La baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri care pot îmbrăca diferite forme – trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri, iar acestea susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini; aceasta este motivația. Benjamin Franklin a subliniat foarte bine acest proces prin afirmația că „motivația este atunci când visele se îmbracă în haine de lucru”. Studiile demonstrează că o educație de calitate nu poate avea loc în lipsa unui element esențial: motivația elevului. Un elev este motivat dacă el este atent la profesor, începe imediat să rezolve sarcina de lucru, adresează întrebări, oferă voluntar răspunsuri, pare fericit și dornic să se implice în activitatea propusă de profesor (Palmer, 2007). Noile cercetări au scos la iveală 5 ingrediente cheie care influențează creșterea nivelului de motivație pentru învățare: elevul, profesorul, conținutul, metode/ procedee și mediul (Williams, William, 2011, p. 1).
În cadrul acestui articol, voi aduce în atenția profesorilor câteva sugestii pentru a crește gradul de motivație a elevilor pentru învățare. Aceste sfaturi au fost elaborate de către cercetătoarelor americane Kaylene Williams și Caroline Williams.
ELEVUL – primul ingredient cheie
Pentru că rolul elevului este însemnat în procesul de educație, acesta trebuie privit ca fiind mai mult decât un simplu receptor de cunoștințe. La începutul procesului educațional, ei sunt precum niște „materii prime” pentru educație, iar la sfârșitul procesului devin „produse ale educației”. Mai mult decât atât, elevii trebuie priviți ca „membri cheie ai forței de muncă implicați în crearea educației” (Lengnick-Hall, Sanders, 1997, p. 1335).
Gradul de motivație a elevului pentru învățare crește atunci când următorii factori sunt prezenți:
1. Motivația intrinsecă și extrinsecă – factorii motivaționali intrinseci includ implicare, curiozitate (profesorul poate cerceta mai mult despre interesele elevilor), provocare (studierea complexității unui subiect), interacțiunea socială (crearea de legături sociale); factorii motivaționali extrinseci includ conformismul (satisfacerea așteptărilor altcuiva), recunoaștere socială, concurența.
2. Diverși factori individuali și sociali: acești factori sunt în strânsă legătură cu motivația intrinsecă și extrinsecă. De exemplu, motivația intrinsecă poate fi afectată de argumentele pentru care ai ales o anumită școală, de așteptările personale cu privire la viitor, în timp ce motivația extrinsecă este afectată de factori precum atitudinea față de profesor, grupul de colegi, nivelul veniturilor, materiale didactice folosite, numărul de frați etc.
3. Ierarhia nevoilor (Piramida nevoilor, A. Maslow): profesorul trebuie să facă ceea ce este necesar pentru a sprijini elevul la un nivel cât mai ridicat de satisfacție a nevoilor astfel încât elevul să-și poată concentra atenția asupra învățării. Dacă unui elev îi este foame sau sete (nevoie primare), cu siguranță îi va veni greu să se concentreze pe învățare. De asemenea, dacă mediul este nesigur din punct de vedere fizic, mental,
sau emoțional (nevoi secundare) sau dacă profesorul este întotdeauna critic față de elev, atunci elevul probabil nu se va simți acceptat sau că aparține grupului de elevi (nevoi terțiare). Profesorul trebuie să fie atent chiar și cu nevoile de auto-realizare, să creeze oportunități și să încurajeze acești elevi.
