EDICT

Aș îndrăzni să spun că reînvierea tradițiilor în zilele noastre poate deveni o concurență serioasă pentru timpul inutil de multe ori petrecut în fața dispozitivelor electronice de care suntem tot mai dependenți atât adulții cât și copiii. Mai mult, tehnologia poate deveni aliata celor care au cutezanța de a readuce la viață acele frumoase obiceiuri de odinioară care au făcut să țină flacăra vie a sufletului poporului român de-a lungul veacurilor. Șezătoarea , obicei popular, practicat pe tot cuprinsul țării noastre este evocată cu o fantastică putere de surprindere a tuturor firelor pe care le poate țese în jurul ei, de Principesa Ileana a României, Domnița, cum o alinta poporul român, în cartea „Trăiesc din nou”.

Iată cum o personalitate formată și rafinată în spiritul cel mai autentic pe care îl putea oferi  o cultură monarhică europeană la începutul secolului al XX-lea a știut să rămână apropiată de țăranii români pe care îi adora și al căror costum popular îl purta cu multă mândrie și cu adânc sentiment al propriei identități prin următoarea prezentarea a șezătorii în cartea sa: „Pe lângă toate acestea exista și un obicei minunat al țăranilor, păstrat de secole, și anume șezătoarea. Conform acestui obicei, familiile se întâlneau la casa unuia sau a altuia pentru a toarce lână, pentru a curăța porumbii sau pentru a face orice muncă se putea face în grup. Stăpânul casei asigura masa și voia bună. Tineri și bătrâni se adunau pentru a lucra, dar și pentru a se distra, căci la aceste întâlniri bătrânii și bătrânele spuneau povești vechi și legende care au ținut cultura română vie generații întregi. Tocmai de aceea șezătoarea era mai importantă decât alte adunări care există de multă vreme la granița unei noi națiuni și care se sting când nu mai este nevoie de ele. În România nu a fost doar o problemă de combinare a muncii unde era nevoie de mai multe mâini cu o adunare socială pentru care poate nu mai găseau timp. A fost mai mult de atât. A fost modul de a păstrea individualitatea unui întreg popor. În felul acesta, de-a lungul secolelor, istoria și literatura națională, ca și muzica, au trecut oral din generație în generație chiar și fără cărți, atât limba cât și credința s-au menținut în viață. Românii nu au învățat istorie stând în bancă, la școală, ci lângă foc, în căsuța smerită, și ascultând seara la lumina lumânării, într-o atmosferă familiară și plină de bunăvoință, prin vocea respectată a cuiva drag. Pentru ei, istoria nu a fost un obiect de studiu, ci parte din viața privată, o moștenire conștientizată. Prin sătucurile din munții țării mele poate încă mai e așa !”

În anul școlar încheiat, am realizat împreună cu elevii mei proiectul educațional „ȘEZĂTOAREA – OBICEI POPULAR” în parteneriat cu mai multe instituții la nivelul comunității noastre: Palatul Copiilor, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană și nu în ultimul rând cu o grădiniță din orașul nostru. Am desfășurat acest proiect în ideea implicării şi sensibilizării elevilor față de identitatea locală. Tinerele generații nu își cunosc uneori originile și au foarte puține cunoștințe despre tradițiile și obiceiurile locale sau chiar naționale. Acest proiect și-a propus formarea și dezvoltarea conștiinței unei identități locale în rândul elevilor, stimularea creativității artistice a elevilor, sensibilizarea comunității cu privire la necesitatea activităților de voluntariat, dezvoltarea unor atitudini pozitive față de mediul local.

Cu ajutorul activităților cuprinse în proiect, elevii au avut ocazia să cunoască mai bine calitățile poporului român, tradițiile și obiceiurile acestuia și să înțeleagă cu ușurință semnificația unor evenimente specifice în anumite momente ale anului, comuniunea armonioasă a strămoșilor cu natura, importanța respectării rânduielilor comunității din care faci parte.

A fost un proiect amplu desfășurat pe parcursul anului școlar din luna decembrie până în luna aprilie. În cadrul șezătorii alături de calitățile artistice: cântecul, recitarea și dansul popular, elevii au putut să-și etaleze priceperile de lucru manual deprinse în cadrul orelor de arte vizuale și abilități practice și activităților extracurriculare desfășurate pe parcursul claselor din ciclul primar  la Palatul Copiilor din Alexandria. Practic, debutul proiectului a fost chiar la începutul anului școlar, aș putea spune acest lucru, deoarece am început pregătirea cântecelor populare și a dansurilor în orele de muzică și mișcare. O altă etapă importantă a proiectului a fost realizarea recuzitei de la șezătoare prin pregătirea și recondiționarea unor dispozitive casnice utilizate de strămoșii noștri,  găsite în podul casei în gospodăria personală de la țară. Astfel au prins viață : vârtelnițele, ceacârtul, masa joasă rotundă din lemn cu vase din ceramică, copaie cu porumb și alte frumuseți lucrate de mâinile pricepute ale mamelor bunicilor si străbunicilor noastre, creând o atmosferă specifică a șezătorilor de altădată. Grăitoare în acest sens sunt imaginile și filmulețele de la diversele reprezentații ce pot fi văzute la următoarele adrese:
Șezătoarea Media Sud _ Muzeul Județean 14.02.2024
www.facebook.com/media.sud.ro/videos/274102085706483?locale=ro_RO
Șezătoarea TVR Craiova Muzeul Județean
www.facebook.com/TVRCraiova/videos/767465591939125?locale=ro_RO
Șezătoarea la Biblioteca Județeană – Ziarul Mara
www.facebook.com/photo/?fbid=3754407014789726&set=a.1773433026220478&locale=ro_RO
www.facebook.com/media.sud.ro/videos/1088941505497136?locale=ro
1drv.ms/v/s!An39sqvlpSU3gm0qccIACECB4q2A

A fost extraordinar să observ progresul copiilor de la un spectacol la altul pe parcursul celor cinci reprezentații ale șezătorii. A treia reprezentație a fost specială deoarece gazda noastră a fost grădinița din parteneriatul educațional al proiectului. Spectacolul acesta a avut loc în ajunul Zilei de 24 ianuarie. Astfel la început preșcolarii au fost spectatorii, urmărind cu interes și admirație pe elevii clasei a IV-a la „ȘEZĂTOARE”, apoi rolurile s-au schimbat școlarii au devenit spectatorii micilor actori de la grădiniță care ne-au prezentat un moment artistic dedicat evenimentului istoric – Unirea Principatelor Române, 24 ianuarie 1859. Atmosfera a fost una de bucurie și admirație reciprocă a celor două grupuri de copii, elocventă în acest sens fiind poza de la finalul articolului în care atât copiii cât și cadrele didactice prezente la activitate își etalează cu mândrie portul național.

Consider că activitățile desfășurate în cadrul  proiectului educațional „Șezătoarea – obicei popular” au dus la creșterea interesului elevilor pentru tradiții, pentru evenimente religioase și laice specifice zonei Teleorman și  dezvoltarea respectului față de valorile tradiționale autentice. În cadrul proiectului, am reușit  să valorificăm potenţialul de acţiune, artistic şi creativ al copiilor prin intermediul activitӑţilor realizate pentru a-i sensibiliza pe semenii noștri cu privire la necesitatea cunoașterii și păstrării tradițiilor și obiceiurilor locale.