sau prin lansarea unor întrebări incitante ce determină participarea elevilor.
Brainstorming-ul (sau „asaltul de idei”), metodă ce constă în formularea câtor mai multe idei legate de o temă dată, reprezintă o activitate ce presupune o serie de avantaje:
- toţi elevii participă în mod activ,
- îşi dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza şi de a lua decizii privind alegerea unor soluţii optime,
- îşi exprimă personalitatea,
- se eliberează de anumite prejudecăţi,
- îşi exersează creativitatea,
- se dezvoltă relaţiile interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia,
- se creează o atmosferă propice lucrului.
Brainstorming-ul presupune parcurgerea mai multor etape şi a unui timp mai mare de realizare(ore sau zile). Profesorul trebuie să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită inhibarea interventiilor elevilor, să stimuleze explozia de idei, să motiveze învăţarea elevilor începând o lecţie nouă cu un brainstorming.
„Ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat” este o metodă activ- participativă, ce implică lucrul frontal cu elevii sau pe grupuri mici, constând în a solicita elevilor să prezinte ceea ce ştiu deja despre o temă dată şi de a formula întrebări la care se aşteaptă răspuns din lecţie.
R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă) este o metodă activ- participativă folosită pentru fixarea cunoştinţelor deja predate. Are avantajul de a-i apropia pe elevi unul de altul prin comunicarea directă între ei, clasa devenind mai unită, predominând o stare de prietenie şi de armonie.
Jurnalul cu dublă intrare este o metodă modernă de predare- învăţare prin cooperare ce stabileşte o legătură strânsă între text şi propria curiozitate şi experienţă a elevilor. Elevii vor lucra pe foi împărţite in două, trăgând pe mijloc o linie verticală.
Ciorchinele este o metoda de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune mai multe etape: 1. se alege o temă/ un cuvânt ce urmează a fi cercetat şi se scrie în mijlocul tablei sau a unei fişe de lucru, 2. se cere elevilor să scrie toate ideile care le vin in minte în legătură cu tema sau cuvântul respectiv, trăgând linii intre acestea şi cuvântul dat, 3. activitatea se opreşte atunci când se epuizează toate ideile sau când s-a terminat perioada de timp acordată. Elevii pot fi împărţiţi în grupuri mici sau in perechi, fiecare grup având cretă de o anumită culoare, fiind astfel în competiţie ( care grupă a scris cele mai multe şi mai bune idei- tabla va arăta la sfârşit ca un curcubeu). La sfârşitul lecţiei, ideile pot fi reorganizate în funcţie de anumite criterii stabilite de elevi sau de profesor, reorganizându-se astfel ciorchinele.
Cubul este o metodă ce presupune explorarea unei teme, a unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective. Metoda cubului presupune mai multe etape:
1. realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: „Descrie”, „compara”, „analizează”, „asociază”, „aplică”, „argumentează”,
2. se anunţă tema, subiectul despre care se discută,
3. se împarte clasa în 6 grupe, fiecare grupă examinând tema dintr-un anumit unghi: a) descrie: culorile, formele, mărimile etc., b) compara: ce este asemănător, ce diferă?, c) analizează: din ce este făcut, din ce se compune, d) asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?, e) aplică: ce poţi face cu …?, la ce poate fi folosit ?, f) argumentează: eşti pro sau contra, de ce?.
Se notează ideile şi se afişează forma finală pe tablă sau pe foi afişate pe pereţii clasei.
Bulgărele de zăpadă este o metodă ce presupune reducerea numărului de elemente ale unei situaţii pentru concentrarea asupra celor esenţiale. Presupune mai multe etape:
1. se împart elevii în grupe de 7-8,
2. se anunţă tema,
3. fiecare elev notează pe o foaie ideea sa în legătură cu tema şi o pune pe masă,
4. fiecare elev citeşte toate ideile şi le ierarhizează, reţinându-le pe primele doua-trei,
5. se reuneşte tot grupul cu cele două idei de la fiecare elev şi se repetă operaţiunea astfel încât, în final, vor fi reţinute doar ideile esenţiale referitoare la tema respectivă.
Discuţia, metodă ce constă intr-un schimb organizat de informaţii şi de idei în jurul unei teme, cu scopul examinării şi clarificării în comun a unor noţiuni şi idei, este fundamentală pentru învaţarea interactivă. Discuţia conduce la crearea unei atmosfere destinse în clasă, facilitează intercomunicarea, optimizează relaţiile dintre profesor şi elevi, favorizează realizarea unui climat democratic la nivelul clasei, dezvoltă abilităţile de ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog. Profesorul trebuie să încurajeze elevii să-şi exprime corect şi clar ideile, să vegheze asupra respectării regulilor de dialog, să reamintească şi să rezume ideile principale.
Pentru a face cât mai plăcută ora de limba franceză, este recomandabil a se folosi mai mult metodele informative- participative (conversaţia, dialogul, demostraţia) şi formative- participative (învăţarea prin joc, prin cercetarea individuală, prin descoperire). Cântecele, jocurile, dramatizările, cuvintele încrucişate, şaradele, rebusurile sunt foarte apreciate de elevi.
„Caută litera” („Lettre a chercher”) este o activitate ludică care constă în adăugarea unei aceeaşi vocale la un cuvânt dat pentru a forma un nou cuvânt. Elevii pot fi împărţiţi pe grupe, cuvintele sunt scrise pe tablă. Grupa cu cele mai multe cuvinte găsite câştigă.
Bibliografie:
Dragomir, Mariana- Puncte de vedere privind predarea- învăţarea limbii franceze ca limbă străină, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Păcurari, O. (coord.)- Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureşti, 2003.
Păcurari, O. (coord.)- Învăţarea activă. Ghid pentru formatori- MEC-CNPP, 2001.
Roman, Dorina- La didactique du francais langue etrangere, Editura Umbria, Baia Mare, 1994
www.edufle.org