Numărul de studii și proiecte dezvoltate pe tema gestionării continuității între ciclurile de școlaritate este foarte redus pe plan național și internațional. Programul START este un program centrat pe ameliorarea comportamentului adaptativ în etapa de tranziție școlară, care deschide perspective privind abordarea trecerii și a modalităților de predare-învățare-evaluare a conținuturilor, adresându-se școlilor interesate de nevoile propriilor elevi, care ȋsi doresc să implementeze programe de facilitare a tranziției de la un nivel de învățământ la altul.
Continuitatea între treptele de învățământ trebuie privită ca o armonizare a obiectivelor, resurselor, conținuturilor, formelor și mijloacelor de realizare, cât și a strategiilor didactice utilizate. După Păuna, A. C. (2010, p. 7), unul din principiile de bază a cărui respectare asigură, în bună măsură, nivelul randamentului școlar, îl constituie continuitatea în întreaga activitate educațională, în special la nivelul claselor „praguri” (clasele pregătitoare și a V-a).
Se impune astfel necesitatea implementării de programe educaționale care sa optimizeze tranziția de la grupa mare la clasa pregătitoare, care să amelioreze discontinuitățile constatate la nivelul obiectivelor, resurselor, conținuturilor, formelor și mijloacelor de realizare, cât și a strategiilor didactice utilizate. Este important de știut care este impactul unui astfel de program, dacă rezultatele obținute conduc pe termen scurt, respectiv pe termen lung, la performanța școlară și comportamentală ridicată, răspunzând la întrebări precum: Copiii sunt pregătiți pentru școală? Școala este pregătită pentru elevi? Familia este pregătită pentru școală?
Programul START se bazează pe etapizarea tranzițiilor școlare propusa de Galton, Gray si Ruddock (1999), tranziția școlară acoperind perioada de timp scursă de la inițierea pregătirii pentru trecerea de la un nivel de școlaritate la altul, până la integrarea cu succes a copilului în ciclul de învățământ respectiv. În acest interval, pot fi observate patru faze distincte in trecerea de la grădiniță la școală:
Pregătirea este o etapă importantă, deoarece acum se pot derula o serie de activități care să îi pregătească pe copii pentru ciclul primar. Adresate atât părinților, cât si copiilor, acestea au rolul de a-i informa in legătură cu natura specifică a învățământului primar și cu modificările survenite.
Transferul se referă la perioada de interacțiune directă a elevilor grupei mari cu noul mediu școlar în care se vor integra la terminarea grădiniței. Cele mai uzitate activități de transfer presupun vizite organizate ale copiilor/ părinților la instituția de învățământ avută în vedere.
Este și momentul oportun pentru a-i familiariza pe copii cu rutinele caracteristice învățământului primar.
Inducția, cea de-a treia fază, implică proiectarea și implementarea unor programe de orientare si consiliere a copiilor, menite să le ofere acestora sprijinul necesar in învățare, dar si o platformă de dialog pe marginea aspectelor sociale si personale care însoțesc “pragul de trecere”.
Consolidarea – pe măsură ce preșcolarii iau contact cu diverse programe de intervenție/ sprijin, pot fi concepute activități care să-i ajute in dobândirea si dezvoltarea unor competente metacognitive, esențiale in gestionarea eficientă a propriului proces de învățare.
Programul de intervenție formativă (START – School Transition And Resilience Training) a fost conceput ținând cont de aceste observații și urmărește sincron asistarea școlii în planificarea și implementarea unei strategii de prevenție primară, esențială pentru a construi apartenența la o comunitate și a promova starea de bine în rândul tuturor copiilor, aflați într-un stadiu de potențială vulnerabilitate și vizează următoarele două direcții principale de acțiune:
1. Desfășurarea programului de abilitare metodologică a cadrelor didactice privind armonizarea demersului curricular în grădiniţă /şcoală, structurat ca un modul de armonizare curriculară și metodologică a activităților din grădiniță și clasa pregătitoare (pe arii curriculare), care propune următoarele activități:
- Analiza comparativă a programelor școlare pentru grupa mare, respectiv clasa pregătitoare; continuitate și discontinuitate la nivelul obiectivelor, metodologiei, conținuturilor
- Sesiuni de formare pe tema abordării integrate a conținuturilor
- Sesiuni de formare pe tema strategiilor interactive de predare
- Work-shop-uri privind aprecierea progresului școlar și evaluarea școlară
- Interasistențe la colegii care predau la clasa pregătitoare
- Ateliere comune educatoare-învățătoare.
