„A evalua înseamnă a enunța o judecată de valoare, în baza unor criterii precis stabilite, cu privire la o entitate determinată, în scopul adoptării unei decizii referitoare la ameliorarea sau viitorul acestei entități.” (I. Cherghit, 2008, p.21) Evaluarea oferă datele necesare care permit adoptarea celor mai bune decizii educaționale. Scopul principal al evaluării este de a ajuta elevii să învețe. Atunci când elevii sunt evaluați corespunzător și primesc feedback-ul cu privire la progresul lor în parcursul educațional, atât aceștia, cât și profesorii știu care sunt performanțele elevilor și pot diminua punctele slabe identificate în procesul de predare-învățare.
Evaluarea trebuie să verifice înainte de toate dacă elevul a făcut sau nu progrese. Dacă rezultatul constatat este unul negativ, profesorul prin intermediul evaluării începe procesul de stimulare si facilitare a evoluției sale. Informațiile generate de evaluare au o funcție autoreglatoare pentru dezvoltarea eficacității procesului didactic. Conexiunea inversă deține un rol crucial în funcționarea acestui proces, fiind asigurată în cea mai mare parte de actul evaluării. Nicio lecție nu este considerată pe deplin încheiată dacă în cadrul ei nu s-a realizat evaluarea. Prin prisma evaluării, cadrul didactic își poate da seama cât de mult s-a făcut înțeles de către elevi, cât de bine au fost alese metodele sale de predare și totodată, poate corecta greșelile prin adaptarea cerințelor la potențialul intelectual și la vârsta elevilor.
Scopul evaluării nu este de a obține date, ci de a perfecționa procesul educativ. Evaluarea trebuie să susțină și să stimuleze activitatea de predare-învățare, activitate care nu poate avea loc fără evaluare. „Din perspectiva abordării curriculare și sistemice a procesului de învățământ, este unanim acceptată ideea potrivit căreia evaluarea face parte integrantă dintr-un tot, nu trebuie tratată izolat, ci în strânsă corelație cu celelalte activități prin care se realizează procesul de învățământ, cu predarea și învățarea.” (M. Manolescu, 2010, p.28) Procesul evaluativ ajută la menținerea permanentă a feedback-ului între profesor și elevi, fapt ce conduce la perfecționarea procesului de învățământ.
În fucție de momentul în care se realizează evaluarea putem avea următoarele strategii de evaluare: evaluare inițială, evaluare formativă, evaluare sumativ-cumulativă și evaluare finală. Evaluarea inițială se folosește la începutul unui ciclu, an, modul școlar pentru a măsura nivelul de dezvoltare a competențelor școlare anterioare ale elevilor, performanțele viitoare ale acestora depinzând și de ele. Cea mai simplă modaliate de a realiza evaluarea inițială este testul de evaluare, însă nu se pun calificative. Evaluarea formativă se face permanent pentru a-l ajuta pe cadrul didactic să-și dea seama cât s-a reținut din ceea ce s-a predat, având rolul de reglare a predării-învățării. Astfel, acesta reușește să găsească la timp măsurile necesare și să-și perfecționeze metodele folosite. De asemenea, are și un puternic rol motivațional. Se pot oferi calificative sau se pot face doar aprecieri. Evaluarea sumativ-cumulativă se folosește la final de unitate de învățare și furnizează informații relevante despre nivelul de pregătire al elevilor. De multe ori, această formă de evaluare naște teamă. Evaluarea finală se realizează la finalul unui program școlar, rolul său fiind acela de a măsura nivelul de dezvoltare a competențelor școlare generale, după parcurgerea unui an școlar. „Scopul fundamental al evaluării, acela de cunoaștere și apreciere a stării fenomenelor evaluate și de reglare a activității face necesar ca evaluarea să îndeplinească mai multe funcții generale și specifice aflate într-o relație de interdependență.” ( I. T. Radu, 2000, p.51.)
