Termenul de coaching se folosește cu prioritate în domeniul managementului, implicit al mediului de afaceri și definește o practică și un proces psihologic ce implică schimbarea comportamentală, o modalitate prin care oamenii își pot îmbunătăți diversele aspecte ale vieții profesionale, dar și personale. Persoana reușește să-și identifice abilitățile și să învețe care dintre acestea le poate pune în valoare mai bine.
Coachingul înseamnă „a ajuta oamenii să învețe, mai degrabă decât să-i înveți”. – Sir John Whitmore
Coachingul (antrenamentul) în domeniul educației a cunoscut o perioadă de creștere susținută în ultimele decenii. Școli, colegii și universități din Australia, Marea Britanie și SUA au folosit intervenții de coaching pentru a obține rezultate mai bune pentru cursanți.
De ce ar trebui introdus coachingul în educația din România? Din cauza crizei educaţionale actuale, care presupune mai mult decât a găsi metode de îmbunătăţire a performanţei academice a elevilor. Elevii nu mai învață din mai multe motive:
- școala nu pune accentul pe descoperirea aptitudinilor elevilor;
- profesorul se rezumă de cele mai multe ori la transmiterea unui volum mare de informații , fără să mai pună accentul pe formarea deprinderilor de studiu;
- părinții sunt din ce în ce mai ocupați, și nu mai urmăresc evoluția școlară a copiilor lor, considerând că aceasta e rolul profesorilor;
- programele diferitelor discipline de învățământ sunt prea stufoase, prezentate neatractiv și de multe ori neadaptate vârstei;
- învățământului nu i se acordă statut de prioritate națională.
Profesorul are datoria de a-l atrage pe elev spre învățarea conștientă, atâta timp însă cât elevii români nu sunt interesați să învețe pentru că nu înțeleg la ce le folosește, apar situații când la examenele de Evaluare Națională sau Bacalaureat nici un elev dintr-o unitate școlară nu promovează. Astfel încet, încet a apărut ideea coachingului în educație, în unele din instituțiile de învățământ cu rată mică de promovabilitate la Bacalaureat, aplicând un coaching performant rezultatele s-au îmbunătățit imediat (vezi acțiunile asociației ROI prin Proiectul Zburd-Educație prin Coaching în colaborare cu AMA Leadership Academy).
Principalul rol al coachingului în educație ar putea fi acela de a aborda elevul/ studentul din punct de vedere al obiectivelor și circumstanțelor, accentul în proces se pune pe prezent, se realizează din start o conexiune între abilitățile, comportamentele, convingerile şi motivaţiile elevului şi obiectivele ori schimbările dorite. Prin adresarea întrebărilor potrivite elevul poate să descopere adevăratul motiv al insuccesului său.
Termenul „coaching în educație” acoperă însă o gamă largă de intervenții care au scopul de a îmbunătăți rezultatele pentru elevi, dar și cadrele didactice pot intra în acest proces. Persoane special instruite – antrenori de performanță – îi pot ajuta pe profesori să găsească soluții adecvate și realiste pentru tot felul de sarcini. Într-un mediu școlar tipic, un coach poate sprijini echipa de conducere lucrând cu personalul școlar pe probleme precum: gestionarea supraîncărcării în ceea ce privește planificarea, îmbunătățirea planificării și organizării lecțiilor etc.
Indiferent cui i se adresează coachingul, un coach are în vedere câteva aspecte:
- construirea încrederii în propria persoană;
- știe să asculte, știe să se facă ascultat;
- pune întrebări deschise;
- stabilește eficient obiectivele;
- se concentrează asupra obținerii rezultatului;
- încurajează permanent ;
- oferă sprijin pe parcursul dezvoltării;
- oferă feedback constructiv.
Odată instruiți, profesorii înșiși dezvoltă calități de antrenor și se pot implica, cu un randament mai mare, în îmbunătățirea rezultatelor academice ale elevilor.
Bibliografie
researchgate.net/publication/325094721_COACHIG_SAU_MENTORAT_EDUCATIONAL_IN_SISTEMUL_SUPERIOR_DE_INVATAMANT