Într-o societate în care există media din ce în ce mai rapide, profesorul are datoria să le păstreze elevilor atenția vie, așadar implicarea activă a elevilor în procesul de învățare prin cooperare îi obligă pe aceștia să iasă din rolul de simpli spectatori ai demonstrației oferite de către profesori, făcând parte din lumea pe care o învață. Reținem și din experiența noastră de elevi că implicarea și exercițiul au fost hotărâtoare în învățarea unor noi noțiuni ori achiziționarea unei abilități într-un anumit domeniu, după cum afirma și Blaise Pascal: „De obicei, suntem mai convinși de argumentele pe care le descoperim singuri decât de argumentele pe care ni le oferă alții”.
În ultimul timp, dată fiind realitatea socială, economică și familială actuală a elevilor prezenți în unitățile de învățământ tehnic, ne adresăm adesea întrebarea „Cum procedăm pentru a crește implicarea elevilor în procesul de învățare?” și de cele mai multe ori găsim răspuns în aplicarea strategiilor didactice de mai jos.
- Sporirea energiei ca stimulent al implicării, de exemplu prin jocuri: „Poate părea uluitor dar acea parte a creierului care procesează mișcarea este și partea creierului care procesează învățarea” spunea Jensen (2005, p.61). Trebuie ținut cont de faptul că acest tip de comportament al profesorului nu trebuie utilizat prea frecvent sau pentru un conținut care este doar tangențial, ci trebuie rezervat pentru acele situații care sunt esențiale pentru procesul de învățare.
- Utilizarea „sinelui’’ ca stimulent pentru implicarea elevilor în procesul de învățare prin cooperare, de pildă, din perspectiva unui sine-„mine”. Sinele-„eu” este un construct mai generalizat și include tot ce găsim interesant și valoros din punct de vedere personal pentru un elev, de exemplu în momentul în care profesorul de modul din specialitatea Turism și alimentație prezintă elevilor modul de concepere al organigramelor agențiilor de turism, astfel elevii vor avea ocazia să vorbească despre sine, mai în mod ideal, poate cere elevilor săi să se gândească la un lucru care îi interesează și care poate avea legătură cu această temă, astfel aflând mai multe despre fiecare elev în parte.
- Aplicarea unei presiuni moderate ca stimulent pentru implicarea elevilor în procesul de învățare prin cooperare, motivul fiind acela că un anumit grad de presiune îndreaptă atenția către sursa acestei presiuni, prin urmare se poate genera un nivel potrivit de presiune de exemplu atunci când elevii realizează că sunt șanse ca numele lor să fie strigat în cazul lucrului în echipă și să fie întrebați ceva, este foarte probabil că vor fi mai atenți dar și timpul necesar răspunsului la întrebare( răgazul ulterior întrebării puse de profesor, pauzele din timpul răspunsului, răgazul ulterior răspunsului dat de elev, răgazul profesorului, pauza de impact) le permite elevilor să se concentreze mai bine.
Considerăm că ceea ce ar trebui să urmărim noi, cadrele didactice, este proporția în care elevii sunt puși în situația de a primi „de-a gata” o informație în comparație cu procentul în care au ocazia să-și construiască propriile argumente relativ la informația/ abilitatea pe care trebuie să o învețe/ dezvolte/ practice. Oamenii tind să pună în practică mai ușor atitudinile izvorâte din experiența proprie (comparativ cu cele furnizate imediat, prin ascultarea unui mesaj din partea unei terțe persoane) cu atât mai mult elevii zilelor noastre care mereu urmăresc să fie originali, să aibă o personalitate cât mai bine conturată și structurată, din dorința de a se impune la nivel de grup, familie, societate- intenție bună de altfel atâta timp cât urmărește dezvoltarea lor profesională și personală.
Învățarea prin cooperare are beneficii de necontestat pentru elev, la toate nivelurile de dezvoltare, ei interacționând în cadrul grupului în ceea ce privește un nou conținut, ceea ce este de maximă importanță pentru elev, aceasta permițându-i să abordeze noul conținut din mai multe perspective, astfel că interacțiunea în cadrul grupului facilitează dezvoltarea cunoașterii creând în același timp și o conștientizare a faptului că aceste achiziții sunt greu de realizat în lipsa unei astfel de interacțiuni. Ca urmare, mărimea grupului va influența efectele învățării în grup, ceea ce presupune lucrul în grupe relativ mici (trei, patru sau cinci elevi pe grupă în funcție de scopul/ sarcina propusă). Important de remarcat este faptul că interacțiunile cooperante facilitează învățarea de proceduri complexe, elevii având ocazia să vadă cum procesează colegii lor informația și fiecare dintre ei observă cum reacționează colegii lor la modul în care prelucrează ei informația.
Pentru prelucrarea activă a informației, dat fiind faptul că scopul învățării pe grupuri este să intensifice procesarea de informație, se impune stabilirea unor reguli de operare pentru elevi, cum ar fi: să fie dispuși să își exprime punctul de vedere în cadrul discuției, să respecte opiniile interlocutorilor, să se asigure că au înțeles părerile expuse de ceilalți în timpul conversației, să fie dispuși să pună întrebări dacă nu au înțeles ceva, să fie dispuși să răspundă întrebărilor altor interlocutori din grup despre părerile lor etc. În calitate de manageri ai clasei, trebuie să le explicăm foarte clar elevilor aceste reguli. De pildă, la începutul anului școlar cadrul didactic îi va informa pe elevi că vor lucra foarte frecvent în grupuri. Dat fiind că scopul acestor grupuri este acela de a facilita înțelegerea de conținut nou, fiecare membru al grupului trebuie să fie pregătit să contribuie la conversație. Cadrul didactic le prezintă apoi elevilor regulile de operare, le oferă exemple, le spune elevilor să exerseze respectarea acestor reguli.
Învățarea cooperantă în grupuri poate fi utilizată într-o mulțime de situații de învățare cum ar fi activitățile ce implică comparația, clasificarea, metafora, analogia, identificarea erorilor logice, folosirea grupurilor de colaborare, având loc de obicei abia după ce elevii au avut posibilitatea să exerseze și singuri. Apoi, întâlnindu-se în grupuri mici ei vor avea ocazia de a vedea cât de corect sau acurat pot să execute activitățile practice, discutând între ei despre modalitățile în care au abordat exercițiile.
Un element de frustrare întâlnit la mulți profesori, elevi și părinți, în legătură cu învățarea prin cooperare, este acela că de multe ori elevii cei mai buni îndeplinesc cea mai mare parte a sarcinilor, în timp ce ceilalți doar se țin după ei. Pentru ca o grupare în vederea învățării prin cooperare să fie eficientă şi ca timpul disponibil al clasei să fie folosit în mod corespunzător, elevii trebuie să aibă responsabilități clare potrivit rolului fiecăruia, obiective ale grupului definite şi răspundere individuală.
Bibliografie
1. Marzano, J. Robert (2015), Arta și știința predării – un cadru cuprinzător pentru o instruire eficientă, Editura Trei, București
2. Jensen, E. (2005), Teaching with the brain in mind, Alexandria,VA:Association for Supervision and Curriculum Development
3. Ebbinghaus, H.(1987), Regarding a new application of performance testing and its use with school children. Journal of psyhology and Physiology, p.225-237.