Atenția este definită ca o însușire ce constă în orientarea și concentrarea activității psihice într- o anumita direcție. Atenția poate fi voluntară și involuntară. Dacă atenția involuntară nu necesită efort susținut, atenția voluntară depinde de motivația și interesul copilului. În cazul activității didactice atenția voluntară necesită să fie stimulată în vederea atingerii obiectivelor propuse. În acest sens, educatoarea trebuie să își planifice activitatea astfel încât plictisul și monotonia să nu își facă loc pe parcursul unei zile. Câteva tehnici de menținere a atenției voluntare sunt: captarea atenției, tranzițiile, elementele de joc, comunicarea paraverbală și gestuală, sinteza parțială, stimulentele, întrebările retorice și solicitarea opiniei.
Principalele caracteristici ale atenției sunt stabilitatea, intensitatea, volumul, flexibilitatea și distributivitatea. Stabilitatea atenției va fi mai scăzută dacă subiectul asupra căruia se dorește menținerea atenției este unul static (de exemplu, o planșă despre care vorbește educatoarea în mod monoton), decât atunci când subiectul este unul dinamic (de exemplu, o marionetă, o imagine video sau o planșă pe care educatoarea o prezintă cu însuflețire, folosind limbajul gestual, paraverbal – tonul vocii – și interpelarea preșcolarilor). Așadar, stimularea atenției preșcolarilor trebuie să fie dinamică atât prin materialul utilizat, cât și prin metoda de prezentare.
Atunci când captarea atenției este bine realizată, menținerea acesteia se poate realiza prin intermediul tranzițiilor de tipul jocurilor de mișcare, joc cu text și cânt, frământări de limbă etc. de fiecare dată când este sesizată intervenția murmurului, a chicotelilor, a privirilor pierdute etc. în rândul copiilor.
Intensitatea atenției se referă la gradul de concentrare pe care copilul îl poate exercita în momentul activității. Acesta poate fi influențată de starea de sănătate, atmosfera, interesul pentru acea activitate etc. Atunci când activitățile sunt presărate cu provocări, elemente de joc, intensitatea atenției copilului crește.
Volumul atenției la copii este mai mic decât la adulți, motiv pentru care cantitatea de elemente la care copilul poate fi atent este limitată. În acest sens, este recomandat ca materialul didactic și sarcina didactică să fie simple și clare pentru a putea fi receptate de toți copiii. Aglomerația de informație și materiale scad eficiența actului didactic. Atunci când o activitate este complexă, este util ca materialele să fie expuse treptat și să se apeleze la tranziții, întrebări retorice care să stârnească curiozitatea, un limbaj al trupului captivant, surprinzător. În acest sens metode didactice moderne precum „învățarea prin descoperire” sau „coșul misterios” care presupun descoperirea unor materiale/ informații pas cu pas ținând copiii în suspans, pot menține atenția activă, o perioadă mai lungă. De asemenea, sintezele parțiale nu-i permit copilului să se plictisească și fac activitatea antrenantă.
Flexibilitatea atenției presupune deplasarea acesteia de la un subiect la altul într-un interval de timp scurt. În grădiniță, trecerea de la un subiect la altul se realizează cu ajutorul tranzițiilor, astfel încât copilul să conștientizeze schimbarea.
Distributivitatea atenției vizează capacitatea copilului de a face mai multe lucruri în același timp. Acești copii au capacitatea de a asculta o poveste și de a face un puuzle în același timp. De obicei, copiii cu atenție distributivă sunt și energici, motiv pentru care, în timpul participării acestora la o activitate simplă, devin agitați. În timpul unei povești, de exemplu, capacitatea narativă a educatoarei, introducerea întrebărilor de tipul: „Ce credeți că se întâmplă?”, atingerea copiilor care simt nevoia să se foiască, imitarea unor personaje etc. pot tempera atmosfera.
Este lesne de înțeles că măiestria educatoarei este cea care stă la baza unei activități pe parcursul căreia toți copiii manifestă atenție voluntară și involuntară. Această educatoare trebuie să fie capabilă să capteze și să recapteze atenția copiilor, să fie spontană, să anticipeze momentul în care atenția unor copii se apropie de final astfel încât să îi animeze prin jocuri de mișcare, întrebări interesante, implicarea în roluri de detectivi sau alte elemente de joc și să utilizeze comunicarea sub toate aspectele ei (verbală, nonverbală, paraverbală).
Bibliografie
1. BERBECEANU Gabriela, DANC Mihaela, CIUREA Daniela, ILIE Elena, CIOFLICĂ Smaranda Maria, Activități de dezvoltare personală prin jocuri-exerciții și tranziții, Editura DPH, București, 2011
2. ***Curriculum pentru educație timpurie 2019
3. PREPELIȚĂ Laura, Rutinele și tranzițiile, activități ce stimulează bucuria de a învăța a copiilor, în revista „Revista profesorului” , 3 ianuarie 2019
4. plei.ro/blog/metode-captare-atentie-copii-gradinita/