Stories with Story Jumper este un proiect eTwinning generos, simplu de lucrat, ofertant, pe care l-am fondat în anul 2020-2021 început de septembrie, chiar august 2020 (dacă iau în considerare efortul de creare, invitare de parteneri, instruirea echipei de proiect, mai ales că și-au dorit să facem planuri înainte de întâlnirea cu copiii aflați în vacanță).
Jurnalul acestui proiect dovedește pofta de muncă și „entuziasmul eTwinning” al partenerilor de proiect, extrem de harnici și organizați. De asemenea am avut satisfacția fondatorului care împarte sarcinile în echipa de proiect dar nu mai trebuie să facă aproape nimic din aspectele organizatorice, pentru că toată lumea știa ce e de făcut.
- construirea și umplerea cu conținut a paginilor
- așezarea în jurnalul proiectelor a tuturor acțiunilor din demersul didactic și personal, referitor la scopurile proiectului
- organizarea cuprinsului
- munca pe materiale și exemple de urmat în abordarea digitală
- prezentarea școlii, a claselor de elevi și a acordurilor semnate de părinți
- crearea instrumentelor pentru colaborarea între școli
- inițierea chestionarelor, a sondajelor de opinie pentru închegarea comunicării cu familiile și integrarea lor în derularea proiectului (de asemenea, în online, absența resurselor sau Internetul deficitar condiționează participarea, chiar dacă intenția există).
Am întâmpinat foarte puține probleme în ce privește „imitația pe aspectul digital”, prin aceasta înțelegând direcționarea ca fondator a abordării instrumentelor de tip web 2.0, partenerii dovedind un „mimetism” exprimat în folosirea, în mod automat, a instrumentelor propuse de mine în jurnalul de proiect. Au adăugat, fără să propun:
- grupul de whatsapp
- grupul de Facebook
- blogul Stories with Story Jumper
Toate bune, „legally correct” veți spune, proiectul acoperă toate criteriile obligatorii pentru a fi apreciat de BNA România eTwinning ca fiind „de calitate”. Da, mai puțin integrarea în curriculum la clasă. Peste tot în produsele activității, copii cu creioane în mâini, stilouri, poze nu neapărat făcute de copii, prelucrate perfect în manieră digitală. Am interpretat repede pozitiv gestul, eu nefiind un fondator rigid nici în sarcinile asumate de partenerii de proiect, nici în „interpretarea” planului de proiect, ba dimpotrivă. Am cerut, totuși, explicații despre aplicarea la clasă, din punctul meu de vedere esențială. Mi s-a răspuns că vârsta elevilor este de 7 ani. Mi-am amintit de anul 2016 în care actuala mea generație avea mai puțini de 7 ani, elevii de pregătitoare aveau inițieri în videoproiectare (pe competența digitală), iar serbarea de Crăciun a fost realizată cu o „carte digitală” (creată împreună cu copiii – Șablonul ABC Story Jumper), având ca punct de pornire literele însușite până atunci de copii. În fundalul serbării, un „cititor” răsfoia cartea. Dar mi-am adus aminte de toate încercările copiilor mei „pregătitori” în următoarele aplicații:
- create a graph online
- Kizoa movie-maker
- Canva
- PosterMyWall
- WordArt
- Padlet
Aveam „fotografii” clasei și cei care se ocupau, pe rând, cu „laptopul” din clasă: îl deschideau, salvau documente copiau și accesau un link, făceau o căutare pe Google sau intrau pe Wikipedia. Erau asumări responsabile pentru un proiect eTwinning căruia nu i s-a acordat certificatul de calitate de către evaluatori, dar acesta nu este un manifest de revoltă. Era multă inițiere și familiarizare digitală, fără neglijarea abordărilor clasice, într-o conviețuire curriculară perfectă, prin abordarea unor strategii bine gândite de integrare curriculară a proiectului. Toate acestea pe fondul unei dezaprobări generale și pe fondul incompetențelor „pașalâcurilor” locale, care, în loc să ofere „îndrumare și control” se căzneau să rostească „eTwinning” și deplângeau „soarta copilului obligat să suporte influența nefastă a mediului școlar digital”. Copilul – ce să vezi – etwinner înfocat, perfect de acord să folosească taste, butoane, aplicații, căci magicul stilou s-a dovedit necunoscător al profilului generației actuale: digitală, ageră, curioasă… digitală.
