În accepţia cea mai largă, motivaţia reprezintă „ansamblul factorilor dinamici care determină conduita unui individ” (Pânișoară, 2010 apud Sillamy, 1996, p.202). O definiţie mai completă este cea oferită de Al. Roşca (1943, p.8): „Prin motivaţie înţelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobandite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte”.
Există o serie de definiții referitoare la motivație ca proces, dar și la elementele structurale ale motivației. Motivația este procesul dinamic rezultat din interacțiunea unor forțe interne ce energizează, direcționează și susțin un comportament generat de satisfacerea unor nevoi (Pânișoară, 2010 apud Steer și Goldenson).
Scopul cercetării
În studiul nostru, ne propunem să evidențiem modalități de motivare intrinsecă a elevilor prin dezvoltarea unei relații optime cu elevii și prin aplicarea unor metode moderne și interactive de predare. În acest scop, ne propunem să concepem un instrument de evaluare a motivației și sa realizăm un studiu comparativ între elevii a două licee din orașul nostru.
Metoda
Chestionarul Motivarea elevilor pentru învățare a fost conceput pornind de la aplicarea unui test elevilor în care ei au alcătuit o listă de 10 motive care îi motivează în procesul de învățare. După confruntarea listelor, am ordonat motivele în funcție de frecvența cu care au apărut pe listele elevilor. Apoi, am alcătuit o nouă listă pe baza teoriei lui Ausubel și Robinson, care propun un model de analiză a trei componente a motivației în mediul școlar: impulsul cognitiv, trebuinţa afirmării puternice a eului, trebuinţa de afiliere. Acest chestionar a fost verificat în programul SPSS și selectat noul instrument de lucru.
În cea de-a doua fază, am realizat un studiu comparativ între elevii a două licee din Curtea de Argeș, pornind de la ipoteza că elevii care au rezultate mai bune la învățătură sunt mai motivați pentru învățare.
Descrierea testului
Impulsul cognitiv se referă la nevoia de cunoaștere, de aprofundare a unui domeniu din curiozitate, din dorința de a acumula cunoștințe și a le aplica în rezolvarea de probleme. Exemple de itemi care privesc această nevoie: Vreau să înțeleg foarte bine ceea ce îmi comunică profesorul la materia preferată. Mă simt atras să descopăr lucruri noi prin experimente sau proiecte. Învăț pentru a cunoște mai mult într-un domeniu de interes pentru mine.
Trebuința afirmării eului vizează imaginea pe care elevul o poate avea în cadrul grupului care-i asigură un anumit statut și afectează nivelul stimei de sine. Competența la care poate ajunge un elev este definitorie pentru traseul lui ulterior, conferindu-i încredere în propriile lui forțe. Astfel se formează o previziune cu privire la nivelul de aspirație spre care tinde fiecare individ. Exemple de itemi care corespund aceastei nevoi: Sunt în stare să fac față nivelului așteptărilor profesorului. Sunt încurajat să învăț mai bine când obțin un rezultat bun. Atunci când îndeplinesc o sarcină cu succes, mă simt încurajat să învăț mai mult. Simt că sunt respectat mai mult de colegi atunci când răspund bine la ore.
Trebuința de afiliere constă nevoia de a relaționa și a fi acceptat într-un anumit anturaj. Astfel, pe baza relației bune cu un profesor, elevul este stimulat să răspundă pozitiv așteptărilor acestuia și să-și folosească potențialul la maximum. Exemple de itemi care vizează această nevoie: Mă simt provocat de activitățile de învățare interactive (ex. jocuri didactice). Îmi face plăcere să lucrez în ehipă la un proiect școlar. Mă simt atașat de unii profesori și nu doresc să-i dezamăgesc. Mă simt apreciat și acceptat atunci când depun efort pentru a învăța.
Conform legii Yerkes-Dodson, creşterea performanţei este proporţională cu intensitatea motivaţiei numai până la un anumit grad, ceea ce denotă faptul că trebuie să existe un echilibru între potențialul elevului și intensitatea motivării. Nivelul optim al motivării este o caracteristică ce ține în mare măsură de profesor, variind în funcție de particularitățile fiecărui elev și gradul de dificultate a sarcinii. Exemplu de item de acest fel – Am tendința de a persevera în îndeplinirea unei sarcini rezonabile pe care o pot îndeplini.
Analiza de itemi
Am introdus datele pentru variabila motivare a fiecărui participant la cercetare cu răspunsurile la cei 18 itemi. Corelând itemii cu scorul final, am observat că itemul m 16 corelează foarte slab, ceea ce a dus la eliminarea lui. În acest caz, scorul Alpha Cronbach a crescut ușor de la 0,842 la 0,848. Varinta finală a testului cuprinde 17 itemi cotați pe scală Likert de la 1 la 5 după cum urmează: 1 – deloc, 2 – rareori, 3 – uneori, 4 – adesea, 5 – foarte des. Indicele de consistență internă al testului, respectiv scorul Alpha Cronbach de 0,848, confirmă fidelitatea lui.
