Autorii cărții „Profesorul eficient” sunt Thomas Gordon și Noel Burch. Ideea acestei cărți și practic, a eficientizării profesorului, a venit după ce MPE (Manualul Părinților Eficace) a avut un succes răsunător. Părinților care urmau acest curs le-a încolțit în suflet și în minte dorința de a aduce schimbări pozitive și în școlile în care copiii lor studiază.
Thomas Gordon a fost un psiholog clinician american care a studiat cot la cot cu Carl Rogers. Este recunoscut pe scară largă ca un pionier în predarea abilităților de comunicare și a metodelor de rezolvare a conflictelor pentru părinți, profesori, lideri, femei, tineri și vânzători. Noel Burch a fost creatorul „Modelului în patru pași de învățare a noilor competențe”.
Cum definim, cum evaluăm eficiența? Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, eficiența (sau randamentul) reprezintă raportul dintre rezultatele obținute și eforturile depuse. Conform prezentei cărți, eficiența reprezintă renunțarea la anumite comportamente care inhibă elevul (cum ar fi de pildă impunerea prin autoritate) și adoptarea altor strategii (cum ar fi ascultarea activă, flexibilitatea, abordarea de tip câștig-câștig) care au menirea să stabilească o relație prielnică profesor-elev bazată pe comunicare și din care vor izvorî, fără îndoială, comportamente dezirabile din partea elevilor.
În rândurile următoare, am ales zece aspecte care mi-au atras atenția în acest program și pe care le consider cu adevărat utile și demne de aplicat în relația cu elevii.
1. S-a pus prea mult accent pe clasificarea elevilor după culoarea lor, originea etnică, coeficientul de inteligență, statutul economic și social al familiilor lor. Practica aceasta de a testa și stereotipiza elevii poate fi dăunătoare, deoarece știrbește încrederea elevilor, influențează expectanțele profesorului și astfel scade calitatea învățământului.
2. Profesorii se bazează prea mult pe disciplinarea prin pedeapsă, amenințări sau blamări iar aceste metode bazate pe butere (de tip win-lose), duc de regulă la rezistență, rebeliune sau chiar răzbunare.
3. Limbajul acceptării este cel mai eficient. „Spune-i unui copil destul că este rău și cu siguranță va deveni rău. Limbajul acceptării, în schimb, îi face pe copii să fie mai deschiși… Consilierii cei mai eficienți sunt cei care îi pot transforma pe oamenii care le cer ajutorul să realizeze că sunt acceptați cu adevărat.” Atunci când profesorii învață cum să arate prin cuvinte sentimente de acceptare față de elevi, ei vor fi martorii unor efecte neașteptate, deoarece a-l accepta pe celălalt exact așa cum este reprezintă un act de iubire.
4. Profesorii pot ține seama de faptul că se întâmplă rar ca elevii să înceapă direct prin a spune care sunt adevăratele lor probleme. Ascultarea activă îi ajută pe elevi să se deschidă și să sape adânc înspre adevărata luptă interioada și de ce nu, poate chiar să o și înțeleagă.
5. „De ce să consiliez elevii? Sunt doar un profesor!” – Conform autorilor, consilierea îi face pe elevi să fie mai deschiși să îi asculte pe profesori. Consilierea nu presupune a-l liniști pe un elev atunci când este tulburat, deoarece acest aspect îl va convinge că nu-l înțelegeți, că nu îi validați emoțiile. De multe ori, profesorii consiliază elevii deoarece nu se simt confortabil cu sentimentele lor negative, iar elevii remarcă încercările profesorilor de a le schimba starea de spirit și asta îi deranjează, uneori plasându-i într-o stare de defensivitate.
6. Flexibilitatea este cheia iar autorii cărții ne îndeamnă să acționăm diferit. Profesorii sunt programați de către foștii profesori sau de către părinți să răspundă potrivit unui „scenariu” anume atunci când se confruntă cu o situație neplăcută. Astfel, elevii îi văd ca pe niște roboței care scot aceleași soluții pe bandă rulantă, neglijând diversitatea de care dispune un colectiv dat.
7. Profesorii vor avea mai mult impact asupra elevilor dacă încetează să își folosească puterea și autoritatea. Puterea profesorului creează rezistență, rebeliune, răzbunare și efort susținut pentru a „detrona” profesorul.
8. Există trei condiții care sunt generatoare de conflicte în relația cu copiii: când nu există reguli bine definite, când regulile sunt formulate lacunar și în termeni dificili, când regulile sunt impuse prin autoritate și putere.
9. Un profesor eficient nu demarează tentativa de a-și schimba clientul până nu se asigură că a fost angajat pentru asta, el vine bine pregătit cu fapte și date, el împărtășește expertiza sa sintetic, el lasă clientului responsabilitatea acceptării eforturilor consultantului de a implementa schimbarea.
10. Autotransformarea este singura metodă asupra căreia profesorul deține, independent, controlul. Într-o lume în care suntem înconjurați de variabile pe care nu le putem controla, propun să acționăm cu fermitate atunci când vine vorba despre noi înșine, despre dezvoltarea noastră, despre variabilele ce ne privesc direct în ochi.
Admit faptul că am început să citesc această carte – cam jumătate din ea – înainte să îmi încep cariera în învățământ și sfaturile autorilor mi s-au părut floare la ureche, având în vedere că eram încă înconjurată de idealism. Am finalizat de citit programul ulterior, după ce am acumulat experiență în învățământ și pot spune că percep lucrurile dintr-o altă perspectivă – consider că aceste schimbări pot fi implementate în școlile de azi, însă numai prin efort susținut și prin gândirea de tipul „out of the box”. Admit, totodată, faptul că mi-ar plăcea ca viitorii mei copii să învețe de la profesori care se ghidează după astfel de principii. Dragi colegi, vă recomand cu încredere această carte.
Bibliografie
Gordon T., Burch N. (2012), Profesorul eficient. Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii (Sava I. traducător), București, Editura Trei