Sentimentele pe care le-am avut când mi-am „certat colegii” de proiect – comportamentul era destul de unanim, ei fiind colegi în aceeași instituție – pentru lipsa ideilor de integrare curriculară, a intenției de dezvoltare a competențelor digitale ale elevilor, a fost asemănător cu cel al fetiței căreia Grinch i-a luat bradul, dar, mai mult, a fost sentimentul acela, de Grinch care a furat „spiritul etwinning”. Să fie vorba doar de cei mari ? Am văzut foarte multe proiecte unde „actorii principali” erau profesorii. Să fie oare vorba doar de „progresul digital” al adultului? Și dacă da, de ce ? Refuz să accept asta, chiar dacă beneficiarul final este copilul: are acces la toate produsele comune ale proiectului. Să fie vorba de o „lucrare la nivel înalt”, copilul are și el câștigul lui dar nu e obligatorie participarea digitală directă, el poate fi un „spectator eTwinning”?
Refuz să cred că din nou copilul este așezat după criterii, dosare, titluri, toate aparținând lumii adultului. Și, brusc, adultul-dascăl arată ca Grinch…
Sunt proiecte foarte reușite care au ca scop dezvoltarea profesională a dascălilor; pandemia a creat contextul pentru schimbări extrem de utile despre strategiile în online: Voki, ChatterPIX, Worldwall, Puzzle online, Make a poll online… Story Jumper este, între ele, pe gustul copiilor. Șabloanele Story Jumper aduc farmec orelor de limbă română cu specific de creare de texte, dar poate fi folosit cu succes, colaborativ, și la alte discipline:
- Geografie – Atlas cu hărți create de copii
- AVAP – Album de artă digital cu lucrările copiilor
- Istorie – Album de vacanță (Unde am fost în vacanță)
- LLR – Basmul nostru cu Prâslea
“Get your students digitalized!” a fost invitația care a pornit șirul experiențelor elevilor în plan digital. Au început să curgă:
- flyere pentru alegerea unui personaj central
- carduri motivaționale pentru erou
- grafice întocmite în urma sondajelor de opinie
- personaje de basme care „vorbesc”
- fire epice de povești propuse „digital”
Cunoaștem cu toții finalul lecturii lui Dr. Seuss și sunt optimistă în ce privește momentul de închidere a proiectului , de „lucru dus la capăt împreună cu copiii”.
Nu despre ei este vorba? Nu ei sunt actorii principali în „atmosfera eTwinning? Nu ei trebuie să aibă alt sentiment în școala online? Nu ei trebuie să creeze, să emită idei, să realizeze etc.? Nu este pentru ei educația digitală? Noi nu trebuie decât să oferim contextul (platforma, un proiect bun, colaboratorii din alte țări), etwinnerii cei mici dovedesc priceperi și dexterități neașteptate, după momentul de „predare” a instrumentului meu propus.
Partenerii de proiect au înțeles dorința mea. Nu mă interesează nici măcar că nu prea era în calculele lor, nici că au adeziuni la tânguiri de lebede rănite despre generația ruptă în bucăți de tehnologie, căci sursele sunt personaje rezistente la nou și la progres, cu grave lacune în ce privește formarea pe tehnici și platforme digitale, adică incompetenți în școala online care nu au chef să se adapteze (prin muncă multă, evident) timpurilor. Nici nu exclud în munca mea demersul didactic bazat pe metode clasice ca exercițiul sau expunerea. Dar vremurile nu ne întreabă, și nici platforma eTwinning nu te lasă să alegi, alegerea a fost făcută în momentul intrării într-un astfel de proiect. De altfel, s-a dovedit, micii etwinneri ai clasei mele au intrat mult mai „lin” în rigorile școlii online, lucru pe care îl datorez „spiritului eTwinning”, adică familiarizării din clasa pregătitoare cu taste, butoane, poze, salvări, selecții, prelucrări, trimiteri, accesări etc.
Ca o concluzie, în proiectul meu Grinch „s-a făcut băiat cuminte” – ar fi fost păcat să nu se întâmple așa, ca fondator n-aș fi permis altfel. Spiritul eTwinning mi s-a părut extraordinar încă din anul intrării mele pe platformă, anul 2014. Eu am grijă de el, căci fără elevi în centrul scopurilor noastre ca dascăli, școala este un nonsens, ca orice activitate educațională cu elevii unde rămân pe dinafară tocmai elevii.
Tu cum ai grijă de „spiritul eTwinning”?