Modalități concrete de dezvoltare a competențelor specifice istoriei

Competențele specifice reprezintă sisteme integrate de cunoștințe, abilități, valori și atitudini, pe care și le propune să le formeze/ dezvolte fiecare disciplină la nivelul învățământului gimnazial, prin corelare cu întreaga perioadă de școlarizare. Competențelor generale li se adaugă competențele specifice care se formează pe parcursul unui an școlar, sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora.

„Pașii tăi sunt drumul și nimic mai mult. Drumul se construiește mergând.”  – Antonio Machado

Competențele specifice sunt însoțite de exemple de activități de învățare,  care constituie modalități de organizare a activității didactice în scopul realizării competențelor. Profesorul își poate  alege exemplele de activități de învățare din programă,  astfel încât să realizeze un demers didactic adecvat fiecărei situații în funcție de specificul dezvoltării elevilor.

Conținuturile învățării sunt organizate pe domenii și reprezintă achiziții de bază, mijloace informaționale prin care se urmărește realizarea competențelor.

Prin realizarea unui proiect didactic,  profesorul este cel care  poate alege situațiile de învățare în funcție de experiențele copiilor, de manualul pe care l-a selectat, cât și de resursele și mijloace de care dispune. Ideea „călătoriei” este o posibilă cheie care îi permite profesorului să-și aleagă  activitățile de învățare ,metodele și tehnicile cele mai eficiente pentru a forma și dezvolta competențe specifice.

Vom exemplifica relația dintre competențele specifice și cum le urmăresc în proiectare pentru un proiect didactic la clasa a V-a, „Babilonul – oraș stat”.

CS 2.1 Elevii folosesc termenii de specialitate în descrierea orașului-stat Babilon
CS 2.2  Elevii descriu  Grădinile suspendate  pe baza surselor istorice și a prezentării
CS 1.2 Elevii de redactează  compuneri pe o temă dată referitoare monumentele din Babilon
CS 3.1 Elevii alcătuiesc  planul unei călătorii imaginare în Babilon, pe baza informațiilor transmise de sursele istorice și documentare

Metodele didactice pe care le putem utiliza sunt: învățarea prin descoperire, lucrul cu sursele istorice, conversația, jocul de rol „ești un călător”, demonstrația cu ajutorul surselor istorice și vizuale, explozia stelară, jocul didactic – rebus.

Resurse:  Harta Orientului Antic, Fișa de lucru „Oraşul-stat Babilon”, film https://youtu.be/19sNRhEqtrE, manualul de istorie pentru clasa a V-a.

Formele de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe.

