Tehnici utilizate în scopul îmbogățirii și activizării vocabularului elevilor din învățământul special, la lecțiile de limba și literatura română

Alături de strategiile didactice interactive ce implică utilizarea metodelor și procedeelor didactice moderne, а mijloacelor de învățământ cât mai diverse, а celor mai potrivite forme de organizare а activității instructiv-educative, cât și а celor de evaluare, sprijinirea elevilor care prezintă dificultăți de învățare presupune folosirea anumitor tehnici.

Este important ca profesorul să cunoască și să-și îmbunătățească continuu modalitățile de lucru în vederea activizării vocabularului elevilor, astfel că se impune folosirea unor tehnici, precum:

  • Implicarea elevilor în conversații unul la unul despre experiențele lor personale sau evenimentele școlare;
  • Introducerea în comunicare а cuvintelor noi. Repetarea frecventă а acestor cuvinte pentru asigurarea însușirii lor de către elevi.
  • Includerea elevilor în conversații despre evenimente, experiențe sau persoane din afara școlii, evenimente din trecut sau care vor avea loc, ce conduc a stimularea imaginației acestora. O astfel de interacțiune solicită elevilor să folosească un vocabular complex și variat în explicații, descrieri, narațiuni, dialog și stimulează foarte bine comunicarea;
  • Prezentarea generală anticipată а unei opere literare care urmează а fi studiată;
  • Crearea, după caz, а situațiilor problemă, cerându-le elevilor să prezică, luând în considerare titlul operei literare sau câteva episoade expuse, evoluția sau deznodământul narațiunii;
  • Organizarea discuțiilor postlectură, pentru а afla ce le-a plăcut mai mult, ce i-a impresionat. Le cerem să reproducă / să povestească cele citite (integral sau parțial), încurajăm permanent elevii să comunice, să își exprime opiniile despre personaje și evenimente;
  • Scrierea unor compuneri, citirea și comentarea lor;
  • Organizarea jocurilor de rol pe teme care încurajează comunicarea (Jocurile preferate, Prietenul meu/ Prietenii mei etc.);
  • Acordarea timpului suficient pentru răspunsuri la întrebări sau pentru expunere de opinii pe teme controversate. Simplul act de а oferi timp de așteptare crește considerabil probabilitatea formulării de către elevi а răspunsurilor pertinente, mai ales pentru cei care sunt timizi și tind să vorbească mai rar.
  • Planificarea sarcinilor care presupun realizarea de proiecte de investigare а unor probleme / subiecte de interes, care contribuie la îmbogățirea vocabularului și oferă oportunități pentru discuții și expunerea diferitor puncte de vedere;
  • Furnizarea de modele lingvistice bune, exemplare, corecte din punct de vedere gramatical, al logicii lingvistice și pronunției. Deși lucrăm cu elevi ce prezintă dificultăți în învățare, nu vom subestima, sub nici o formă, capacitatea lor de а înțelege și а însuși expresii verbale corecte și nu vom utiliza un vocabular neliterar, presupunând că acesta va fi pe înțelesul lor;
  • Utilizarea contactului vizual cu elevii, pentru а menține interesul față de vorbitor;
  • Furnizarea de experiențe noi și diferite, prin care se îmbogățește vocabularul receptiv al elevilor: excursii, vizite de studiu etc., cu descrierea ulterioară а celor văzute sau auzite;
  • Orientarea/ ajutarea elevilor pentru însușirea cuvintelor noi, rezultate din experiențele noi;
  • Conceperea lecțiilor astfel încât să se stimuleze învățarea cuvintelor noi;
  • Citirea cu voce tare, în fiecare zi, cu scopul expres de îmbogățire а vocabularului și abilității de ascultare. Organizarea lecturilor în grupuri mici, care să permită implicarea și participarea activă а elevilor: întrebări/ răspunsuri, discuții etc.;
  • Alegerea textelor ce conțin cuvinte noi și explicarea anticipată а vocabularului necunoscut;
  • Cunoașterea și valorificarea intereselor elevilor,de exemplu, dacă unii din ei sunt interesați de computere, creăm oportunități de aflare și însușire а cuvintelor noi din aceeași arie de interes etc.

Cadrele didactice sunt libere să selecteze cele mai adecvate strategii didactice (metode, procedee, tehnici, forme ale organizării activității și mijloace de învățământ) care să răspundă cerințelor educaționale speciale a elevilor și să asigure dezvoltarea potențialului acestora. În procesul de identificare а celor mai potrivite strategii didactice în scopul îmbogățirii și activizării vocabularului elevilor din învățământul special, se va ţine cont de faptul că:

  • procesul învăţării este mai important decât rezultatele obţinute pe termen scurt și decât predarea;
  • elevii învață în clasă, folosind resursele interne şi externe, propuse de cadrul didactic şi de ceilalți elevi;
  • problemele de învățare sunt fireşti şi ele pot deveni impulsuri de perfecționare а strategiilor didactice;
  • în contextul diversităţii elevilor, fiecare elev este important şi unic, indiferent de rezultatele sale școlare;
  • parteneriatul educațional constituie o formă de exprimare а relațiilor eficiente în procesul educațional, precum şi un sprijin necesar în realizarea acestuia;
  • procesul didactic este sprijinit şi prin revalorizarea resurselor externe ale învăţării – mediul educațional / ambientul – cu mesajele sale experiențiale directe şi indirecte;
  • resursele interne, care sprijină învățarea, vin din empatia manifestată  între cadrul didactic şi elev şi din valorizarea experienţelor de viață.

Bibliografie:
1. Gherguț, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Polirom“, Iași, 2006.
2. Lerner, Janet W., Leаrning disаbilities: Theories, Diаgnosis аnd Teаching Strаtegies, Houghton Mifflin Compаny, USА, Boston, 1989.

 

Accesări: 40

Articole asemănătoare