Etimologic, „conflict” înseamnă lovire reciprocă, înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). Este caracterizat drept o „opoziţie deschisă”, o luptă între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile, cu efecte distructive (de cele mai multe ori) asupra interacţiunii sociale. Acest context poate bloca procesul de comunicare, ducând la eşecul /insuccesul acesteia.
Deoarece profesorul şi şcolarul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activităţi comune bazate, în esenţă, pe comunicare didactică, este important de cunoscut şi de acceptat următoarele:
-Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane (profesorul şi şcolarul au experienţe de viaţă diferite, percepţii ale realităţii diferite, dispoziţii diferite).
– Conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative.
Pentru a minimaliza efectele distructive ale situațiilor conflictuale, se poate propune respectarea următoarelor principii (elaborate de Morris si Everard în 1996):
- principiul 1 – Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict (preferabil, încearcă să lămureşti prompt lucrurile; nu amâna discuţia).
- principiul 2 – Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu distorsiona realitatea).
- principiul 3 – Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi acţiuni la care să participe (colaborând) persoanele implicate. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat sau ameninţat sau ignorat.
- principiul 4 – Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul „eu câştig – tu pierzi”. Se recomandă abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori o echipă sau un individ se comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).
- principiul 5 – Asigură-te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau lingușeala.
Într-un conflict, sentimentele sunt foarte importante pentru că nu pot fi controlate, (îndeosebi cele neconştientizate, umorile, patimile, vanitatea etc.). Întotdeauna un conflict poate fi soluţionat dacă se cunosc sursele, dacă se respectă cele trei principii strategice de rezolvare şi dacă se doreşte efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzător).
Conflictul din mediul şcolar trebuie neapărat negociat, încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape relativ distincte:
1. Dezacordul – apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar;
2. Confruntarea – apar acţiuni ce susţin opiniile, cerinţele sau convingerile fiecărei părţi;
3. Escaladarea – violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală;
4. Descaladarea – începe negocierea (trecerea de la tensiune, iraţionalitate, spontaneitate, lipsa de logică la o discutare normală a intereselor părţilor aflate în conflict);
5. Rezolvarea – intervine mediatorul, ca “a treia parte” neutră, imparţială şi obiectivă;
În general în comunicare, dar îndeosebi în comunicarea pedagogică, este importantă deschiderea ambelor părţi angajate în conflict faţă de rezolvarea raţională a tensiunilor create. Practic, sunt necesare o serie de abilităţi cum ar fi:
- abilitatea de a te confrunta, de a spune “nu” atunci când apare o diferenţă de opinie. Trebuie ca, îndeosebi profesorul să manifeste deschidere faţă de rezolvarea problemelor;
- abilitatea de a asculta, a observa şi a accepta emoţiile şi sentimentele interlocutorilor cu care se vine în contact
- abilitatea de a prezenta ideile, emoţiile şi sentimentele cât mai clar, concis, calm şi onest;
- abilitatea de a evalua problema/ situaţia creată sub toate aspectele şi dintr-o perspectivă cât mai largă.
- abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele personale, pentru a depăşi momentul critic şi pentru a păstra relaţia.
Cazuri particulare
1. Conflict între o elevă din clasa a II-a şi o elevă de etnie rromă din aceeași clasă, căreia îi sunt învăţătoare (una dintre eleve este agresată verbal şi chiar ameninţată cu bătaia).
Sugestii de rezolvare:
– discuţii separate cu ambele fete pentru identificarea cauzelor conflictului;
– stabilirea împreună cu toţi elevii din clasă a unor prevederi referitoare la modul de comportare şi de adresare între copii şi afişarea lor la loc vizibil în clasă;
– discuţii cu părinţii elevei de etnie rromă, făcându-i conştienți de importanţa supravegherii mai atente a comportamentului fetei lor;
– eleva va avea ca sarcină de lucru să întocmească o fişă cu proverbe despre respect şi prietenie, proverbe pe care le vom discuta împreună cu toată clasa;
– sprijinirea elevei în găsirea unor prieteni potriviţi cu care să colaboreze.
2. Conflict între o elevă de etnie rromă provenită din repetenţie, care depăşeşte vârsta clasei cu 2 ani, şi băieţii din clasă (aceasta îi agresează fizic).
Sugestii de rezolvare:
– stabilirea de comun acord a unor reguli (cu toată clasa), cerându-le tuturor să se conformeze tocmai pentru că au fost dezvoltate împreună;
– crearea unei atmosfere generale de respect şi deschidere interculturală;
– antrenez eleva în activităţi comune, atât cu băieţii, cât şi cu fetele, indiferent de etnie, stimulând astfel încurajarea diversităţii în cadrul grupului;
– îi propun spre rezolvare diferite activităţi pe care să le poată îndeplini cu succes, astfel va reuşi să atragă atenţia colegilor în mod pozitiv;
– solicit părinţilor o atentă supraveghere a atitudinii fetei, pentru acest fapt îi invit să participe, în măsura în care timpul le permite, la orele de curs, urmând ca şi acasă să-i acorde o atenţie sporită până la schimbarea atitudinii agresive.
3. Conflict între învăţătoare şi un părinte nemulţumit că fiica sa nu a fost selectată să participe la un concurs.
Sugestii de rezolvare:
– ascult argumentele părintelui nemulţumit în cadrul unei discuţii particulare;
– explic părintelui că în selecţia participanţilor la Olimpiada de matematică se urmăreşte atragerea copiilor cu aptitudini speciale pentru această disciplină şi că participarea nu este obligatorie;
– propun elevului un plan de muncă suplimentară care să-l ajute în pregătirea sa pentru alte concursuri de matematică care se vor desfăşura în viior;
– implic elevul în alte activităţi şi concursuri pentru care manifestă aptitudini şi dorinţă.
Referinţe bibliografice
Boudon, R. Tratat de sociologie, Humanitas, Bucureşti, 1997
Cucos, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de Definitivare şi grade didactice, Polirom,Iaşi, 1998
Deutsch, M . Psihologia rezolvării conflictului, TEORA, Bucureşti, 1996
Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA, Bucureşti, 1998