Clasa pregătitoare reprezintă o punte de trecere de la grădiniță la școală, nu înlocuiește clasa I. Copilul de 6 ani nu este pregătit din punct de vedere psihosomatic pentru activitățile specifice clasei I. De aceea, este foarte important să se respecte specificul vârstei – cadrul didactic să nu inițieze activități pe care le-ar fi realizat cu elevii de clasa I. Denumirea disciplinei la clasa pregătitoare este Comunicare în limba română, ceea ce înseamnă că vor predomina activitățile de comunicare. Copiii vor asculta mesaje, fragmente din povești, vor răspunde la întrebări, vor dialoga, vor dramatiza diverse scene din povești. Pentru exersarea musculaturii fine a mâinii şi a îmbunătățirii coordonării mișcărilor, se vor face exerciții de trasare a elementelor grafice și a conturului literelor, nu de scriere, deoarece mușchii mici ai mâinii copilului la vârsta de 6 ani nu sunt suficient de dezvoltați pentru activități complexe. Se pot desfășura activități de felul:
- modelarea literelor învățate din plastilină;
- jocuri labirint;
- formarea unor cuvinte cu literele de la alfabetul decupat;
- activități în natură sau cu materiale din natură, utilizând diverse materiale: frunze, crenguțe, nisip etc.
Activitățile de scriere nu vor fi separate de cele de lectură. Curriculumul actual promovează o predare integrată la disciplinele Comunicare în limba română și Limba și literatura română. Prin abordarea integrată a activităților, elevul va fi motivat să participe activ la propria formare, demersul educațional va fi atractiv, evitându-se plictisul.
Un clișeu specific disciplinei Joc și mișcare ar fi acela că doar copiii se joacă, adultul propune, organizează, observă. Pentru a atribui jocului un rol formativ-educativ, este important să participe și cadrul didactic, înlăturând astfel rigiditatea relației adult-copil. De exemplu, dacă va intra în joc pe parcursul desfășurării acestuia, va putea observa cu ușurință cât de încântați sunt copiii, iar jocul va deveni mult mai interesant pentru ei, vor fi mult mai atenți, disciplinați, cooperanți, vor învăța să-și controleze emoțiile, impulsurile.
Alt clișeu ar fi cel potrivit căruia doar cadrul didactic propune și organizează jocul. Îi putem mobiliza pe elevi în crearea jocului, a regulilor ce trebuie respectate, oferindu-le posibilitatea să se simtă valorizați, să comunice unii cu alții, să se afirme, și, mai ales, să conștientizeze importanța muncii noastre și a semenilor noștri.
La disciplina Științe ale naturii, cel mai întâlnit clișeu se referă la faptul că nu se pot derula investigații sau experimente în sala de clasă sau acasă. Se dorește schimbarea acestei concepții deoarece învățarea prin investigație generează noi cunoștințe. Elevii se simt mult mai încrezători în forțele proprii și autonomi în învățare atunci când ideile prind formă prin crearea propriilor investigații. Elevii vor deprinde procesele științelor și identifica rolul testării experimentale în formularea teoriilor și a legilor.
Un alt clişeu legat de învățarea științelor vizează conceptele din programă cu care operează fizica sau chimia. Se consideră că sunt prea dificile și nu sunt înțelese de elevi. Este adevărat că elevii nu pot înțelege procese și fenomene predate „teoretic” într-un limbaj neadecvat nivelului de înțelegere. Însă, printr-o abordare intuitivă specifică vârstei, prin joc sau activități de investigare cu ajutorul simțurilor, elevii vor asimila noile cunoștințe și vor avea o atitudine pozitivă faţă de științe, aspect ce va conduce la dezvoltarea gândirii divergente și a metacogniției.
Rolul și locul manualului în activitatea didactică reprezintă un alt clișeu. Manualul este doar un instrument care funcționează ca resursă, element bibliografic pentru elevi. Cadrul didactic se raportează la programă. Competențele și conținuturile din programă au caracter obligatoriu și vor fi urmărite în activitatea educațională de la clasă. S-a ajuns la aceste practici din cauza schimbărilor survenite cu rapiditate în domeniu, unele cadre didactice fiind mai puțin receptive în acest sens.
Am arătat, prin exemplele prezentate, cum pot fi depășite aceste practici, depinde însă de fiecare cadru didactic cum își mobilizează resursele, de nivelul implicării. Pentru un demers didactic eficient, este necesar să se depășească clișeele, cadrul didactic trebuie să se adapteze, să aibă în centrul acțiunilor sale copilul, ținând cont permanent de specificul vârstei, să aducă elemente de noutate și originalitate.
Bibliografie
Aplicarea noului Curriculum național pentru învățământul primar. Disciplina de studiu din perspectiva didacticii specialităţii – Suport de curs „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”, 2014-2020.