Proiectarea pe unități de învățare. Avantaje

Pentru a transforma curriculumul oficial în învățare efectivă la nivelul unui grup concret de elevi, este necesară o proiectare didactică atentă care să găsească acele contexte potrivite prin care rezultatele învățării listate în programă să devină reale în cazul fiecărui elev, în funcție de particularitățile sale de învățare.

Proiectarea didactică este, așadar, o activitate căreia profesorul trebuie să-i acorde o importanță deosebită. Proiectarea pe unități de învățare tinde să înlocuiască proiectarea pe lecții. Avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare sunt multiple:

  • programa școlară nu mai este o listă aproape nesfârșită de conținuturi care trebuie tratate separat, în lecții individuale pentru care ar trebui eventual să concep fișe de lucru cu exerciții banale care nu aduc mari beneficii elevilor și pot deveni chiar plictisitoare, atât pentru profesor, cât și pentru elev, conținuturile sunt grupate în jurul unei teme, ajută la formarea unor aptitudini concrete (situarea în spațiu, realizarea unui pliant/ afiș/ program etc., scrierea unui email…), utile în viața cotidiană, deci limba franceză devine mult mai relevantă și interesantă pentru elevi;
  • de asemenea, conținuturile fiind grupate pe unități de învățare tematice, am o perspectivă mai clară asupra legăturii dintre ele, aspect valabil și pentru elevi, și asupra a ceea ce trebuie realizat într-un an școlar, ce competențe trebuie dezvoltate sau formate;
  • unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp decât o lecție, fiind vizat un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, am în mai mare măsură posibilitatea unor abordări diferențiate, individualizarea învățării în raport cu ritmul de învăţare pe care îl au elevii;
  • am renunţat la organizarea procesului de predare-învăţare la clasă predominant în doi timpi („ascultare“–„predare“), ineficient şi imposibil de justificat raţional;
  • elevul este actor, învățarea este una activă astfel că elevul își fixează mai bine noțiunile, înțelege mai bine necesitatea de a cunoaște aspecte gramaticale, observă că îi sunt indispensabile în realizarea unor activități și astfel este mai implicat în propria învățare (nu învață regula de formare a viitorului doar pentru a putea rezolva niște exerciții, ci pentru că cu ajutorul lui poate să se exprime mai bine asupra proiectelor sau intențiilor pe care le are etc.);
  • elevul este determinat să îşi mobilizeze un ansamblu de resurse integrate, nu juxtapuse: cunoştinţe declarative (savoirs), cunoştinţe procedurale (savoir-faire), cunoştinţe atitudinale (savoir-ętre), automatisme, scheme, capacităţi etc., elevul este implicat într-o situaţie nouă, nu una în care ar trebui să reproducă ceva iar pe măsură ce avansează în cunoştinţe şi competenţe, elevul îşi dă seama de drumul pe care l-a parcurs;
  • prin realizarea proiectelor/ activităților cu un produs final concret sau un simplu schimb verbal, care sunt și obiectul evaluării, vocabularul, gramatica, actele de limbaj sunt secundare, nu au sens decât pentru că se înscriu în acțiuni în context, clasa devine astfel un spațiu social unde limba străină se utilizează cu funcțiile sale naturale (împărtășirea cunoștințelor, exprimarea opiniilor, realizarea proiectelor) și se învață datorită acestei utilizări, putând fi transpusă și în afara clasei;
  • proiectarea conținuturilor pe unități, care la sfârșit sunt evaluate prin realizarea unui proiect de către elevi (individual sau pe grupe) este în plus cea mai adecvată pentru a exploata potențialitatea didactică specifică internetului, elevii sunt imediat și în mod direct în contact cu un volum imens de documente autentice în limba franceză;
  • economisesc timp pentru pregătirea orelor îmi dezvolt gândirea strategică;
  • îmi oferă mie, cât şi elevului, o structură care respectă ierarhia cunoştinţelor anterior dobândite;
  • faptul că nu se au în vedere doar competențele specifice limbii franceze, face munca profesorului (și chiar a unor elevi) puțin mai dificilă. Ca profesor, trebuie să stăpânesc contextele asupra cărora se sprijină activitățile/ proiectele propuse elevilor și evaluarea lor este mai dificilă, cu un grad mai mare de subiectivitate în lipsa unei grile, iar elevii trebuie să se descurce în aceste contexte pentru a realiza într-un mod optim activitățile propuse;
  • realizez o acțiune complexă, actul didactic este abordat într-o o manieră holistică, mai coerentă şi mai generalizatoare.

Cum proiectez eficient?

1. Proiectez doar pe baza programei, nu a manualului, deși mă pot ghida după acesta, segmentez contextele de învățare în funcție de nevoile elevilor, vizând competențele specifice precizate în aceasta.

2. Prin proiectare vreau să ofer răspunsuri adaptate grupului țintă și adecvate propriului profil didactic la întrebările majore : Ce fac și de ce fac? Cum fac? Cu ce resurse? Cât de mult am realizat?

3. Când proiectez am mereu în faţă grupul de elevi – tot ceea ce scriu în proiect să se raporteze la activităţile pe care anticipez că le vor parcurge realmente, proiectarea fiind un act personalizat.

4. Fiecărei competenţe specifice îi corespunde o activitate de învăţare sau mai multe; DAR o activitate de învăţare este propusă pentru o competenţă specifică şi numai una.

5. Realizez o corelaţie reală stânga – dreapta: competenţă – activitate – resurse adecvate fiecărei activități, acceptând că modul în care a fost proiectată o secvenţă poate fi contrazis la aplicarea efectivă.

6. Completez modalitatea de evaluare doar pentru ceea ce estimez că voi evalua în mod real (de ex. dacă o activitate reprezintă tema pentru acasă sau o temă de lucru în clasă şi va fi evaluată, marchez acest lucru).

 

prof. Cristina-Ioana Pricope-Damian

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cristina.damian1

Articole asemănătoare