Antrenarea cadrelor didactice în activități de dezvoltare profesională este întotdeauna un demers constructiv. Programele de formare pot contribui și la optimizarea tranziției de la grădiniță la școală, prin prevenirea și depășirea dificultăților generate de lipsa unei unități curriculare la cele două niveluri de învățământ. Apelul la experiența profesională a unor experți în educație poate constitui un reper pentru cadrele didactice care nu cunosc bine ce se întâmplă la alte niveluri de învățământ (care preced sau succed nivelul la care lucrează) și care au nevoie de o organizare unitară a demersurilor curriculare. Privind din alt punct de vedere, felul în care decurg activitățile instructiv-educative, mai cu seamă în primele clase primare, poate determina o trecere mai lină de la regimul grădiniței la cel școlar. De aceea, am propus activități axate pe metode interactive, în care elevul să reunească factorul ludic cu cel de învățare cognitivă într-o manieră mult mai agreabilă. Prin metode interactive, copiii se sprijină unii pe alții în acumularea de cunoștințe, împărtășindu-și gândurile; învață să se exprime liber, dobândesc competențe importante. Activitățile didactice planificate și desfășurate într-o manieră creativă și liberă conduc spre învățarea activă, participativă, încurajând inițiativa, creativitatea școlarilor, motivația intrinsecă, asigurând participarea lor creativă, captându-le interesul și angajându-i afectiv și atitudinal.
2. Implementarea programului de parteneriat structurat pe dezvoltarea sistematică a relațiilor școală/ grădiniță – familie, activitățile propuse în cadrul programului utilizează metode de lucru experiențiale, interactive, creative, bazate pe cooperare şi valorificarea resurselor şi experiențelor fiecărui participant:
- Lectorate și workshop-uri pe teme de interes pentru părinți
- Ateliere desfășurate în sistemul părinte-copil
- Alegerea unei zile a părinților, în care aceștia desfășoară activități la grupă
- Orientarea psihopedagogică a copilului către specialiști (evaluare logopedică, psihologică, psihosomatică)
- Analiza periodică a portofoliilor copiilor
- Modalități interactive de comunicare în cadrul sesiunilor (brainstorming, studiu de caz, joc de rol, hărți de viață).
Pe de altă parte, motivarea părinților în realizarea de parteneriate reale cu școala, având disponibilitate în luarea deciziilor importante privind educarea copiilor lor, privind instituția căreia își încredințează copiii, este atributul școlii ce duce la creșterea încrederii comunității în instituția școlară și la responsabilizarea părinților în ceea ce privește rolul lor educogen. Munca este dificilă datorită faptului că în marea majoritate a comunităților parteneriatul educațional nu este un element care să facă parte din cultura organizațională a comunității. De aceea, în realizarea parteneriatului școală-familie, sunt necesare, implicit și activitățile de îndrumare a părinților prin intermediul școlii.
Nu este posibil parteneriat școală-familie fără educația părinților, cum nu putem aminti de educația părinților fără colaborarea acestora cu școala.
Un program de facilitare a tranziției de la un nivel de învățământ la altul va avea șanse de reușită reduse dacă nu este fundamentat pe corelația dintre cele patru faze ale tranziției detaliate mai sus. Considerăm, în egală măsură, că una dintre cheile succesului unei astfel de inițiative rezidă în implicarea și disponibilitatea partenerilor, în durata și varietatea colaborărilor din cadrul unor proiecte concrete propuse de practicieni, dar și în deschiderea responsabililor educaționali față de asemenea programe.
Bibliografie
1. Galton, M., Gray, J., Ruddock, J., The Impact of School Transitions and Transfers on Pupil Progress and Attainment, disponibil la www.cumbria.gov.uk/elibrary/Content/Internet/537/40696142117.pdf,1999
2. McCubbins, L., J., Transition into Kindergarten: A Collaboration of Family and Educational Perspectives disponibil la vtechworks.lib.vt.edu/handle/10919/9894, 2004
3. Păuna, A. C., Rolul jocului în asigurarea continuității între activitatea din grădiniță și cea școlară. Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Galați, 2010