Calitatea vieţii sau „life satisfaction” depinde în mare măsură de satisfacţia în muncă, cu atât mai mult într-o perioadă de tranziţie economică, în care timpul acordat sarcinilor de serviciu vine să surclaseze timpul acordat nevoilor personale. Articolul de faţă îşi propune să evidenţieze amănunte referitoare la studiul relaţiei dintre nivelul satisfacţiei profesionale şi relaţii interpersonale, comunicarea interpersonală, motivaţia, stilurile de conducere în două organizaţii.
Organizaţiile alese pentru studiu au fost 2 licee cu profile diferite: teoretic şi tehnologic. În cercetare au fost incluse 100 persoane, cadre didactice (23 de bărbaţi şi 77 de femei), cu vârsta cuprinsă între 32 şi 58 ani (media de vârstă 45 ani).
Au fost aplicate două chestionare (Chestionarul privind Climatul Organizațional și Chestionarul privind Satisfacția în Muncă), variabilele vizate fiind satisfacţia în muncă, motivaţia, relaţiile, comunicarea şi conducerea, factori ai climatului organizaţional.
Scopul, obiectivele şi ipotezele cercetării
Scopul investigației este de a evidenția legătura dintre climatul organizațional și satisfacția în muncă atât în mediul educațional teoretic, cât și tehnologic. Această cercetare și-a propus ca obiectiv evidenţierea relaţiei dintre caracteristici ale climatului organizaţional şi gradul de satisfacţie în muncă în cadrul a două organizaţii – licee cu profiluri educaţionale diferite: teoretic și tehnologic. Prin lucrarea de faţă ne-am propunem să evidenţiem în ce măsură diferite aspecte ale climatului organizaţional se asociază cu diferite aspecte ale satisfacţiei în muncă, în cadrul a două medii de muncă diferite, din două organizaţii.
Ȋn urma documentarii şi prelucrării statistice a datelor, am formulat următoarele ipoteze specifice:
1. Cu cât creşte nivelul de calitate al relaţiilor dintre angajaţi, cu atât creşte şi nivelul de satisfacţie generală în muncă.
2. Cu cât este mai crescut nivelul de motivare al angajaţilor, cu atât nivelul satisfacţiei generale în muncă creşte şi el.
3. Cu cât stilul de conducere al organizaţiei este mai eficient, cu atât creşte şi nivelul de satisfacţie generală în muncă al angajaţilor.
În prelucrarea datelor, s-a folosit programul SPSS (versiunea 2.0), s-au utilizat datele descriptive și de frecvență.
Variabile:
- Climatul organizațional reprezintă nivelul de absorbție atât a factorilor interni, cât și a celor externi, fie ei obiectivi sau subiectivi, care au o importanță deosebită pentru grupul din cadrul organizației și care determină o dispoziție psihihică stabilă și generală la nivelul tuturor membrilor.
- Motivația este un amalgam de forțe și energii atât interioare cât și externe care declanșează și orientează comportamentul spre împlinirea unui scop.
- Conducerea reprezintă priceperea de organizare și administrare a elementelor organizaționale.
- Relațiile se referă la comunicarea şi colaborarea pe linie profesională, climat nonconflictual.
- Satisfacția în muncă este atitudinea afectivă pozitivă ca urmare a percepției asupra muncii sau a climatului organizațional.
Analiza şi interpretarea datelor
Pentru verificarea ipotezei specifice „cu cât creşte nivelul de calitate al relaţiilor dintre angajaţi, cu atât creşte şi nivelul de satisfacţie generală în muncă”, am folosit programul SPSS pentru corelațiile celor două variabile (relațiile și satisfacția generală în muncă) în mediul educațional tehnologic. Se observă o slabă corelație între calitatea relațiilor dintre angajați (aspectele vizate fiind comunicarea și colaborarea profesională, climatul nonconflictual) și satisfacția generală în muncă, coeficientul Pearson fiind -0,13, iar Sig. 0,931. Pragul de semnificție nu se regăsește în parametrii cătați de noi. Practic, variabilele nu se influențează, confirmându-se în acest caz ipoteza nulă.
Rezultatele corelațiilor dintre cele două variabile (nivelul de motivare al angajaților și satisfacția generală în muncă) pentru verificarea ipotezei specifice: cu cât este mai crescut nivelul de motivare al angajaților, cu atât nivelul satisfacţiei generale în muncă creşte şi el, în mediul educațional tehnologic:
„Motivația” este corelată la nivel 0,342 cu scorul obținut de subiecți pentru variabila „satisfacția în muncă”, p<0,01, ceea ce indică o corelație pozitivă, moderată între cele două variabile: climatul motivațional existent în mediul educațional tehnologic și satisfacția generală în muncă.
