Din cele mai veche timpuri s-a folosit metoda poveștilor ca fiind o metodă de terapie și vindecare spirituală și emoțională. Mi-au rămas în memorie ipostazele în care mama sau bunica mea îmi spunea povești – erau momentele cele mai așteptate al serii. Ele au contribuit la propriul echilibru emoțional, îmbinând armonios emoția, latura afectivă, suspansul și imaginația. Și acum îmi amintesc cum îmi imaginam personajele din povești și care era percepția mea cu privire întâmplările petrecute.
Povestea este o metodă frecvent folosită în grădinița de copii.
Copiii o savurează pe nerăsuflate, având efecte multiple asupra întregii persoane. Din practica mea instructivă-educativă am observat cum copiilor li se dezvoltă: atenția, imaginația, capacitatea de ascultare, răbdarea, diferite laturi afective, echilibrul emoțional, precum și latura socială prin numeroasele învățături morale și etice de viață. Așadar, experimental de față dorește să aducă în evidență gradul în care poveștile au un efect terapeutic, dar și gradul în care poveștile terapeutice contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale preșcolarilor. Povestea este metoda cea mai plăcută copiilor, întrucât le satisface nevoia de cunoaștere şi de afectivitate, le stimulează imaginația şi constituie cadrul optim de exersare a capacității de comunicare, de împărtășire și relaționare.
Scop
Scopul cercetării de față este de a surprinde și a observa gradul în care poveștile au un efect terapeutic asupra copiilor, dar și de a identifica contribuția poveștilor la formarea abilităților socio-emoționale ale preșcolarilor, cum ar fi: recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţională, interacționarea și comunicarea socială şi comportamentul prosocial.
Obiective
- determinarea nivelului de dezvoltare a abilităților socio-emoționale la preșcolarii implicați în cercetare;
- proiectarea unor activități didactice în care sunt utilizate poveștile ca metodă principală de desfășurare a demersului instructiv-educativ;
- investigarea gradului în care poveștile terapeutice contribuie la formarea unor abilități emoționale și sociale ale preșcolarilor;
- înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor obţinute în diferite etape ale cercetării;
Ipoteza
Folosirea sistematică a jocurilor și poveștilor terapeutice în cadrul activităților instructiv- educative din grădinița de copii contribuie la formarea și modelarea abilităților socio-emoționale ale preșcolari, contribuind la: creșterea nivelului de recunoaștere și exprimare a emoțiilor; reglarea emoțională; creșterea gradului de respectare a unor reguli sociale și de grup; creșterea gradului de interacțiune social în cadrul grupului;
Variabilele
Într-un experiment intervin douǎ categorii de variabile: variabila independentǎ şi variabila dependentǎ.
Variabila independentă: utilizarea sistematică și frecventă a poveștilor terapeutice în cadrul activităților instructiv educative din grădinița de copii
Variabila dependentă:
– nivelul de dezvoltare a abilităților socio-emoționale: recunoașterea și exprimarea emoțiilor, reglarea emoțională;
– gradul de respectare a unor reguli sociale și de grup;
– gradul de interacțiune social în cadrul grupului
Eșantionul de subiecți și de conținut
În vederea atingerii obiectivelor și a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins în cercetare preșcolarii din Grupa Mare care au frecventat Grădinița cu Program Normal Nr. 4 din Zalău în anul școlar 2022-2023, grupa fiind compusă din 23 de preșcolari, 7 fete și 16 băieți
Eșantionul de conținut este compus din următoarele povești terapeutice (Ioana Cherechianu, Natalia Coroiu, 2012) :
– Curajosul Mihăiță;
– Întâmplări din împărăţia cerului
– Lily și Mimi (pentru copii cărora le este teamă sau ruşine să vorbească)
– Ursulețul cafeniu (timiditatea şi acceptarea celorlalți)
– Puicuța și scaietele cel țepos
Interpretarea rezultatelor
Cercetarea de față dorește să identifice contribuția poveștilor terapeutice în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din grădinița de copii, să descopere gradul în care poveștile terapeutice contribuie la formarea și modelarea abilităților socio-emoţionale în rândul copiilor preșcolari.
Așadar, în urma experimentului putem afirma că poveștile terapeutice au avut un imens aport asupra formării și modelării abilităților sociale și emoționale la copiii preșcolari, dar și asupra întregii personalități a copilului, rezultatele sunt observabile în ceea ce privește contribuția lor sub toate aspectele: relaționare, emoționale, afective și perceptive. Conform datelor înregistrate la o parte din copiii implicați în cercetare li s-au dezvoltat deprinderile de a comunica și relaționa, înlăturându-se timiditatea. Copiii au capacitatea de a întreține un dialog, identificând cu ușurință emoțiile.
Dacă în etapa inițială o parte din copiii participanți la cercetare au avut un nivel scăzut în ceea ce privește exprimarea și recunoașterea emoțiilor, au manifestat timiditate și reținere în participarea la îndeplinirea unor sarcini de grup; un nivel scăzut în ceea ce privește respectarea unor reguli sociale și de grup. Comparativ cu etapa inițială, în urma perioadei de formare, în etapa finală s-au înregistrat progrese substanțiale în comportamentul copiilor, astfel la o parte din copiii participanți li s-au format, dezvoltat și îmbunătățit:
- abilitățile socio-emoționale;
- gradul de recunoaștere și exprimarea emoțiilor, precum și reglarea emoțională;
- gradul de respectare a unor reguli sociale și de grup;
- gradul de interacțiune socială în cadrul grupului.
Astfel, povestea, dar în mod special poveștile terapeutice conduc la îmbunătățirea abilităților de emoționale și sociale, dar și la stârnirea motivației de participare activă a copiilor la comunicare și exprimare a trăirilor afective, prin exprimarea propriilor emoții și trăiri.
Bibliografie
1. Aiex, N. K. (1993). Bibliotherapy. ERIC Clearinghouse on Reading and Communication Skills Digest
2. Aten, J. D. (2004). The Rubik’s Cube: A therapeutic metaphor. Journal of Psychology and Christianity, 23 (3)
3. Albu, G. (2000). Copilăria, afectivitatea şi sensul evoluţiei personalităţii. Revista Învăţămantului Preşcolar, Nr.3-4/2000, Ed. C.N.I. Coresi S.A, Bucureşti.
4. Bayne, R., Thompson, K. (2000). Counsellor response to clients’ metaphors: an evaluation and refinement of Strong’s model. Counseling Psychology Quarterly, 13 (1)