Strategii și metode folosite în activitățile de integrare a copiilor cu cerințe educative speciale în societate

Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa şcolii, având ca obiectiv schimbarea atitudinii faţă de fiecare elev care poate avea la un moment dat dificultăţi de învăţare.

“Educaţia reprezintă, pentru orice societate, vectorul dezvoltării durabile. Dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivității prin formare iniţială şi continuă, pentru o piaţă a muncii flexibilă şi globalizată, reprezintă obiectivele majore ale programului de guvernare.”

Elevii au nevoie de activităţi remediale datorită nivelului socio-economic scăzut; accesului redus la surse de informare; lipsei de educaţie a părinţilor care nu sunt în măsură să-i ajute şi manifestă expectanţe scăzute faţă de reuşita copiilor; lipsei părinţilor, plecaţi în alte ţări, copiii fiind lăsaţi în grija unor bunici, mătuşi; rudelor care manifestă dezinteres pentru rezultate şi performanţe şcolare; riscului mare de eşec şcolar.

Scopul organizării activităţilor remediale este acela de a stimula finalizarea învățământului obligatoriu (prevenirea abandonului școlar) şi îmbunătățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate.

În aceste ore, elevii sunt sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie plastică sau jocuri distractive, cu scop educativ indirect.

  • Implicarea tinerilor în acte de violenţă este o problemă răspândită în fiecare şcoală şi în vecinătea acesteia, fiind influenţată de rasă, religie şi gen biologic.
  • Sentimentele de frustrare şi disperare au devenit o problemă printre educatori şi alţi adulţi direct implicaţi în raporturile cu tinerii.
  • Aceşti indivizi sunt adeseori depăşiţi de elevii ostili, agresivi şi violenţi. Unul din cinci profesori poate cita incidente verbale sau ameninţãri fizice primite de la elevi.
  • Agresiunea fizică şi intimidarea sunt adesea prima reacţie a tânărului când are probleme sau dezacorduri.

Pentru a se obţine rezultate cât mai bune, este necesară diversificarea strategiilor de predare în funcţie de stilul individual de învăţare al elevului şi să folosirea de material didactic adecvat:

  • Planșe cu imagini pentru a se dezvolta limbajul. Imaginile trebuie să fie punct de plecare pentru discuții frontale, care să dezvolte atenția şi creativitatea.
  • Material distributiv. Elevii pot alcătui mici texte, oral sau scris. Materialul se poate folosi şi pentru munca în echipe, grupuri mici care favorizează interacțiunea elevului cu colegii săi.
  • Calculatorul îi ajuta pe elevi să vadă ceea ce nu pot vedea în mediul lor obișnuit de viața (prezentări Power Point), jocurile pot fi folosite în oricare secvența a lecției: pentru fixarea cunoștințelor, pentru reactualizarea lor, pentru predare.
  • Folosirea situațiilor de joc în învăţare, jocurile de rol, dramatizarea, folosirea povestirilor cu nume de elevi din clasa sau cu situații prin care au trecut elevii. Jocul stimulează funcțiile intelectuale, modelează procesele afectiv – motivaționale. Prin intermediul jocului elevul se simte responsabil de rezolvarea problemei impuse de joc. Elevul își asuma roluri luate, fie din viața cotidiana, fie din povesti. Jocurile de rol sunt numeroase şi vizează învăţarea diferitelor conținuturi mult mai ușor.
  • Interdisciplinaritatea: descoperirea unei maniere originale de a aborda un subiect comun pentru a crea conexiuni posibile şi necesare în vederea atingerii scopului propus, îmbinarea metodelor folosite la celelalte materii.
  • Lucrul în grup oferă o gama larga de interrelații care sprijină învăţarea şi evidențiază rolul social al acesteia.
  • Folosirea metodelor interactive: brainstorming, jurnalul cu dubla intrare, ciorchinele, cubul, eseul de cinci minute (se poate cere elevilor să alcătuiască un text de 4-5 propoziții prin care să-şi convingă prietenul să citească un anumit text).
  • Rezolvarea creativă a conflictelor din clasă;
  • Colaborarea cu familia – am menționat mai sus ca mama sprijină intervenția. Strategii pentru creșterea stimei de sine şi a încrederii în propria eficientă sunt: profesorul furnizează elevilor un feed-back pozitiv asupra reușitelor lor și-i obișnuiesc să facă atribuiri interne ale succeselor.

În ce priveşte strategiile abordate pentru construirea unei relaţii cât mai apropiate cu elevii, dar şi eficiente în acelaşi timp, trebuie să ţinem cont de următorii parametri:

  • Prioritate pentru sporirea capacităţii de socializare;
  • Crearea motivaţiei şi menţinerea fluxului motivaţional prin cerinţe didactice adaptate cu evaluare şi autoevaluare obiectivă şi imediată;
  • Mesaj personalizat şi atitudine empatică pentru o comunicare reală;
  • Flexibilitate în designul activităţilor de învăţare;
  • Învăţarea centrată pe elev (acceptarea unor dorinţe şi propuneri, încurajarea iniţiativei personale, descoperirea şi dezvoltarea unor aptitudini)
  • Pentru a dezvolta motivaţia învăţării şi a evita rutina şi oboseala s-au conceput activităţi care se pliază pe tipurile de inteligentă predominantă (centre de interes tip STEP BY STEP)
  • Pe parcursul fiecărei activităţi s-a insistat pe încurajarea permanentă a progresului, acordarea de recompense simbolice, responsabilizarea tuturor elevilor.

Cum se mărește eficienţa activităţilor de remediere?

  • Diversitatea, accesibilitatea şi estetica materialului didactic prezentat;
  • Cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru;
  • Aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei sociale;•
  • Percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de remediere;
  • Implicarea mediatorului şcolar în buna desfăşurare a activităţii de educaţie remedială;
  • Prin activitățile de remediere se schimba modul de gândire şi de percepție al cadrelor didactice care s-au implicat în program, legat de actul educațional din interiorul şi exteriorul scolii. Alături de profesorii implicaţi efectiv au venit şi alţi colegi din scoală, ajungându-se astfel la schimbarea de mentalitate.

Resursele umane pe care trebuie să ne sprijinim sunt: elevul, colegii săi, mediatorul școlar si familia, în cazurile fericite în care aceasta este lângă copil.

În urma repetatelor întâlniri cu părinții elevilor implicați în activitatea de remediere, aceștia au înțeles ca rolul lor este să fie educatorii copilului lor, au învățat unde şi când se termina rolul de educator al părinților, să știe ca uneori şi ei au de învățat de la copilul lor, dar şi ca școala le este mereu aproape şi sprijin în formarea şi educarea copilului lor.

Bibliografie:
1. Sălăvăstru, Dorina, 2004, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004.
2. Verdier Pierre: “Noul ghid de bunăstare, a copilului,” Le Centurion, Paris, 2000.

Accesări: 302

Articole asemănătoare