Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea în educația artistică în învățământul primar

Desenul, pictura şi modelajul, descoperă copilului mijloacele de acţiune asupra materialelor şi obiectelor, pentru a ajunge la expresia plastică. Trebuie insistat asupra caracterului practic al artelor plastice. Familiarizarea treptată a elevilor cu unele tehnici noi de lucru măreşte curiozitatea lor şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv.

În activitatea de iniţiere plastică nu există reţete, însă putem vorbi de o permanentă descoperire a sufletului de copil, care se poate face prin alfabetizarea vizual-tactilă, de cunoaştere a mijloacelor de limbaj plastic care trebuie făcută prin educaţia artistico-plastică, în cadrul procesului instructiv-educativ.

Utilizarea desenului, ca mijloc de cunoaştere a copiilor, nu trebuie neglijată, uitată sau minimalizată, desenul având o valoare expresivă (modul în care copilul tratează suprafaţa colii, alegerea formelor şi culorilor exprimă aspecte ale stării emoţionale); proiectivă (prin stilul general al figurii care exprimă anumite dispoziţii fundamentale ale modului cum trăieşte lumea şi relaţiile cu obiectele acesteia); narativă (prin desen copilul îşi dezvăluie centrele de interes, tensiunile, grijile, gusturile etc.) şi o valoare simbolică (prin intervenţia unor procese şi mecanisme defensive care relevă natura temelor inconştiente).

Educația plastică  are deosebite valenţe formative, învăţarea ei continuând o adevărată „terapie” pentru intelectul copiilor. Ea nu este numai un divertisment, cum este considerată uneori şi nici numai o cale de sensibilizare a copiilor, ci ea educă şi dezvoltă o serie de procese psihice (gândirea logică, memoria, atenţia distributivă, afectivitatea, voinţa, imaginaţia, creativitatea), procese intelectuale, priceperi şi deprinderi. Nicio activitate plastică nu trebuie să fie efectuată în mod formal, fără semnificaţie, ci cu un scop educativ, care să trezească în sufletul elevilor stări emoţionale şi să le dezvolte treptat sensibilitatea şi receptivitatea artistică.

Organizarea unor expoziţii şi programe artistice comune va dezvolta spiritul critic şi autocritic al elevilor şi preşcolarilor. Întreaga paletă de activităţi se va desfăşura respectând particularităţile  de vârstă ale copiilor şi utilizând o serie de materiale variate pentru realizarea unor creaţii plastice.

Arta ocupă un loc în viaţa socială, deoarece îndeplineşte deopotrivă un rol de comunicare, unul de cunoaştere (cognitiv) şi altul estetic. Prin intermediul artei putem înţelege viaţa şi cunoaşterea aspiraţiilor oamenilor din diferite epoci istorice. Ea are capacitatea de a modela gândirea umană, astfel încât omul să se transpună spiritual în lumea operelor de artă. Universul artei stimulează omul să-şi perfecţioneze modul de viaţă şi preocupările.

Învăţământul artistic nu trebuie să-şi propună ca subiecţii pe care-i formează să ajungă să imite un pictor, un interpret, un scriitor, ci să-i facă pe aceştia să înţeleagă de ce pictează cineva într-o anumită manieră, de ce cântă într-un anume fel, de ce scrie într-un anumit stil, înseamnă a-i face pe subiecţi să restaureze sensuri, să ajungă la valoarea operei, înseamnă a-i face să observe rostul hermeneuticii în domeniul artelor. Disciplinele artistice nu trebuie privite ca unităţi de specializare, ci ca unităţi capabile de a pune la dispoziţia celor care se educă mijloacele pentru a se cultiva, pentrui a avea acces la lume şi la sine.

Un elev care pictează un peisaj sau un portret la solicitarea profesorului său, ciopleşte în lemn, cântă vocal sau instrumental, recită o poezie, nu se educă în mod necesar. Educaţia există atunci când această activitate cu conţinut specific va permite subiectului să devină conştient de sine, să înţeleagă epoci diferite, idei şi, mai presus de toate, natura umană. Educaţia există atunci când subiectul are conşiinţa intrării într-un câmp cultural aparte, nu pentru a imita ceea ce întâlneşte aici, ci menţinând o anumită distanţă necesară reflectării, pentru că judecata umană se formează pornind de la marile modele ale culturii umane la care subiectul reflectează.

Elementele de expresie grafică şi plastică au o mare valoare formativă, deoarece situaţiile de învăţare cu încărcătură estetică le antrenează atât pe cele de ordin moral, cât şi pe cele afective şi sociale. Selecţionarea, esenţializarea şi concretizarea conţinuturilor prin subiecte atractive, adecvate particularităţilor de vârstă şi preocupărilor copiilor, şi activizarea permanent a acestora sporesc eficienţa demersului educativ.

Activităţile artistice oferă cadrelor didactice posibilitatea de a descoperi rapid şi eficient componentele personalităţii elevilor (aptitudini, temperament, caracter). Desigur, nu în ultimul rând, avem în vedere o cultură generală artistico-plastică pentru ca elevii să cunoască valorile artistice naţionale şi universale.

„Arta este un fenomen biologic strâns legat de dezvoltarea de sine şi a inteligenţei…şi o activitate care sensibilizează personalitatea… însuşirea elementelor de limbaj plastic prin aplicaţii practice vor pregăti orice individ pentru o luptă eroică împotriva mediocrotăţii…dacă arta moare, atunci spiritual omului devine neputincios şi lumea recade în barbarie” susţinea criticul de artă englez Sir Herbert Edward Read.

Bibliografie:
Adina Nanu- Vezi? Comunicare prin imagine, 2002
Ciolan Lucian-  Învăţarea integrată, Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar,  Iaşi, Editura Polirom, pag. 125-130, 2008
Lessing GE 1766 – Laocoon: Eseu cu privire la limitele de pictură şi de poezie, Biblioteca de Arte Liberale, 1962
Ligia Toma, Zoicas-  Sensuri şi modalităţi de valorificare a audiţiei muzicale în educaţia prin artă şi literatură. Studii, Coordonator ştiiţific-Dumitru Salade şi Rodica Ciurea, E.D.P., Bucuresti, p. 109,1973
Lucian Ciolan, Învăţarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom 2008
Manolescu M- Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică, Universitatea din Bucureşti, Ed. Credis, 2005
Maria Cristea- Educația plastică și didactica educației plastice în învățământul primar și preșcolar, Proiect pentru Învățământul Rural, MEC, 2007
Paloma Petrescu, Viorica Pop- Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a situaţiilor de învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2007
Pălăşan Toader, Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu, Elena- Interdisciplinaritatea şi integrare – o nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul preuniversitar, în Revista Formarea continuă a C.N.F.P. din învăţământul preuniversitar, Bucureşti, 2003
Rotaru Maria, Dumbravă Maria- Educația plastică în învățământul primar
Silvia Drăghicescu, Florenţa Drăghicescu- Educaţia plastică, Ghid metodic clasele I-IV, Editura Aramis, 2007
Thomas Munro- Artele şi relaţiile dintre ele, Editura Meridiane, Bucureşti, 1981.

Accesări: 186

Articole asemănătoare