Exemplu de activitate: Lecturează textul de mai jos:
„(…) În Asiria sunt multe cetăți însemnate, dar cea mai vestită și cea mai puternică – care, după nimicirea Ninivei, a fost capitala regatului – era Babilonul.
Iată felul în care este construit. Cetatea se înalță în mijlocul unei câmpii întinse, este păstrată și fiecare dintre laturi are o sută și douăzeci de stadii. Întreg perimetrul ei, este, prin urmare, de patru sute optzeci de stadii.
Aceasta este mărimea orașului Babilon. Prin felul în care este construit întrece toate cetățile pe care le cunoaștem. Mai întâi, în jurul Babilonului se află un șanț adânc și larg, plin cu apă, apoi, un zid lat de cincizeci de coți regali și înalt de două sute. Cotul regal este cu trei degete mai lung decât cotul obișnuit.
(…) Deasupra zidului acesta, pe margini, s-au făcut niște turnuri, așezate unul în fața celuilalt, cu câte o încăpere fiecare. Intervalul dintre aceste turnuri îngăduie trecerea pe acolo a unui car cu patru cai, care face astfel ocolul cetății. Întreg zidul are o sută de porți, toate de aramă, la fel sunt (…) și pragurile de sus.
Iată cum este construit zidul Babilonului. Orașul este împărțit în două părți, fiind străbătut pe la mijloc de un fluviu care se numește Eufrat. El curge din ținutul armenilor, este mare, adânc și repede. Se varsă în Marea Roșie.
Din ambele părți, extremitățile zidului ajung până la fluviu formând un unghi. De acolo pornesc înainte, de-a lungul malurilor fluviului, două ziduri făcute din cărămidă arsă, netencuite.
Orașul însuși este plin de case cu trei și patru caturi. Îl străbat străzi drepte, mai ales cele transversale, care duc spre fluviu. La capătul tuturor acestor străzi se aflau zidul care mărginea fluviul, niște porți mici – tot atâtea la număr câte erau și străzile. Aceste porți, făcute tot din aramă, duceau pe malul fluviului.
În fiecare din cele două cartiere ale orașului se afla – la mijloc – câte o construcție întărită: într-un cartier era palatul regelui (într-o incintă mare și puternică), în celălalt, templul cu porți de aramă al lui Zeus-Belos, templu care mai dăinuiește și în vremurile noastre. El formează un pătrat, fiecare latură având două stadii.
În mijlocul sanctuarului a fost construit un turn cu ziduri groase, cu laturile de un stadiu, și așa ajung să fie opt turnuri.
În jurul acestor turnuri s-a construit – în exterior – o scară în spirală, pe unde se poate urca. Pe la mijloc există un loc de făcut popas și sunt bănci, pentru ca oamenii care urcă să se odihnească asezându-se aici. În ultimul turn se află o capelă încăpătoare și în ea un pat mare, împodobit cu așternuturi frumoase, alături de pat se află o masă de aur. În locul acesta nu se înalță statuia niciunui zeu.
În templul din Babilon se mai află – jos – și o altă capelă, cu o statuie mare a lui Zeus șezând. Ea este din aur. Iar alături găsim o masă mare, tot din aur. Piedestalul statuii și al tronului lui Zeus sunt și ele tot din aur. În vremea lui Cirus, mai era în sanctuarul acesta o statuie înaltă de doisprezece coți, din aur masiv. Eu nu am văzut-o.”
(Herodot, Istorii, apud Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu, “Culegere de surse istorice”, Editura Nomina, București, 2011, p.22-23)

Sarcină de lucru: joc de rol „Ești un călător”.
Imaginează-ți că ești un călător prin cetatea Babilonului . Descrie orașul pe baza sursei istorice.
Explozia stelară: Cum se numește fluviul care străbate Babilonul? Cine era zeul care avea o statuie? Unde a fost construită? De ce erau două ziduri de cărămidă?  Ce rege a construit statuia din sanctuar?

Evaluarea: o realizăm prin  observarea sistematică a comportamentului elevului; urmărim: capacitatea de a localiza în timp şi în spaţiu faptele şi/sau a proceselor istorice, capacitatea de a utiliza resursele multimedia în scopul învățării.

Bibliografie
• Căpiţă, Laura, Căpiţă, Carol, „Tendinţe în didactica istoriei”, Bucureşti, 2005, Editura Paralela 45
• Cerghit, Ioan, „Metode de învăţământ”, Editura Poliorom, Iaşi, 2006
• Pânişoară, Ion-Ovidiu, „Comunicarea Eficientă”, Editura Polirom, Iaşi 2006
• Manea, Mihai, Palade, Eugen, Sasu, Nicoleta – „Predarea istoriei şieducaţiei pentru cetăţenie democratică: demersuri didactice inovative”, Editura Educaţia 2000+, Bucureşti, 2006
• Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu, „Culegere de surse istorice”, Editura Nomina, București, 2011
• Programa Şcolară pentru disciplina  Istorie clasele a V-a – a VIII-a, Bucureşti, 2017
• Țintea, Aurelia, „Istorie pentru clasa a V-a. Auxiliar didactic”, Editura Revers, Craiova, 2020

 

prof. Aurelia Țintea

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/aurelia.tintea

Articole asemănătoare