Cum cele două variabile se influențează reciproc, putem concluziona faptul că, în cadrul mediului educațional tehnologic, cu cât gradul de satisfacție generală asupra muncii este mai mare, cu atât motivația stimulativă a cadrelor didactice crește. Cu alte cuvinte, există o mare probabilitate ca angajații să-și interiorizeze scopurile și obiectivele instituției, dezvoltându-se în acest fel motivația intrinsecă, cu consecințe pozitive atât asupra planului personal, cât și instituțional.
Analiza datelor a confirmat ipoteza potrivit căreia există o corelaţie pozitivă moderată între nivelul de motivare al angajaţilor şi nivelul global al satisfacţiei în muncă în mediul educaţional tehnologic.
În urma prelucrării statistice a corelației dintre variabilele „percepția asupra eficienței stilulului de conducere” și „satisfacția generală în muncă” în mediul educațional tehnologic, pentru verificarea ipotezei specfice: cu cât stilul de conducere al organizaţiei este perceput mai eficient, cu atât creşte şi nivelul de satisfacţie generală în muncă al angajaţilor, se observă o slabă corelație între percepția asupra eficienței stilului de conducere (aspectele vizate fiind sprijinirea performanței individuale și colective, asigurarea condițiilor pentru eficiență) și satisfacția generală în muncă, coeficientul Pearson fiind 0,237, iar Sig. 0,098. Practic, variabilele nu se influențează, confirmându-se în acest caz ipoteza nulă.
Bibliografie
1. Avram, E., Cooper C., (2008), Psihologie organizaţional-managerială, tendinţe actuale, Ed. Polirom, Iasi
2. Bogáthy, Z., (2004), Manual de psihologia muncii şi organizaţională, Ed. Polirom, Iasi
3. Bogáthy, Z., (2007), Manual de tehnici și metode în psihologia muncii și organizațională, Ed. Polirom, Iași
4. Chirica, S., (1996), Psihologie organizationala. Metode de diagnoza si interventie, Casa de editura si consultanta Studiul Organizarii, Bucuresti
5. Cristea, D., (1984), Structurile psihosociale ale grupului şi eficienţa acţiunii, Ed. Academiei, Bucuresti
6. Druţă, F., (1999), Motivaţia economică, Ed. Economică, Bucureşti
7. Fodor, I., D. (2009), Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere, Ed. Lumen, Iași
8. Lieury, A. (1990), Manual de psihologie generală, Ed. Antet, Bucureşti
9. Maneș, S. (2008), 83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor, Ed. Polirom, Iași
10. Mucchielli, A., (2003), Comunicarea în instituții şi organizaţii, Ed. Polirom, Iași
11. Pânișoară, I.O., (2004), Comunicarea eficientă. Metode de interacțiune educațională, Ed. Polirom, Iași
12. Rotaru, A., Prodan, A., (1998), Managementul resurselor umane, Ed. Sedcom Libris, Iaşi
13. Saal, E., Knight, P., (1988), Industrial/Organizational Psychology, Science and Practice, California Brooks/Cole Publishing
14. Spânoiu, G.,(1971), Relaţiile umane în grupele de muncă industrială, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti
15. Stan, E., (2004), Contribuţia climatului organizational în optimizarea eficacităţii managementului organizaţiilor sportive, revista Ştiinţa sportului, Bucureşti
16. Şofîlca, D.,( 2008), Motivarea subordonaţilor pentru îndeplinirea misiunii, rev. RFT, nr. 3/, Bucuresti
17. Ticu, C.,( 2004), Evaluarea psihologică a personalului, Ed. Polirom, Iaşi
18. Zamfir, C., (1980), Dezvoltarea umană a întreprinderii, Ed. Academiei, Bucureşti
19. Zamfir, C., Vlăsceanu, L.,(1998), Dicţionar de sociologie, Ed. Babei, Bucureşti
20. Zamfir, C.,(1984), Indicatori şi surse de calitate a vieţii, Ed. Politica, Bucureşti
21. Zamfir, C., (1984), Indicatori şi surse de variaţie a calităţii vieţii, Ed. Academiei RSR, Bucureşti
22. Zlate, M., (2007), Psihologie Organizaţională şi Managementul Resurselor Umane, vol I, Ed. Polirom, Iaşi
23. Zlate, M., (2007), Psihologie Organizaţională şi Managementul Resurselor Umane, vol II, Ed. Polirom, Iaşi
24. University of Rotterdam, www/psych.uiuc.edu, accesat la 25.06.2017.