Funcțiile generale ale evaluarii prezentate în lucrările de specialitate au în vedere rolul evaluării în raport cu competențele procesului de învățământ și se pot analiza din perspectiva celor trei operații ale actului evaluativ (măsurare, apreciere, decizie):
- funcția constatativă (de constatare) pune în evidență importanța măsurării fenomenului evaluat și a preciziei măsurătorilor efectuate. Această funcție pune în evidență ce este și cum este fenomenul evaluat. Îi corespunde operația de măsurare care presupune aplicarea unei probe de evaluare;
- funcția diagnostică (de explicare a situației existente) constă în identificarea cauzelor care au generat situația constatată. Ea explică situația existentă. Simpla cunoaștere a stării fenomenului în momentul în care este evalua fără să pună în evidență factorii care au generat-o, nu permite o ameliorare autentică a acestuia – „cum se explică și din ce cauză?”. Operația de evaluare specifică acestei funcții este reprezentată de apreciere care semnifică emiterea de judecăți de valoare asupra achizițiilor școlare ale elevilor;
- funcția predictivă (de ameliorare și de prognoză) constă în deciziile de ameliorare pe care le sugerează și le fundamentează, precum, și în predicția evoluției activității și a rezultatelor evaluate – „cum poate fi ameliorat și care va fi starea viitoare?” Decizia este operația actului evaluativ care adoptă o poziție cu rol reglator asupra predării și învățării. Dacă există o problemă de învățare, se realizează activități recuperatorii, iar dacă problema este legată de predare, cadrul didactic face schimbări la nivelul tehnicii de predare.
Funcțiile specifice ale evaluării au în vedere rolul evaluării în raport cu cerințele sociale:
- funcția de selecție permite clasificarea elevilor în ordinea descrescătoare a nivelului de performanță atins, într-o situație de examen sau de concurs.
- funcția de certificare relevă statutul dobândit de către candidat în urma susținerii unui examen sau a unei evaluări cu caracter normativ.
- funcția de informare presupune înștiințarea societății prin diferite mijloace cu privire la stadiul pregătirii elevilor;
- funcția motivațională jocă un rol deosebit de important în ceea ce privește evaluarea, activând și stimulând autocunoașterea și activitatea de învățare a elevilor;
- funcția de feedback este cea mai importantă dintre funcțiile specifice și are ca scop ameliorarea activității și optimizarea rezultatelor învățării. Prin aceasta, greșelile se pot corecta, elevul poate fi încurajat.
O evaluare cât mai obiectivă se realizează cu ajutorul unor indicatori de performanță. „Practic, evaluarea poate avea la bază standarde curriculare de performanță, descriptori de performanță, obiectivele operaționale ale activității didactice, obiective de evaluare și criterii de evaluare.” (Bocoș; Jucan, 2017, p.153) Descriptorii de performanță reprezintă criterii calitative obiective care oferă informații relevante despre nivelul de cunoștințe al elevilor.
La clasele primare, notarea se realizează prin calificative precum Foarte bine, Bine, Suficient, Insuficient. Acest lucru este benefic, întrucât descriptorii de performanță sunt suficient de expliciți, reușind să măsoare, după criterii bine stabilite, rezultatele școlare ale elevilor. Aceste calificative trebuie să fie acordate cu foarte multă atenție și corectitudine, astfel încât evaluarea să fie una reală și eficientă, să nu existe diferențieri care să creeze situații conflictuale în clasa de elevi, fapt ce ar îngreuna desfășurarea procesului instructiv-educativ. Elevii se raportează la calificativele pe care le primesc, iar modul prin care o fac poate fi unul pozitiv sau negativ.
În procesul de învățământ, evaluarea joacă un rol activ deosebit de important. Nu se poate realiza instruire și educare în adevăratul sens al cuvântului, fără aceasta. De evaluare depinde atât succesul cadrelor didactice, cât și al elevilor, dar totodată, și reușita întregului proces didactic. Trebuie să se țină cont de feedback-ul oferit de evaluare, întrucât este esențial pentru adoptarea celor mai optime decizii privind ameliorarea predării-învățării.
Bibliografie
• Bocoș, M., Jucan, D., (2010), „Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării”, Editura Paralela 45, București.
• Cherghit, I., (2008), ”Sisteme de instruire alternative și complementare”, Editura Polirom, Iași;
• Manolescu, M., (2010), ”Teoria și metodologia evaluării”, Editura Universitară, București;
• Radu, I., T., (2000), ”Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactică și Pedagogică, București.