În activitatea didactică de la clasă, cadrele didactice pot întâmpina multe dificultăți în gestionarea emoțiilor intense sau a comportamentelor nedorite ale elevilor. Conform unor studii de specialitate, abilitățile de reglare emoțională și comportamentală stau la baza succesului academic și relațional. Astfel, este imperios necesar ca profesorii să aibă cunoștințe despre funcționarea și dezvoltarea structurilor cerebrale care permit apariția și reglarea emoțiilor și comportamentelor pentru a putea să își adapteze modul în care interacționează cu copiii, pentru a sprijini dezvoltarea lor sigură și echilibrată.
Daniel J. Siegel, un renumit neuropsiholog și psihiatru, propune modelul „Mindsight” pentru a înțelege ceea ce se întâmplă la nevelul creierului în ceea ce privește controlul emoțiilor și al comportamentelor la copii. Acest model se focalizează pe dezvoltarea creierului uman, pe neuroplasticitate și integrarea părților diferite ale creierului, dar integrează și studii din teoria atașamentului. Pe scurt, acest model se referă la următoarele aspecte:
1. Dezvoltarea capacității de autoreglare a emoțiilor
2. Neurodezvoltare. Creierul rațional versus creierul emoțional
3. Conectarea și redirecționarea comportamentului problemă
1. Dezvoltarea capacității de autoreglare a emoțiilor
Încă de la naștere, copiii au complet funcționale structurile cerebrale implicate în declanșarea emoțiilor, în timp ce structurile cerebrale implicate în „raționament” (analiză, rezolvare de probleme, empatie, planificare, autocontrol, amânarea recompenselor etc.) sunt încă în curs de dezvoltare. Această particularitate face ca elevii să fie capabili să simtă emoții intense, dar să aibă dificultăți în gestionarea/reglarea emoțiilor și să manifeste comportamente care presupun funcții cerebrale superioare (Siegel, 2014). Având această particularitate de dezvoltare nu înseamnă că trebuie să așteptăm ca elevii să crească, să se maturizeze. Chiar dacă structura lor cognitivă nu este complet dezvoltată, dezvoltarea lor poate fi sprijinită prin:
- stabilirea unor reguli clare de comportament
- impunerea fermă, dar cu blândețe a acestor reguli.
Când copiii simt emoții puternice ca intensitate, structurile creierului responsabile de procesele raționale sunt dezactivate parțial sau total. În acele momente, „emoția este cea care preia controlul și guvernează comportamentul, orice proces de învățarea este blocat, iar sfaturile, recomandările sau lecțiile de morală nu au cum să își ating scopul dorit de adult”.
Adulții care dețin cunoștințe despre cum se dezvoltă și cum funcționează structurile cerebrale care permit apariția și reglarea emoțiilor și comportamentelor, ajung să își adapteze felul în care interacționează cu copiii, pentru a sprijini dezvoltarea lor optimă și echilibrată.
2. Neurodezvoltare. Creierul rațional versus creierul emoțional
Referindu-ne la creier, se cunosc funcțiile diferite ale celor două emisfere cerebrale. Astfel, emisfera dreaptă este cea nonverbală, care oferă o imagine de ansamblu, specializată pe decodarea expresiilor faciale, contact vizual, tonul vocii, postura, care pune focusul pe emoții, imagini, amintiri și care integrează toate simțurile. Emisfera stângă este logică, lingvistică și lineară.
Siegel și colaboratorii propun să ne imaginăm creierul asemeni unei case în construcție, cu parter și etaj. „Parterul” sau creierul inferior se consideră partea inferioară a creierului, responsabilă de emoțiile puternice precum frica, furia (sistemul limbic), dar și de susținerea funcțiilor vitale cum ar fi ciclul somn – veghe, respirația, digestia, reacțiile și impulsurile înnăscute, de autoapărare și supraviețuire precum „luptă – fugă – îngheț”.
„Etajul” sau cortexul prefrontal este specializat pe partea rațională, pe procese cognitive complexe (empatia, capacitatea de a planifica, de a lua decizii, de a controla corpul și de a regla emoțiile, înțelegerea de sine si autoreflecția). Pentru a putea avea un nivel de funcționare optim, este nevoie de o integrare a părții inferioare cu cea superioară, deoarece emoțiile noastre se nasc la parter, dar le putem gestiona doar la etaj.