4. Conștientizarea stării de bine: bunăstarea sau satisfacția vieții reprezintă gradul în care un un elev este mulțumit cu viața lui, inclusiv în ceea ce privește micile plăceri din activitățile de zi cu zi, sensul vieții, gradul de atingere a obiectivelor propuse, starea de spirit, sănătatea, securitatea financiară și interacțiunile sociale. Pentru a crește satisfacția cu experiența de învățare, dar și performanța, acești factori de bunăstare trebuie să fie extrapolați în sala de clasă deoarece, deși nu țin de calitatea actului educațional, ei afectează negativ motivația elevilor, nivelul orei de curs, așteptările elevilor. (Duffy și Ketchard, 1998) Profesorii vor trebui să fie plini de compasiune și chiar să sprijine personal îmbunătățirea condițiilor de viață ale elevilor, condiții care ies la suprafață în procesul de educație. (Williams, Williams, 2011)
5. Utilizarea eficientă a energiei și concentrării: învățarea de către elevi a unor metode prin care să fie productivi, dar în același timp să își păstreze energia și concentrarea. Elevii trebuie antrenați să obțină cele mai bune rezultate într-un timp cât mai scurt. Fiecare individ va fi, în cele din urmă, obligat să devină un maestru al concentrării și al utilizării abilităților sale, cum ar fi conservarea și regenerarea energiei personale. Această temă de eficiență ar trebui să vină în ajutorul elevului la școală, dar și în viața sa, dar și a cetățenilor la nivel mondial. (Williams, Williams, 2011)
6. Conexiune intenționată cu munca: motivația ce se naște ca urmare a conectării cu munca ca sursă de auto-exprimare, explorare și creativitate susținută. Această motivație vine din obiective noi care apar ca urmare a interacțiunii cu un context nou, semnificativ. Astfel, elevii descoperă propriile recompense prin stăpânirea noilor provocări și aducând contribuții unice. Pentru a stimula o astfel de motivație, profesorii trebuie să creeze varietate în procesul de predare. (Lengnick-Hall și Sanders, 1997)
7. Competența de a vorbi în public: frica de a vorbi în public este o fobie răspândită la majoritatea oamenilor. Exersarea vorbitului în public îi va învăța pe elevi cum să-și înfrunte cele mai mari frici, primind în schimb încredere și motivație.
8. Timp pentru învățat și deprinderi de învățare: capacitatea de concentrate, timpul dedicat învățării, dar și deprinderile de învățare, au impact asupra performanței școlare.
9. Prezența la orele de curs: există o legătură directă între performanța școlară și prezența la școală. Lipsa de la orele de curs poate conduce la concluzia că elevul semnalează dificultăți în a face față conținutului predat. (Moore, Armstrong, Pearson, 2008)
10. Plan educațional pe termen lung: dezvoltarea unui plan educațional pe termen lung îi va ajuta pe elevi să prețuiască educația și să profite de ea. Acest plan ar trebui, de asemenea, să contribuie la creșterea încrederii și să reducă frica de necunoscut. Acest plan este și mai eficient atunci când este actualizat continuu și cuprinde tranziția de la educație la carieră. Crearea unei viziuni despre vârsta adultă și despre cine vor să devină îi responsabilizează. Acest proces de planificare poate da posibilitatea elevilor să vadă legătura dintre școală și muncă. În cele din urmă, îi pregătește pentru o viață de muncă productivă și învățare continuă. (Dedmond, 2009)
Concluzii
Ingredientele care construiesc motivația pentru învățare a elevului sunt în strânsă legătură, ceea ce face sarcina profesorului dificilă, dar nu imposibilă. Profesorii își pot analiza propriile strategii la care recurg pentru a motiva elevii, iar cele care nu aduc rezultate, pot fi abandonate în favoarea utilizării altora. Să nu uităm că profesorii „grozavi” reușesc să facă și elevii să simtă că pot deveni și ei „grozavi”. (Mark Twain)
Bibliografie
1. Williams, K., & Williams, C. (2011). Five key ingredients for improving motivation. Research in Higher Education Journal, 11.
2. Adkins-Coleman, T. A. (2010). “I’m Not Afraid to Come into Your World”: Case Studies of Teachers Facilitating Engagement in Urban High School English Classrooms. TheJournal of Negro Education, 79(1), 41-53.
3. Lengnick-Hall, C. and Sanders, M. (1997). Designing Effective Learning Systems for Management Education. Academy of Management Journal, 40(6), 1334-1368.
4. Maslow, A. (1943). A Theory of Human Motivation. Psychological Review, 50, 370-396.
5. Montalvo, G. P. (1998). Pleasing the Teacher. Dissertation Abstracts International Section A: Humanities & Social Sciences, 58(8-A), February, 3002.
6. Moore, S., Armstrong, C. and Pearson, J. (2008).
7. Palmer, D. (2007). What Is the Best Way to Motivate Students in Science? Teaching Science-The Journal of the Australian Science Teachers Association, 53(1), 38-42.
* * *
A se vedea și: