În cadrul rubricii Out of the box, prezentă în emisiunea Lumea Europa FM, s-a pus în discuție, îl citez pe Cătălin Striblea, „o viziune nouă asupra scutirii de la sport”.
În prima parte a articolului o să prezint ce au discutat Cătălin Striblea și invitatul lui, iar în a doua parte o să analizez subiectul prin prisma omului din sistem, adică un profesor de educație fizică și sport.
Invitatul lui Cătălin Striblea la respectiva emisiune a fost Lorand Balint (Boți), care lucrează de mai bine de 22 de ani în marketing, editorialist cu peste 100 de articole publicate în media de afaceri și sport, profesor de marketing începând cu 2004 la ASE, la NBA –ul Româno-Canadian, la Universitatea București, a investit în educația proprie făcând cursuri la Amsterdam, Boston, Ierusalim
O viziune nouă asupra scutirii de la sport (Emisiunea Out of the box)
-”Domnule, copiii nu fac sport, stau la calculator, sunt leneși, vor să fugă.
Ce știa Boți înainte să facă studiul: copiilor le place mișcarea, copiilor le place să fie activi în momentul în care au condiții potrivite, ceea ce nu se rezumă numai la logistică ci și la un mediu propice.
– Motivațiile din spatele acestor scutiri la educație fizică sunt multiple, scutirea cerută de copil sau părinți nu este neapărat lene sau stat la calculator.
– Este foarte important de punctat procentul foarte mare de copii care au scutire la sport
(30 – 40 %), fenomen care trebuie tratat cu seriozitate.
Studiul este realizat printr-un proiect ”Sportul se joacă” realizat împreună cu COSR, Institutul Aspen România și BCR.
Motivele principale din spatele scutirilor la educație fizică:
1. Socializare.
O oră de bârfe cu prietenii mei, stăm pe bancă în mica noastră gașcă, mai povestim, mai glumim, mai râdem. De ce am renunța la o oră de bârfe? Pentru ce? Poate fi și presiunea grupului: dacă cei mai cool din clasă își scot scutire, dintr-o dată devine ”cool” să-ți scoți și tu, ești fraier dacă nu îți scoți scutire.
Soluție: toți copii să vină în echipament (chiar dacă au scutire) și să fie activi la ora de sport chiar dacă au scutire, o să fie asistenții profesorului. În loc să stai pe bancă o să fii cel care va culege mingile, va pune plasele, va deplasa aparatele. Dintr-o dată va fi cel mai un-cool rol pe care poți să-l ai, iar în loc să fi cel care stai pe bancă la o discuție ești cel care cară sacul cu mingi. Este o soluție simplă care poate fi implementată fără nici un cost fără construirea de săli de sport, fără o investiție majoră. Este o soluție care nu rezolvă toate scutirile la sport.
2. Plictiseală.
Este aceeași oră, încălzirea, alergăm. Trebuie să înțelegem, copiii din ziua de astăzi sunt crescuți în cultul diversității, au acces la ceea ce nici o generație nu a avut până acuma, ceea ce este astăzi relevant (formații muzicale, filme, etc) mâine deja nu mai este, deja ”a trecut”. Ei au acces la sute de distracții. Dacă tu vii și faci aceleași lucruri îi vei pierde, este nevoie de diversitate, este nevoie ca orele să fie cât mai atractive, să fie diferite, să fie o paletă mult mai largă de exerciții, să-i surprinzi, să fie ”Aa, uu, ce tare”, să ajungă ei peste două, trei luni, dar nu mai facem noi odată ceea ce am făcut acum trei luni
3. Rușinea.
Nu vreau să mă dezbrac în fața colegilor. Inclusiv la băieți, am stat de vorbă și cu adulți care în copilărie și-au scos scutire pentru că le era rușine să se schimbe în fața colegilor.
Mai apare o rușine: știu că nu am talent la sport, că arăt aiurea încercând să fac ceea ce mi se cere, plus că îi mai încurc și pe ceilalți. Mă implic, vreau să iau parte, dar îi încurc pe ceilalți la joc, nu alerg prea frumos, profesorul face mișto de mine, știu că nu sunt bun și atunci prefer să-mi scot scutire, deși dacă s-ar lucra puțin individual, dacă ar exista și o componentă psihologică în ora de educație fizică, atunci cred că s-ar putea rezolva mare parte din cazurile acestea.
Astfel apare bullyingul, bullying sub forma în care colegii îmi spun că sunt praf, că nu am haine de sport tari, că ei vin cu ultima generație de echipament.
4. Logistică.
Trebuie să cari multe lucruri la școală. Ghiozdanul în ziua de astăzi este foarte foarte greu. Elevii preferă să-și scoată scutire și sunt activi după program.
5. Transpirația.
Elevii transpiră, se mai murdăresc și apoi stau câteva ore așa.
6. Frica.
Mă bate mama dacă mă julesc sau tata dacă îmi rup încălțămintea sau pantalonii.
7. Media generală.
Sunt copii preocupați de școală, educație, note. Simt că nu sunt foarte buni la educație fizică și sport și, cum să ia un nouă la educație fizică.
Sunt dezbateri cu privire la eliminarea notelor la educație fizică, desen și muzică. Eu (Boți) cred că este un lucru foarte bun pentru că rezolvă pentru un mic segment de copii bariera din calea participării la orele de educație fizică.
Ca o concluzie, tot ce e prezentat aici nu poate avea o soluție unitară. Dacă nu mai dai note la educație fizică tot o să ai copii care nu participă pentru că doresc să socializeze, pentru că se plictisesc, pentru că le e rușine, etc. O soluție nu este un panaceu universal, cred că e timpul să aplicăm câte o soluție și să culegem roadele și apoi întreg pachetul ne va surprinde pozitiv. Sunt o serie de bariere care pot fi rezolvate în condițiile pe care le avem noi astăzi, fără investiții în logistică, în infrastructură.”
Analiză
Din start, subiectul dezbaterii, o viziune nouă asupra scutirilor la sport, reprezintă de fapt pentru profesori, de educație fizică și sport dar și alți profesori care sunt diriginți, o viziune veche. De ce? Pentru că majoritatea motivelor sunt cunoscute.
Am încercat să găsesc studiul, pentru a vedea eșantionul de elevi și de școli, dar nu sunt informații în acest sens.
Există diferențe în privința participării la orele de educație fizică, mari, în funcție de vârsta elevilor. Astfel, elevii din ciclul primar și gimnazial clasele V, VI cu foarte puține excepții participă activ la orele de educație fizică. Numărul de elevi scutiți fiind foarte mic și vorbim aici de probleme reale de sănătate, cunoscute de profesorii diriginți și profesorii de educație fizică.
La fel, există diferențe între școlile din mediul urban și mediul rural. În mediul rural aproape că nu există scutiri la educație fizică. Deci, procentul de 30- 40% de elevi scutiți este greu de găsit în aceste școli.
Dacă luăm în considerare elevii din clasele IX-XII, se schimbă puțin lucrurile. Există un procent mare de elevi care participă efectiv la oră, mai rar, motivele fiind: ”mi-am uitat echipamentul”, sau ”nu mă simt bine astăzi”. Un număr mare de scutiți sunt doar în cazurile în care profesorul de la clasă acordă notele după un sistem de evaluare mai vechi sau exagerează cu un tip de lecție specific mai degrabă antrenamentelor sportivilor de performanță.
Dacă studiul s-a realizat folosind un eșantion de școli din mediul urban, licee în principal sau școli gimnaziale mari cu infrastructură sportivă insuficientă pentru numărul de clase, nu cred că poate fi extrapolat la toate școlile din România. În general, în școlile mari sunt situații în care ora de educație fizică se realizează în sala de sport cu trei sau chiar patru clase de elevi simultan.
Să analizăm motivele pentru care elevii aduc scutire pentru orele de educație fizică
1. Socializare
Poate fi un motiv real în marile orașe, în cazul elevilor mai mari, clasele VII – XII.
Soluția propusă de invitatul emisiunii ca toți elevii scutiți să vină în echipament și să fie asistenții profesorului este prezentată de fapt în ” Metodologia organizării şi desfăşurării activităţilor de educaţie fizică şi sport în învăţământul preuniversitar” aprobată prin Ordinul 6432/2012. Cu o excepție: elevii scutiți sunt obligați să aibă încălțăminte sportivă curată nu echipament complet.
Eu și mulți alți colegi cu care am discutat folosim această metodă de mult timp. Dar sunt situații în care părinții nu acceptă nici o activitate pentru copiii lor, care sunt scutiți.
2. Plictiseală
Acesta este mai degrabă un motiv pentru a nu face punctual o oră, nu pentru a obține scutire. Este o realitate că elevii au nevoie de diversitate. Foarte mulți profesori încercăm să realizăm multe lecții atractive, dar acestea funcționează mai mult la clasele mici. Procentul de elevi din clasele mari care nu ”au chef” să facă oră trebuie să recunoaștem că este mare. Personal am fost nevoit când predam la liceu să ”forțez” puțin lucrurile. Forțat este exagerat spus, vorbim de faptul ca am fost insistent să se implice și cei care si-au ”uitat” echipamentul, măcar în activități diferite față de ceilalți colegi.
3. Rușinea
La fel, acesta poate fi un motiv real (rușinea de a se schimba) la clasele mari, dar cred că procentul este foarte mic pentru că nu am întâlnit personal situații de acest gen sau nu am auzit în discuțiile cu colegii de la școlile din marile orașe să fi întâlnit așa ceva. Nu pentru că nu sunt elevi la care să le fie rușine să se schimbe în fața colegilor, ci pentru că există soluții: schimb în toaletă, venirea la școală îmbrăcat direct într-un echipament sportiv modern (în școlile unde nu este obligatorie uniforma)
Rușinea datorată existenței reduse a aptitudinilor motrice pare un motiv real pentru solicitarea unei scutiri dar situațiile numeroase sunt întâlnite la clasele la care predau profesorii cu un tact pedagogic foarte redus
Bullyingul pe tema echipamentului demodat sau a lipsei abilităților sportive este real și la fel, un pion important în combaterea lui este profesorul.
4. Logistică
La acest motiv chiar aș dori să văd datele studiului pentru că îmi este greu să cred că este un motiv real. Posibil să existe un singur răspuns de genul acesta la chestionar.
5. Transpirația
Posibil ca mulți elevi mari să considere transpirația un motiv pentru a solicita scutire, dar eu nu l-am întâlnit. Elevii liceeni la care am predat își realizau o igienă minimă la chiuveta din vestiar, unii dintre ei (mai puțini) îmi solicitau acordul să plece cu cinci minute mai repede la vestiar pentru a face duș. Unele fete mă ”atenționau” de la începutul orei că, pentru a nu transpira, nu vor face un efort intens.
6. Frica
”Mă bate mama dacă mă julesc sau tata dacă îmi rup încălțămintea sau pantalonii”. Un alt motiv care pare nereal, sau ales de un singur respondent, poate ”la mișto” cum spun unii copii. Dacă este real este vorba de un elev mai mic provenit dintr-o familie cu ”tulburări”
7. Media generală
Unul din motivele cele mai frecvente pentru solicitarea scutirii la clasele la care profesorii nu respectă principiul progresului, al atitudinii față de lecția de educație fizică (echipament, frecvență), ci evaluează strict după cronometru sau evoluția în cadrul probelor necronometrate.
În privința eliminării notelor la educație fizică, nu cred că aspectul pozitiv ar fi faptul că se elimină o barieră din calea participării la orele de educație fizică pentru un mic segment de copii. Acel segment este foarte mic ca să intre în calcul, mai degrabă ar sprijini abordarea mai puțin strictă a lecției de către unii profesori.
Aspectul negativ ar fi că este posibil să se reducă numărul de elevi care ar participa la lecțiile de educație fizică, pentru că trebuie să fim realiști, copiii aflați în etapa pubertății și adolescență au nevoie uneori să fie împinși de la spate. Iar faptul că pentru o notă maximă trebuie să faci măcar un minim de efort este un motiv pentru un procent de elevi să participe la oră. Dacă acest motiv dispare, probabil acești elevi vor ”socializa pe bancă”. Nu ar fi o problemă mare pentru mulți dintre profesori care vor găsi soluții să-i implice și pe aceștia în activitatea sportivă, dar pentru profesorii ”blazați” acești elevi vor fi inexistenți.
Concluzia prezentată în emisiune este pertinentă și cred că se pot face multe fără investiții majore. Doar că, toate soluțiile prezentate, se regăsesc de foarte mult timp în sugestiile metodologice ale programelor școlare și în cărțile de teorie și metodică a educației fizice.
Concluzia mea este că, în privința participării la orele de educație fizică, o mare importanță o are profesorul. Dar chiar și un profesor foarte bun nu o să poată să îi determine pe toți elevii să facă acest lucru.
Resurse web
www.europafm.ro/program/lumea-europa-fm/