Într-un context educațional aflat într-o continuă transformare, utilizarea tehnologiei digitale în învățământul preșcolar reprezintă o provocare, dar și o oportunitate. Acest articol analizează potențialul resurselor digitale în grădiniță, precum și condițiile necesare pentru o utilizare echilibrată și benefică pentru dezvoltarea timpurie a copilului.
Tehnologia digitală a devenit o componentă esențială a vieții cotidiene, iar copiii din zilele noastre cresc într-un mediu profund tehnologizat. De la vârste fragede, preșcolarii interacționează cu dispozitive digitale precum telefoane, tablete sau televizoare inteligente. Această realitate nu poate fi ignorată în procesul educativ, însă implică o responsabilitate majoră din partea adulților – părinți și cadre didactice – în a ghida corect modul de utilizare al acestor resurse.
Resursele digitale destinate educației preșcolare pot lua forme variate: aplicații educaționale interactive, povești animate, videoclipuri muzicale, fișe digitale sau prezentări multimedia. Ele pot susține învățarea prin joc, pot stimula imaginația, pot consolida deprinderi de bază precum recunoașterea literelor, cifrelor sau a formelor geometrice și pot contribui la dezvoltarea limbajului, mai ales în cazul copiilor vizuali sau auditivi.
Totuși, utilizarea acestor resurse trebuie să fie moderată și atent supravegheată. Expunerea prelungită la ecrane fără ghidaj din partea unui adult poate avea efecte negative asupra dezvoltării cognitive și socio-emoționale a copiilor. Studiile recente au demonstrat că un consum necontrolat de conținut digital poate duce la scăderea capacității de concentrare, tulburări de somn, întârzierea dezvoltării limbajului și reducerea empatiei în interacțiunile sociale.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea timpului petrecut în fața ecranelor la maxim o oră pe zi pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani, și evitarea totală a expunerii pentru cei sub 2 ani. Aceste recomandări nu se referă doar la cantitate, ci și la calitatea conținutului și la contextul în care este consumat. Un desen animat vizionat împreună cu un părinte, care explică și dialoghează cu copilul, poate avea un efect educativ pozitiv, în timp ce lăsarea copilului singur în fața ecranului reduce semnificativ impactul pozitiv al materialului respectiv.
Rolul educatorilor este fundamental în integrarea resurselor digitale în procesul didactic. Cadrele didactice trebuie să aleagă aplicații și materiale digitale adaptate vârstei copiilor, cu un conținut valid pedagogic, care să stimuleze curiozitatea și participarea activă. De asemenea, este esențial ca utilizarea resurselor digitale să fie combinată cu activități practice, de mișcare, jocuri senzoriale și interacțiuni directe între copii, pentru a asigura o dezvoltare armonioasă și echilibrată.
Familia are, de asemenea, un rol cheie. Părinții trebuie să fie conștienți de impactul pe care tehnologia îl are asupra copilului lor și să stabilească limite clare privind utilizarea acesteia. Este important să existe un echilibru între activitățile digitale și cele offline, între timpul petrecut în fața ecranelor și cel dedicat jocului liber, naturii, conversațiilor sau cititului împreună.
Resursele digitale nu trebuie să înlocuiască educatorul sau experiențele reale, ci să completeze procesul educativ acolo unde este necesar. Un cântec animat despre igiena dentară, de exemplu, poate fi un excelent preambul pentru o activitate practică în care copiii exersează periajul dintilor pe o machetă. Astfel, tehnologia devine un sprijin, nu un substitut al educației tradiționale.
În concluzie, utilizarea responsabilă a resurselor digitale în educația preșcolarilor este posibilă și benefică, atâta timp cât are loc într-un cadru pedagogic bine structurat, supravegheat și adaptat nevoilor reale ale copilului. Tehnologia, cu toate riscurile și oportunitățile ei, trebuie înțeleasă ca o unealtă complementară în formarea copiilor, și nu ca un scop în sine.
Bibliografie
• American Academy of Pediatrics (AAP). (2016). Media and Young Minds. Pediatrics, 138(5).
• Donohue, C., & Schomburg, R. (2017). Tehnologie și media digitală în educația timpurie. NAEYC.
• Neumann, M. M. (2018). Utilizarea tabletelor de către copiii mici acasă: relații cu literația emergentă. Computers & Education, 123, 69–81.
• Plowman, L., & McPake, J. (2013). Șapte mituri despre copiii mici și tehnologie. Childhood Education, 89(1), 27–33.
• World Health Organization (WHO). (2019). Ghiduri privind activitatea fizică, comportamentul sedentar și somnul la copiii sub 5 ani.
• Zomer, T., & Kay, J. (2016). Educația timpurie și învățarea digitală: ajutând copiii să construiască fundamente pentru viitor. Australasian Journal of Early Childhood, 41(4), 21–28.