Validitate
Pentru a valida testul, am aplicat un raționament logic care indică legătură de cauzalitate între motivația elevilor pentru învățare și rezultatele lor. Am introdus o nouă variabilă pentru note pe care le-am înregistrat din cataloage. Pentru a verifica forța asocierii dintre cele două variabile, am calculat în SPSS coeficientul de corelație Pearson r, precum și probabilitatea aferentă acestuia (p), după cum se poate observa din tabelul 3.
SPSS ne semnalează că rezultatul corelării este semnificativ din punct de vedere statistic ( Sig. ≤ 0,05). Acest rezultat indică faptul că se respinge ipoteza de nul și se acceptă ipoteza conform căreia există o legătură între cele două variabile – motivația pentru învățare și rezultatele obținute de fiecare subiect la materia respectivă. Forța asocierii între cele două variabile este relevată de coeficientul de corelație Pearson care este 0,60, ceea ce semnifică o corelație destul de puternică. Asocierea este una directă, așa cum ne așteptam.
Etalonarea testului
În vederea etalonării chestionarului Motivația învățării am aplicat 101 chestionare la două licee – la 63 de elevi ai Colegiului Național „Vlaicu Vodă” și respectiv, 138 de elevi ai Liceului Tehnologic Forestier, Curtea de Argeș.
Scorul global pe fiecare scală a fost realizat prin însumarea tuturor valorilor obținute.
În faza următoare, am verificat dacă scorurile totale sunt sau nu normal distribuite.
Observând că scorurile sunt normal distribuite, vom întocmi etalonul, plecând de la media și abaterea standard. Media m=67,98 și abaterea standard = 8,80. Etalonul se va construi adăugând și scăzând la medie câte o abatere standard.
Interpretarea datelor
La testul Motivarea elevilor pentru învățare, subiecții au obținut un scor minim de 37 și un maxim de 78, având media 60,5692 și abaterea standard de 8,874. Raportat la etalon, acest rezultat corespunde unui nivel mediu de motivare. Acest lucru se explică prin faptul că liceul acesta atrage elevi destul de slabi motivați pe linia motivării deoarece majoritatea elevilor nu au reușit la examenul de admitere la colegiul din localitate. Rezultatele demonstrează eficiența profesorilor care lucrează cu această categorie de elevi.
Motivarea elevilor este un proces care ține de mulți alți factori cum ar fi nivelul socio-cultural în care trăiesc, nivelul de cunoștințe generale la care au ajuns în prezent, expectanța părinților. Fiind un factor complex care ține de atât de multe aspecte ale vieții, motivarea elevilor este o adevărată provocare.
Astfel, cu toate că motivarea din impuls cognitiv este destul de scăzută așa cum se dovedește a fi în practică, nevoia de afirmare a eului, precum și nevoia relațională se ar putea fi factori care să-i atragă pe elevi să învețe mai mult. Având în vedere că vârsta subiecților care au participat la acest studiu este de 15-16 ani, perioadă în care imaginea de sine este în formare, considerăm că trebuința de afirmare a eului este destul de mare. Trebuința afirmării eului vizează imaginea pe care elevul și-o formează în cadrul grupului și care-i asigură un anumit statut. Abilitățile pe care și le formează le oferă elevilor încredere în propriile puteri și vor descrie traiectoria pe care o vor parcurge în viitor cu privire la competența profesională.
Dacă luăm în considerare variabila vârstei de 15-16 ani, putem afirma că trebuința de afiliere este foarte importantă. Astfel, relația cu părinții și cu profesorii trece pe în plan secund, în timp ce relația cu prietenii și colegii este pe primul loc. Se presupune că un elev care se remarcă într-un anumit domeniu este mai bine văzut și acceptat într-un grup.
Pe de altă parte, lucrul în echipă este motivațional deoarece fiecare participant la un proiect, spre exemplu, se simte util și satisfăcut de a fi o parte activă a grupului. De asemenea, nivelul așteptărilor profesorului trebuie fie în rezonanță cu potențialul fiecărui elev pentru că intensitatea motivării elevilor este direct proporțională cu dificultatea sarcinii pe care o au de îndeplinit.
Bibliografie:
Ausubel, D.P., Robinson, F.G., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică și pedagogică, Bucureşti, 1981.
Pâinișoară, Georgeta și Ion- Ovidiu, Motivarea eficientă, București, Editura Polirom, 2010.
Roşca, Al., Motivele acţiunilor umane. Studiu de psihologie dinamică, Editura Institutului de Psihologie a Universităţii din Cluj, Sibiu, 1943.
Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2004.