Se poate spune că între cele două etaje ale casei și între camerele care o compun, la naștere, nu prea există niciun culoar care să facă legătura între ele. Datele din neuroștiințe ne arată că acea parte de la etaj, în care se reglează și gestionează emoțiile nu e construită și echipată la naștere. Procesul de formare este unul lent, care începe în perioada școlarității mici și continuă să se dezvolte după ce copiii termină liceul. Altfel spus, copiii au foarte puține resurse de a gestiona emoțiile și de a alege comportamente sănătoase fără ghidaj și ajutor din partea unui adult. Creierul inferior este activat de emoții intense (bucurie, frică, furie, entuziasm, etc.) și poate prelua controlul, determinând comportamentul copilului. Structurile cerebrale sunt plastice, adică pot fi modelate prin intermediul interacțiunilor pe care copiii le au. Neuroplasticitatea creierului se referă tocmai la capacitatea lui de a își schimba chiar și structura fizică, în funcție de experiențele pe care le avem.
3. Conectarea și redirecționarea comportamentului problemă
Conform modelului lui Siegel, ne conectăm cu ajutorul emisferei drepte (adică nonverbal prin mângâiere, tonul vocii, postura corpului) oferind astfel confort și liniștire, și abia apoi ne adresăm comportamentului problemă, prin emisfera stângă – folosind limbajul, explicațiile logice, argumente, planificăm și căutarea de soluții.
Când un copil de 7-8 ani este furios, se simte nedreptățit sau frustrat pentru că ceva nu se întâmplă așa cum vrea el, de cele mai multe ori, deși poate părea nefiresc, logica nu este metoda cea mai eficientă. După modelul propus de Siegel, degeaba încercăm să ne folosim de emisfera stângă (care este logică și verbală), când copilul se află în totalitate în emisfera dreaptă (cea a emoțiilor). Un prim pas în astfel de situații este să ne conectăm cu emisfera dreaptă a copilului, prin folosirea indiciilor nonverbale cum ar fi ascultarea, atingerea, îl luăm de mână, facem contact vizual cu el, coborându-ne dacă se poate la același nivel cu copilul. Însă ce credeți că se întâmplă dacă facem asta? Folosind logica emisferei stângi (să fim autoritari, fermi, ba chiar să îi mustrăm și să îi certăm, folosind logica) atât copilul, cât și adultul devin tot mai supărați, mai indispuși, creându-se practic o prăpastie mare între ei. Dar dacă apelăm la înțelegere, ascultare, cooperare, obținem un rezultat dorit mult mai rapid și de ce nu, cu mult mai puțină dramă (Siegel, 2014).
În relația pe care o are cu elevii implicați în fenomenul de bullying fie el agresor, fie victimă, fie observator, cadrul didactic poate face o diferență reală, oferind copilului experiențe care să îl ajute să facă față mai ușor stărilor neplăcute intense și, prin urmare, influențând în bine dezvoltarea sa ulterioară.
În concluzie, trebuie să avem în vedere o serie de mijloace de lucru atunci când ne raportăm la elevi:
- În momentul în care copiii au emoții intense, capacitatea lor de a acumula informații sau cunoștințe noi este limitată. Astfel, este important să facilităm în clasă un climat în care copilul să se simtă ascultat, acceptat, în siguranță, toate acestea pentru a favoriza procesul de învățare.
- Să ne setăm așteptări realiste cu privire la ce anume pot, dar și la ce nu pot să facă elevii. Trebuie să înțelegem că reacțiile emoționale intense și comportamentele neadecvate ale copiilor sunt o parte firească a procesului de dezvoltare și maturizare.
- Să avem în vedere dezvoltarea creierului superior. Abilitățile cognitive superioare ale copiilor cum ar fi cele de a lua decizii responsabile, de a delimita comportamentele adecvate/ sănătoase, de cele neadecvate/ nesănătoase sau de a se proiecta în viitor sunt încă în dezvoltare și de aceea ei au nevoie de ghidare și susținere.
- Utilizarea unor strategii și principii care se aplică personalizat pentru fiecare elev în parte.
Bibliografie
Siegel, D. & Bryson T.P., ”Creierul copilului tău”, Editura For You, 2014
Suport de curs ”Metode de reducere a bullyingului în școală”, Asociația ACPOR, Cluj-Napoca